Skip to content

Baieti care cresc fara tata

by Raluca Drăghici on 29 ianuarie, 2011

baieti care cresc fara tataFrecventa cu care ma intalnesc in cabinet cu copii care cresc fara tata m-a facut sa fiu tot mai constienta de importanta tatalui in viata copilului, mai ales pentru baieti.

De cele mai multe ori baiatul ramane fara tata in urma separarii parintilor  sau a decesului acestuia. Unii baieti nu si-au cunoscut niciodata tatal. Oricum ar fi, am observat ca majoritatea acestora tind sa devina copii “problema” daca nu se iau in considerare anumite riscuri pe care aceasta situatie le presupune. Asa ca m-am decis sa vorbesc despre punctele sensibile ce apar in cazul baietilor care cresc fara tata, in speranta ca le voi ajuta pe mamele singure sa faca fata mai bine situatiei in care se afla.

Riscul numarul 1: Lipsa unui model masculin

Ca sa intelegem mai bine rolul tatalui, sa ne gandim pentru inceput ca parintele este persoana pe care copilul o imita si pe care si-o ia ca model in primii ani de viata. Copilul isi imita parintii in mod natural, le preia gesturile si felul de a fi, fara sa isi puna problema daca este bine ce face, sau daca isi insuseste trasaturi de caracter pozitive sau negative.

Parintii ne transmit si primele notiuni legate de identitatea noastra de sex. De la tata baiatul invata cum sa te porti ca un barbat, si de la mama fetita invata ce inseamna sa fii o femeie. Cand tatal lipseste insa, baiatul nu mai are cu cine sa se identifice. Ii este greu sa stie cum anume sa fie, in lipsa unui model de urmat.

In acest caz, situatia se poate ameliora daca mama reuseste sa introduca in anturajul baiatului un barbat pe care copilul sa il preia ca model. De asemenea pe baiat il ajuta foarte mult sa i se prezinte tatal intr-o maniera pozitiva, pentru ca in felul acesta ii este dat ca exemplu, si el isi face o idee despre ce anume inseamna sa fie un barbat. Cel mai fericit caz este cel in care mama isi gaseste un nou partener, pe care copilul il accepta si il ia ca model.

Riscul numarul 2: Furie si vinovatie

Acest risc apare in cazul in care au existat conflicte intre parinti, si mama a ramas cu resentimente fata de fostul sot. Mama il va prezinta pe tatal copilului intr-o maniera negativa, ca pe un anti-model, spunand numai lucruri rele despre el. In acest caz baiatul traieste un adevarat conflict, pentru ca pe de o parte are tendinta naturala de a-si urma tatal, iar pe de alta parte stie ca daca face acest lucru, este respins si dezaprobat de mama.

Copilul este asadar prins la mijlocul conflictului intre parinti, si el este cel care “incaseaza” loviturile dintre ei. El este impartit intre dorinta de a-i face pe plac mamei si dorinta de a-l urma pe tata. Coalitia cu unul dintre ei inseamna inevitabil o tradare a celuilalt, adica vinovatie si neliniste.

Acest conflict deseori este amplificat de certurile continue intre parinti, chiar si dupa ce au divortat, iar copilul este pus in situatia sa aleaga intre mama si tata. Sper ca va imaginati ce lupta se da in interiorul copilului, si ca intelegeti de ce devin nelinistiti, irascibili si agresivi cu cei din jur.

Cred ca prioritatea in acest caz este sa scoateti copilul din mijlocul conflictelor. Cearta intre parinti nu ar trebui sa il priveasca, caci il tensioneaza si il sperie. Mamele ar trebui sa isi gaseasca alte persoane carora sa le spuna dificultatile lor in relatia cu partenerul, caci copilul are nevoie sa stie ca tatal lui este un om normal, un model de urmat, si nu un om agresiv, iresponsabil, nebun sau alte insulte pe care mama i le adreseaza tatalui de fata cu copilul (valabil si in cazul tatilor care isi ponegresc nevestele).

Oricum copilul trece prin perioade dificile cand parintii se cearta, daca il mai si intoxicam cu “confidente” despre cat de oribil este celalalt parinte, s-ar putea sa fie prea mult pentru el.

Riscul numarul 3: Insecuritate

In mod normal cand un copil se simte amenintat, cauta protectie de la parinti, in special de la tata. Chiar daca nu il apeleaza prea des, simpla idee ca exista cineva care sa il apere il linisteste pe copil. A spune „il chem pe tata” inseamna pentru copil „am pe cine sa ma bazez in caz de primejdie”.

Baietii deseori fac intre ei jocuri de putere, vor sa isi demonstreze care e cel mai tare, si apelarea la tata este un avantaj in plus. Baietii care cresc fara tata nu au acest avantaj, si deseori se simt inferiori in aceasta lupta. Mai mult, ei pot trai intr-un mod mult mai dramatic amenintarile din exterior, pentru ca se tem ca nu le  vor face fata,  si se simt vulnerabili cand nu au la cine apela.

In acest caz ” o chem pe mama” este doar partial o solutie pentru ei, caci mama nu este un simbol al fortei. Solutia este si in acest caz gasirea unui barbat care sa preia rolul de protector, care sa il asigure pe baiat ca in cazul unei probleme poate apela oricand la el.

Riscul numarul 4: Dependenta fata de mama

Cand copilul isi pierde un parinte, se teme foarte tare sa nu il piarda si pe celalalt. Aceasta nesiguranta il face sa se apropie si mai mult de mama, de care este foarte legat, si sa se cramponeze de ea, cerand in permanenta atentie, dovezi de dragoste, mangaieri, etc.

Dependenta este deseori accentuata chiar de mama, care dintr-un surplus de afectivitate neimpartasita, are tendinta sa il alinte, sa il supraprotejeze, si sa il tina strans lipit de ea, caci el este sprijinul ei emotional. Unele mame chiar spun ca nu le mai trebuie un alt partener, si ca se vor dedica in totalitate cresterii copilului.

In consecinta, in loc sa se desprinda de mama pentru a deveni un mic barbat (tendinta fireasca a oricarui baiat), acesta va ramane un copil dependent de ea.

In acest caz este foarte important ca mama sa realizeze cat este de important ca baiatul sa se descurce singur si sa invete sa se poarte ca un barbat, si sa ii incurajeze toate actiunile spre independenta si responsabilitate ale baiatului.

Riscul numarul 5: Copilul face numai ce vrea el

Cum tatal este absent, baiatul are un rol privilegiat fata de mama, care isi revarsa toata afectiunea fata de el (daca nu isi gaseste un nou partener). Deseori relatia intre el si mama nu mai este ca de la mama la fiu, ci de la egal la egal. Investit cu aceasta putere, copilul va cauta sa faca numai ce vrea el, si daca mama incearca sa ii puna interdictii el va raspunde cu incapatanare, opozitionism si chiar cu sfidare.

Este foarte important ca mamele sa incerce sa isi pastreze autoritatea in fata copilului, caci el inca nu este capabil sa faca ce e mai bine pentru el, ci va prefera activitatile placute in locul celor utile. Mai mult, cum tatal (in general cel ce impune reguli) este absent, mama va trebui sa preia si aceasta responsabilitate fata de fiul ei.

Mamele care trebuie sa isi creasca singure baietii au dificila sarcina sa fie si pline de iubire, dar si ferme in impunerea de reguli. Ele sunt si cele care il asigura pe baiat ca se pot simti in siguranta, dar il si incurajeaza sa se desprinda de ele si sa devina independenti. E ca si cum au un cumul de functii, de mama si tata in acelasi timp. Asadar este de inteles de ce multe dintre ele nu reusesc sa faca fata situatiei.

A-ti creste baiatul fara ajutorul unui partener este un lucru dificil, insa exemplele pozitive de mame care s-au descurcat in aceasta situatie ma fac sa cred ca este nevoie doar de tact si responsabilitate pentru a face fata acestei provocari.

(Sursa foto)

58 Comments
  1. Anonim permalink

    In multe dintre afirmatii sunt de acord cu tine, dar in f multe nu sunt de acord. 90% din comportamentul copilului e determinat de comportamentul parintelui existent. Parintele e cel care trebuie sa fie cu capul pe umeri…adica parintele trebuie sa-si rezolve problemele intai…

    • Asa cum spui si tu, responsabilitatea parintelui ramas este foarte mare (poate chiar 90%). El va trebui sa suplineasca si rolul celuilalt parinte, si de el depinde felul in care se descurca copilul lui. La ce probleme te referi cand spui ca trebuie sa le rezolve parintele mai intai? Ai si vreun exemplu concret?

    • DE CE ANONIM DACA SUNTETI SIGUR CA AFIRMATIILE SUNT CORECTE ?
      Vi se pare suficient ca un tata sa dea nastere unui copil si apoi sa-i lase toate reesponsabilitatile mamei ?????????/ ce frumos , cat de parsiva sitatie
      Este adevarat ca de multe ori o mama face mai mult decat 2 tati la un loc ( exista si putine situatii invers), dar totusi lasitate se numeste atitudinea tatalui respectiv .

    • Daca Dumnezeu a lasat 2 parinti, asta inseamna ca asa e normal. Pt „ateii”care nu cred, le recomand sa faca s-e-x cu nevertebratele…oare o sa mai fie parinti?

  2. aanonim permalink

    Buna ziua. Si eu am un baietel de 1 an si 5 luni pe care, in prezent, il cresc singura. Cu inima stransa citesc articole de genul asta si doar o fraza incurajatoare, similara cu cea din incheierea articolului, ma face sa sper ca NOI vom fi cazul fericit, ca baiatul meu va ajunge la varsta la care sa inteleaga situatia si nu va fi macinat de toata pleiada de probleme pe care o ridica lipsa tatalui din viata lui. Dar ce inseaman sa ai „tact si responsabilitate pentru a face fata acestei provocari”? Cum sa faci fata intrebarilor pe care copilul ti le va pune incepand cu gradinita de genul:”dar tata de ce nu sta cu noi?”, „dar de unde putem cumpara un tata?”. Nu ma victimizez- sunt singura raspunzatoare pentru aceasta situatie, ci doar cer ajutorul, unui specialist, intr-o situatie data, pe care nu am cum s-o mai schimb, ci in care trebuie sa ma implic cu responsabilitate. Multumesc.

    • Buna draga mamica. Sunt multe modalitati de a face fata acestei situatii, si sunt sigura ca le vei gasi pe cele mai potrivite pentru tine. Eu doar pot sa iti sugerez cateva lucruri: in primul rand sa fii sincera cu copilul tau atunci cand va intreba despre tatal lui, fara sa il amagesti ac se va intoarce daca stii sigur ca nu va fi asa. Poti sa ii spui in mod simplu motivul pentru care a plecat, chiar daca este de exemplu ca nu te intelegeai bine cu el sau ca el sau tu ati vrut sa faceti altceva. (ma rog, aici ar fi bine sa ii spui situatia reala, dar intr-un mod foarte simplu, fara sa invinovatesti pe tata sau pe tine pentru asta). E important sa faci distinctia intre faptul ca voi nu va intelegeati si faptul ca el va ramane tatal lui, chiar daca nu mai este sotul tau. Si sa incerci sa i-l prezinti intr-o maniera cat mai realista, fara sa ii creezi o imagine negativa sau idealizata despre el. Si, in plus, ar fi bine ca baiatul tau sa aiba un alt model masculin prin preajma (fie ca e un unchi, fie bunicul, fie, de ce nu, viitorul tau partener). Sunt multe de zis, dar deocamdata ma voi opri aici, daca ceva iti este neclar mi-ar placea sa imi pui mai multe intrebari cat mai specifice, ca sa iti fie mai clare lucrurile si sa te ajute cat mai mult.

      • Mana permalink

        Ce viață frumoasă e să fii tată și singur ore credeti că tătici ăștea nu suferă de loc gîndiduse ce face fiul lor cu atît mai mult cînd e și băiat credeți că își doresc săși vadă băiatul drgangiu,hoț,violator,etc încătușat de poliție sincer nu cred ba din potrivă tați au un comportament mai agresiv nu neg dar mai autor și ori ce tată vrea să vadă băiatul lui mai sus un exeplu un ca medic,cercetător,militar,polițist dar tați au un defect nu se exprimă mult in cuvinte să cunoască toti problemele lor și de o fac o fac ștințific vorbind lăsind totul pe seama mamelor cu bună ștință cum ai putea ca tată să iubesti daca voi nu mă vreți eu vă vreau adică eu sînt un prost să cresc un băiat-copil care nu vrea nimic de la mine decit trai frumos viată de lux,și banii cît de prost trebuie să fii ca tată să nuți dai seama sau saă pui o întrebare eu ce rol am în viața copilului ăsta cînd el e îndoctrinat că mama face totul bine bun, și zici Stop am facut prea multe investiți în ce că nuși văd rostul nu e prea mare trebuie să spun Stop acum am și eu dreptul să fiu respectat dacă șase ani am fost prost,rău,itesposabil,merg să mă liniștesc să caut o viață mai bună că numi văd rolul acasă lîngă băiat are măsa autoritate atît timp cît la îndoctrinat așa e acui e vina a femeilor sau a bărbaților?

  3. aanonim permalink

    Multumesc pentru raspunsuri…sau mai bine zis pentru sfaturi si de asemenea pentru faptul ca v-am descoperit intr-un moment in care aveam nevoie disperata de niste raspunsuri sau lamuriri. Indraznesc sa va mai pun cateva intrebari plecand de la art. si raspunsul dv.: ce se intampla daca baietelul nu are un model masculin(tata, unchi, bunic)intrucat bunicul nu mai este, iar unchii vin cam o data pe saptamana si atunci circa 3-4 ore? Este posibil ca acest lucru sa duca, in timp, la o deviatie comportamentala ? Este posibil ca dintr-un copil foarte vesel, sociabil -asa cum este acum-sa devina un copil-adolescent introvertit? Credeti ca implicarea lui in activitati sportive, si nu numai, ar putea oare sa-l ajute sa nu simta atat de acut lipsa tatalui, cu tot ce atrage acest lucru dupa sine? Multumesc si astept cu nerabdare sfatul dv.

    • Ideea cu sportul este foarte buna in cazul in care nu are prea multe modele de barbati in preajma lui. Nu este nici o problema daca modelul pe care si-l alege nu este din familie, poate de exemplu sa isi aleaga ca model instructorul sau antrenorul de la sport. Cat despre schimbarile sau efectul lipsei tatalui pe termen lung, sunt multe variabile care pot interveni in timp, deci nu putem spune nimic sigur. Insa sociabilitatea este o trasatura de temperament, asadar este innascuta, si nu se schimba asa de usor. Unii adolescenti pot avea perioade in care sa fie mai retrasi, poate din nesiguranta, poate pentru ca vor sa fie singuri, dar nu are legatura cu lipsa tatalui. Ce spuneti, in momentul de fata, copilul simte lipsa tatalui?

      • aanonim permalink

        Nu ma pot pronunta. Vad ca priveste cu jind barbatii pe strada, iar daca unul dintre ei aduce cu figura tatalui chiar spune „tata”. Fireste ca este foarte mic si nu intotdeauna cuv. „tata” exprima ceea ce presupun eu ca zice. Este un copil foarte istet si precoce, ca toti copiii din zilele astea.

        • Daca le spune „tata” acestor barbati, este posibil ca intr-adevar sa ii simta lipsa, si de aceea cred ca este important sa aiba un barbat in preajma sa. Sunt sigura ca vei reusi sa ii aduci aproape un „tata”, adica un model pentru el. Intr-adevar, sunt foarte isteti si precoce copiii de astazi!

          • aanonim permalink

            Multumesc pentru sfaturi. Si eu imi doresc sa-i pot oferi posibilitatea de a avea un „MODEL” masculin in preajma,dar nu numai o persoana care sa stie sa-si joace foarte bine rolul de tata, ci mai ales care sa intelega notiunea de familie.
            As vrea inainte de a incheia acest raspuns sa vin cu o apreciere vizavi de subiectul acestui articol. Nu as vrea sa dau sfaturi pentru mamale care sunt in aceasta situatie -poate doar sa ofere micutului lor multa iubire-,pentru ca in prezent si eu invat din mers, ci as vrea doar sa le spun celor care cred sau care s-ar incumeta sa creasca un copil singure sau celor care sunt sfatuite ca se poate creste un copil singure ca NU ESTE ASA. Copiii au nevoie de ambii parinti.Poate din punct de vedere material pot face fata, dar latura afectiva, emotionala nu au cum s-o satisfaca cu o suma de bani. Un copil trebuie sa vina pe lume intr-o familie foarte bine inchegata, echilibrata intrucat numai asa exista bucurie,fericire,implinire si din partea parintilor si din cea a copilului. Ideea de a avea un copil doar pentru sufletul tau e un gest egoist.
            Multe multumiri inca o data. Numai bine!

          • Multumim foarte mult pentru sfaturi. Este intr-adevar bine punctat ce ai spus tu, si mai ales conteaza ca vorbesti din experienta, ceea ce face ca ce spui sa fie si mai valoros. Sper ca si tu sa iti gasesti perechea si sa fie un bun tata pentru copilul tau, si ma bucur ca ai fost deschisa si ca ne-ai spus despre tine. Te mai astept pe blog!

  4. aaanonim permalink

    eu sunt alta mamica care am copii fara tata. subscriu la cele scrise de aanonim. in primul rand , este un gest egoist. crunt de egoist. de care ma fac vinovata si total raspunzatoare! desi am deschis ochii in privinta asta cam tarziu. pe moment e ca o racorire, dar in timp e o secatuire. copiii , si mai ales baietii au nevoie de tata. oricati antrenori si unchi le-am da, nimic nu se compara cu un tata pe care sa il imbratiseze . si mie imi este teama de momentul „unde-i tata?” . desigur ca aici ^problema este delicata si cu nuante. acum, dupa divort, am ajuns sa fiu anti-divort! si dupa cum se pare, nu sunt singura. si nu din punct de vedere material. ci din punct de vedere al unui gol afectiv pe care nu il poate umple nimeni!
    ar trebui sa ne intoarcem in urma, sa privim inhamarea la casatorie, cu cine, sa suportam conflictele cu sotii, sa fi zis mai des ” te iert si uit”, dar mie mie se pare de o importanta cruciala credinta in Dumnezeu( a celor 2 soti sau chiar a unuia). SI FFFFFFF IMPORTANT de asemenea: comunicarea cu parintii/ socrii. In ziele noastre este destul de greu sa nu cedezi gandului de dezbinare atunci cand dai de putin greu. Cand la asta mai vin si parintii si socrii sa puna sare pe rana, sau pur si simplu nu te inconjoara cu acel sfat plin de dragoste care sa te aduca cu picioarele pe pamant: „NU divorta, mama, ca etc etc!” Acum s-au racit relatiile dintre socrii si parinti pe motive de orgolii , pe motive materiale, pe tot felul de porcarii iar la urma rezulta un divort in care toti de la un capat sunt nefericiti. Dar daca n-ai cu cine te sfatui, faci ce iti zice ” suferinta” si divortezi. Si copiii? De copii cam uitam in momentele alea. Dar ne uitam mai bine la ei cand schioapata de un parinte. Si apoi, cum justificam un divort in fata lui Dumnezeu, v–ati pus problema asta? adica ce II poti zice lui Dumnezeu la Judecata? ca acolo raspundem de copiii nostri.
    sa ne dea Dumnezeu putere sa ne crestem copiii cu bine, sa fie ei fericiti pt ca ei sunt viitorul nostru. in ochii lor este viitorul nostru. trist sau vesel.
    PT MAMICILE CE SE GANDESC SA DIVORTEZE: NU DIVORTATI! Nu o sa fie mai bine pt copii!

  5. Ioana permalink

    auzi „nu divortati” stati cu tatii care sunt betivi,care va bat si va umilesc in fata copiilor!! eu zic ca decat asa mai bine un tata lipsa. un copil creste mai bine in liniste si armonie cu mama lui decat cu mama si tata in certuri si batai zilnice,parerea mea.

    • Marina permalink

      Sunt perfect de acord si nu numai, ci vorbesc din propria experiență că nu are nici un sens familia care e familie doar ca un copil sa aibă ambii părinți alături, iar în rest 0 iubire, 0 respect, 0 încredere, 0 liniște și pace…certuri, țipete, jigniri, neajunsuri, nervi, stări tensionate, sau chiar si violenta fizica… Deci, asumați-va relația si luați decizia potrivită! Nu vorbiți însă de rău pe fostul/fosta în fața copiilor voștri, dacă vreți să dovediți maturitate și responsabilitate!

  6. Cred ca este important sa lupti pentru familie, adica sa nu divortezi la primele greutati, mai ales daca ele pot fi depasite. Dar in acelasi timp daca se intrec anumite limite, (pe care fiecare si le stabileste) si daca relatia este mai mult un calvar decat o implinire, divortul poate fi o solutie mai buna decat umilirea. Asa cum spunea si Ioana, tind sa cred ca armonia in familie este mai importanta decat faptul de a avea un tata, dar intr-o atmosfera toxica emotional.

    • anonim permalink

      in cazul meu, ce era sa fac atunci cand sotul meu imi spune ca nu este capabil sa creasca un copil ,adica sa fac avort!Am decis sa mi-l cresc singura, sunt foarte sigura ca nu am facut nici o greseala ,el ne-a lasat cand eram in luna a 5-a.Cand am luat aceasta hotarare nu m-am bazat decat pe Dumnezeu.

  7. aaaanonim permalink

    cand mama isi revarsa asupra copilului ura si frustrarile fata de tata , abia atunci incepe „distractia” ; cum zicea cineva mai sus , mai intai parintele sa isi rezolve problemele.

  8. Pleseanu Isabela permalink

    Eu cresc doi baieti fara tata, 14 si 10 ani, iar tatal lor le da o pensie de toata mizeria ( 500 lei/luna). Toate teoriile astea de la psihologi nu sunt conforme cu realitatea. In primul rand, la noi in Romania ,o mamica singura , daca nu are vreo afacere, sau un salariu de cel putin 3000 lei / luna, se poate resemna cu esecul profesional si social al copiilor ei. O mama singura in Romania , cu un venit mic, nu poate sa ofere copiilor, decat dragoste, nimic altceva, nici macar un model masculin, tinand cont de venitul minim pe care il are mamica singura. Nu este vorba de negativism ci pur si simplu asta este realitatea. Toate sfaturile astea pompoase vin din partea unor imbuibati care habar nu au ce inseamna lipsuri si greutati. Copiii trebuie sprijiniti , nu numai moral . Educatia costa bani grei. ( carti; cursuri limbi straine; sport; cursuri arta; excursii; tabere: etc) Eu, de exemplu nu am fost nicioadata in vreo excursie sau concediu cu baietii mei,pentru ca nu-mi permit. Ei nu au mers niciodata in vreo tabara si nici nu vor merge. Nu imi permit sa-i dau la inot de exemplu, sau la vreun sport. Cel mare ar vrea curs de actorie, dar….nu va putea vreodata. Sunt multe probleme, pe care nu le pot rezolva psihologii, niciodata. Dragostea este foarte importanta, evident, dar nu suficienta.

    • Aveti dreptate. S-a dovedit ca cea mai mare provocare a unui parinte singur este sa le poata asigura copiilor ziua de maine, si acest lucru este mult mai dificil cu un singur venit. Bineinteles ca psihologii nu pot rezolva problemele financiare din familie si nici nu pot sa il aduca pe tata inapoi. Imi pare rau ca va confruntati cu aceste dificultati si sper sa aveti puterea sa le faceti fata.

  9. Adina permalink

    Buna ziua,

    Si eu ma confrunt cu o situatie similara….insa e greu de spus ce sa faci ca parinte singur si ce sa nu faci…mai ales ca diferentele dintre generatii sunt extrem de mari si chiar socante uneori. Baietelul meu are 7 ani si suntem singuri de cam tot atat, practic nu si-a cunoscut tatal, fiind prea mic in perioada in care noi ne-am despartit. A inceput sa aiba cosmaruri in care mor eu sau murim amandoi si este foarte stresat ca va ramane singur, figura masculina in prejma exclus pt ca tatal meu nu mai e…bunicul e prea batran, fara rabdare si sta la tara, unchi nu exista….mama este o fire mai complicata si autoritara, sta tot la tara si nu are contact cu noi decat extrem de rar…iar eu sunt sigura..ii e teama uneori de copiii de afara pt ca simte ca nu il apara nimeni cu toate ca eu incerc cat pot sa ii arat ca nu e singur…apar diverse conflicte iar el fiind singur acum acasa cat timp eu sunt la munca se teme de ceilalti parinti…a mai aparut si o situatie cu o familie a carui copil a crescut practic cu noi in casa……parintii lui avand job-uri solicitante amandoi……au aparut discutii si fiecare si-a vazut de drum….insa respectiva mamica acum si-a invatat copilul sa il bata pe al meu …au fost zile cand coboram si il luam din spatele blocului pt ca ii era frica sa intre in casa deoarece acel copil il urmareste peste tot sa il bata……si nu stiu efectiv cum sa gestuionez situatia si cum sa il ajut…..la intrebarea „de ce a plecat tata” i-am spus ca pur si simplu oamenii mari nu se inteleg uneori….si a veniturmatoarea intrebare „de ce v-ati certat?” „se purta frumos cu mine sau urat?”…..afara daca este intrebat cu cine seamana ( cu mine clar nu :)) spune „cu mami, eu nu am tata” dar cu o nonsalanta care pe mine m-a socat….in aoarenta este foarte dur si nepasator, puternic chiar…insa se macina mult si cand cedeaza plange si se simte abandonat ….in cateva luni implineste 8 ani si cand se iau de el copiii afara a inceput sa ii jigneasca si sa ii faca prosti, nesimtiti……nu foloseste cuvinte de mahala dar atat cat poate, cand se infurie cauta sa se razbune……si nu stiu cum si ce sa fac…..am fost mereu langa el….si incerc sa fac totul asa cum trebuie…dar nu prea reusesc si nu stiu cum sa il ajut….

    • Din ce spuneti cred ca problema cu baiatul care il ameninta este mai grava decat cea cu tatal, care pare sa fie o situatie normala pentru el (mai ales ca nu o considera un tabu). Eu cred ca trebuie sa preluati si rolul de protector si sa il ajutati sa rezolve cat mai repede problema cu acel baiat.

      • Adina permalink

        Nu stiu cum sa iau rolul de protector, asta e problema….sa il invat sa se apere nu e bine pt ca eu sunt la munca dimineata si daca el riposteaza parintii sar pe el…..este foarte rea lumea din jurul nostru….nu aveam o asa impresie in trecut…sunt total socata…va spun din suflet……iar eu pt ca m-am certat cu acea mamica si amenintat ca sun la politie daca mai ridica mana la copilul meu m-am ales cu o amenintare „lasa ca vine al meu acasa si va bate el pe amandoi”…..

  10. Nikky permalink

    In situatia e fata poate ar trebui sa incercati sa aveti in anturaj un amic de sex masculin pe care sa stie ca se poate baza. E foarte urat ca femeia aceea(daca se poate numi asa) si´a invatat copilul sa il bata pe a d-voastra. Poate par cinica dar ar trebui sa il invatati pe baiatul d-voastra sa riposteze. Sa nu se lase calcat in picioare. Mai incolo o sa devina foarte complexat cand o sa isi dea seama ca ceilalti copii il umilesc. E foarte trist in ce lume traim.

    • Adina permalink

      Eu am zis sa nu judec oamenii si sa ii iau ca atare dar aveti mare dreptate….este foarte trist sa traim intr-o astfel de lume…..din cauza conflictelor cu acel copil si a faptului ca eu sunt la munca in timpul zilei au aparut si altfel de complicatii….astazi de exeplu a dat fara sa vrea, peste un copil cu bicicleta……in conditiile in care acel copil, tot din bloc se baga in fata lui iar el i-a repetat sa se dea la o parte….si asta mi-au confirmat-o ceilalti copii……si pentru asta…si pt faptul ca eu nu eram acasa si-a luat o palma de la mamica copilului si si-a permis sa il traga de urechi….in conditiile in care ea ar trebui sa ii supravegheze…..acum plange de 2 ore si nu mai vrea sa iasa din casa…………

  11. Nikky permalink

    Eu va inteleg fiindca si eu sunt mama si nu stiu sincer cum as reactiona daca mi´ar lovi cineva baiatul. Sunt foarte impulsiva de felul meu si nu ar iesi deloc bine. Daca puteti si gasiti pe acolo unde locuiti d-voastra, interesati´va de un curs de aparare gen karate care sa fie gratuit. Stiu ca in unele locuri se fac cursuri de acest gen gratuite. Sa invete sa se apere baiatul d-voatra in caz ca mai are astfel de incidente. Daca dumneavoastra sunteti la servici e greu de spus care ar fii solutia..poate si vecinii va stiu situatia familiala si de asta isi „permit” sa se comporte asa. Foarte urat din partea lor. Si al meu baiat e inca mic dar imi fac griji tocmai din aceasta problema fiindca aici in zona unde locuiesc eu,oamenii,mai exact vecinii nu sunt tocmai civilizati(majoritatea tigani). Poate ar trebuie sa il lasati sa se joace in casa daca nu are cine sa il supravegheze cat sunteti d-voastra la munca. Si de evitat pe cat posibil astfel de oameni. In caz de orice incercati sa aveti la dumneavoastra un sprei paralizant(sau cu piper,sunt spreiuri de auto aparare speciale,pe care le puteti gasi la magazinele de arme si munitii). Asta in caz ca aceea mama care v´a amenintat cu bataia isi va pune planul in aplicare,trebuie sa fiti pregatita mereu si asa ceva nu strica,va poate apara si de hoti sau caini agresivi. Stiu ca pare copilaresc ce va spun dar in lumea in care traim e bine sa fim pregatiti de orice. Lumea devine din ce in ce mai rea. Dar are Dumnezeu grija de fiecare la un moment dat, roata se va intoarce!

    • Adina permalink

      Si eu sunt impulsiva insa nu stiu cat bine ar face sa ii fac dreptate asa cum ma gandesc acum…..pt ca mi s-a urcat tot sangele in cap……insa el ramane tot singur acasa……iar ei stiu asta….exact cum spuneti..de asta isi permit….ideea e ca a venit o colega de munca care sta la curte si l-a luat la ea….cand a vazut ce copii are acolo a vrut sa ramana peste noapte….ma doare sufletul si stiu ca nu e o solutie dar cel putin il stiu in siguranta ..insa un psiholog vreau sa vada pt ca il simt schimbat si nu vreau sa ramana cu sechele care sa se manifeste altfel peste cativa ani…….daca aveti tot baietel si il cresteti singura nu faceti greselile pe care le-am facut eu……mereu il ridicam de jos cand era lovit de ceilalti din bloc si ii spuneam sa nu ii bage in seama…niciodata nu am facut scandal pt ca ma gandeam ca sunt copii si se intampla…insa nu copiii sunt problema….ci parintii care sunt cum sunt si nu le pasa de nimic…au multe rautati….nu sunt tigani dar nici oameni nu ii pot considera…de cate ori a fost lovit el cu bicicleta sau trantit, etc niciodata nu m-am dus sa trag pe cineva de ureche pt ca am zis ca suntem oameni dar rau am facut pt ca ei au vazut asta si nu o iau ca normalitate sau omenie ci ca slabiciune…de as intoarce timpul inapoi as da cu toti de pamant……imi pare rau ca spunn asta aici si imi cer scuze…..dar te fac din om neom….el sta si in casa insa noi stam intr-o garsoniera…..se simte foarte singur si se plictiseste…ce sa faca 9 ore pe zi intre 4 pereti…5 zile pe saptamana?…il inteleg ca vrea afara la copii..sper din suflet sa aveti o viata mai buna decat a noastra si mai putine griji!

  12. Nikky permalink

    E buna ideea cu psihologul. Chiar foarte buna. Si daca puteti ar fii de prefereat sa duceti baiatul la acea colega de care ati spus. Si poate in timp situatia se va rezolva. Slabiciunea care v´a prins´o e ca sunteti mama singura si orice ar face ceva baiatului,d´voastra nu o sa ripostati prea mult fiind in dezavantaj ca nu aveti un barbat langa d´voastra. De asta ar fii bine ca cei de acolo,vecinii dar si copiii sa stie ca nu sunteti singuri, i´ar mai descuraja din comportamentul asta de doi bani. Parintii lor sunt de vina in primul rand,ei ar trebui sa se ocupe de educatia copiilor lor. Eu cred ca toti copiii au drepturi egale, indiferent daca sunt crescuti de ambii parinti sau doar de mama/tata. Va doresc mult succes si multa sanatate la amandoi.

  13. Nikky permalink

    Scuzati eventualele greseli,m-am grabit cu scrisul.

  14. bragaru permalink

    vreau sa zic si eu cateva lucruri desi am citi doar titlul,sunt o persoana care pana acum 2 luni vorbeam foarte putin,desi ma mir ca mi-am gasit o sotie,nici acum nu stiu cum,o iubesc tare mult,ea e sociabila si eu vb foarte putin,nu imi imaginez cum ne-am potrivit,suntem impreuna de 10 ani,si probabil ea m-a facut sa ma schimb dupa atatia ani.mi-a murit tata cand aveam 4 ani,nu am realizat nimic pana pe la 15 ani,dar de atunci pana acum ceva timp(putin)a fost critic pot sa zic ca te poti distruge ca om din cauza unor lucruri pt care nu esti de vina,asta e clar,acum e mai bn desi ma chinui ca vreau sa fac un copil si nu vreau sa-l cresc cu frustrarile mele ca am crescut greu,desi nu poti evita.dar sunt sigur ca o sa ma descurc cu un copil ca mi-am pus ambitia sa ma schimb ca deja sau vazut rezultatele ca am sunt oameni care mi-au zis ca-s altul,dar e greu sincer,poti suferi crunt fara contributie

  15. grecu g permalink

    Mi se pare foarte bun articolul si as veni chiar cu o completare: model de barbat poate fi oricine, incepand de la invatator, bunic, unchi, preot etc, adica persoane de sex masculin pe care le apreciaza si/sau pe care le vede frecvent. Am un exemplu in acest sens, de baiat care este fara tata (in urma divortului) de la 8 ani si acum are 22 ani. Pot spune ca fac parte din categoria mamelor care AU REUSIT. Nu am avut un partener care sa-l inlocuiasca pe tatal lui si nici nu a avut relatie apropiata cu el, dar a gasit exemplu in tatal tatalui (bunicul), intr-un frate de-al meu si ulterior intr-un profesor de la liceu, despre care am aflat la terminarea liceului ca era considerat model pentru mai multi baieti.
    Intr-adevar, asa cum se precizeaza si in articol, in primul rand nu trebuie criticat tatal, indiferent cum ar fi el si apoi, ca mama, trebuie sa fii cand femeie, cand barbat, adica sa alternezi, nu sa fii amandoua simultan. Joci cam multe roluri, dar merita. Cat despre atasamentul exagerat, iarasi e pericol. E greu dar…e frumos!

    • ma bucur foarte mult sa aud asta, si ma bucur ca ati reusit sa pastrati in ochii baiatului o imagine pozitiva a tatalui. Sunt sigura ca va aprecia acest lucru toata viata!

      • grecu g permalink

        Si mai cred ca oricare ar fi situatia, tot ce pare greu si nerezolvabil sa se transforme in ceva benefic si constructiv. De exemplu, baiatului meu, cand avea nostalgii sau frustrari (vazand baietei cu tata), ii aratam copiii abandonati de la o scoala speciala din apropiere si-l faceam sa pretuiasca faptul ca are parinti, chiar daca pe unul il vede cam rar, deci partea plina a paharului (optimismul) ajuta in orice imprejurare. Am transformat raul in bine si asta l-a ajutat sa devina barbat (fiind responsabilizat de mic). Acum munceste pe santier ziua si seara merge la Facultatea de constructii. Sunt tare fericita, desi nici nu mai sunt cu el in tara. ORICE se poate pe Pamantul acesta!

  16. undiscriminat permalink

    „Ioana permalink
    auzi “nu divortati” stati cu tatii care sunt betivi,care va bat si va umilesc in fata copiilor!! eu zic ca decat asa mai bine un tata lipsa. un copil creste mai bine in liniste si armonie cu mama lui decat cu mama si tata in certuri si batai zilnice,parerea mea.”

    Stimata doamna…nu toti tatii sunt „betivi,care va bat si va umilesc in fata copiilor”….mai degraba este pe dos in foarte multe cazuri, si nu in ce priveste sotul cat grija fata de sanatatea copilului, iar legea si evolutia anchetei sociale este total discriminatorie si subiectiva dupa cum se prea bine stie, netinand cont de interesul major al minorului. Referitor la asistarea copilului la certuri sunt de acord cu dumneavoastra…insa cu o mica precizare exprimata la fel ca dumneavoastra IN MOD EGAL…mai ales ca e vorba si de baieti…decat asa…mai bine o mama lipsa.

    • Ioana permalink

      @ undiscriminat: Mai degraba este pe dos?? Ai auzit tu de multe cazuri in care politia sa fie chemata de tatal copilului fiindca mama e agresiva si beata ?? :))) ma faci sa rad! pe ce lume traiesti? :)) A! si inca ceva: copilul,fie baiat, fie fata, are nevoie in principal de mama lui! Mama e una doar, tati pot fii mai multi, nu crezi? Altfel nu s-ar fii inventat bancile de sperma unde femeile au libera alegere de a da nastere unui copil si a-l creste fara un barbat alaturi de ele! Citeste…si proceseaza! Sa ai spor!

      • Nu stiu daca are rost sa generalizam, cine este mai rau: mama sau tata. E clar ca exista si mame abuzive si tati iresponsabili. Sa nu cadem in eroare, si sa intelegem fiecare caz particular

      • undiscriminat permalink

        @Ioana: In primul rand eu v-am atras atentia sa nu mai generalizati despre toti tatii…Am auzit si VAZUT cazuri in care a fost chemata politia de mama degeaba, ca daca ar fi chemata de tata de agresiuni contra-copilului cu siguranta ar pasa responsabilitatea catre Autoritatea Tutelara…care la randul ei ar pasa inapoi la politie si tot asa…iar ca orice autoritate din tara asta (ca sa revin la politie) care nu isi asuma raspunderi nu a intocmit nici un proces verbal sau sa ia o masura. De mama beata sa fiu sincer nu prea am auzit…de drogata in schimb da. Nu mai spun de ne-sanatoasa la cap 😉 Traiesc in lumea creata de persoane k dumneavoastra care nu le intereseaza decat interesul propriu (mai ales cel material) fiind mai presus decat cel al copilului. Probabil din experienta dumneavoastra pot fi mai multi tati…asa o fi daca ziceti dvs ;)… Eu unul stiam ca si tata e numai unul…este o problema serioasa a mamei daca nu stie al cui e copilul sau daca crede ca sunt mai multi tati…asa ca raspunsul meu este: nu cred. 🙂 Haideti sa nu mai repetam in continuu o minciuna pentru a o transforma in adevarul convenabil fiecaruia…macar sa le spunem de toate partile. Eu nu contest rolul si sentimentul suprem matern care este de NEINLOCUIT…am fost inteles gresit…aici este vorba de interesul major al minorului si de rolul extrem de important al existentei tatalui in viata unui copil si sunt de acord ca in cazul in care o mama este batuta de un betiv si este umilita in fata copilului mai ales, aceasta sa renunte la el…corect: mai bine fara. Va recomand tot de la doamna psiholog sa cititi despre fetele care cresc fara tata…probabil faceti parte din acea categorie la cum va manifestati (https://www.psihologpentrucopii.ro/2011/09/despre-fetele-care-cresc-fara-tata/). Referitor la bancile de sperma poate fi o solutie pentru dvs…nu stiu cat de benefica este pentru un copil. Dumnezeu (in cazul in care aveti credinta) nu cred ca ne binecuvanteaza pe toti pentru astfel de masuri…de fapt…El da fiecaruia la timpul potrivit dupa cum merita. Pacat ca trebuie sa sufere si sa fie traumatizate sufletele nevinovate ale unor copii. Nu citesc si nu procesez absurditati contra-naturii..”si inca ceva”…copilul are nevoie atat de mama cat si de tata! citeste (ca tot ti-ai permis sa imi vorbesti la persoana a doua singular) articolul doamnei psiholog si proceseaza ;)…sau mai degraba incearca sa faci ceva inedit care probabil nu ai facut niciodata: gandeste. :)))

  17. undiscriminat permalink

    p.s. precizez ca scriam raspunsul in acelasi timp cu dna Raluca fara sa stiu ca si dansa urma sa adauge ceva. Spor si pace in suflet la toata lumea!

  18. anonim permalink

    va rog ajutatima,am avut o viata grea aruncata de colo colo de parinti nu am stiut de capul meu am facut doar prosti in tinerete,am ramas insarcinata stiu cine este tatal dar nu am vrut sa ma leg la cap cu el,am un baiat inplineste 20 de ani intreaba mereu cine este tatal lui vrea sa-l cunoasca iar eu nu stiu cum sa-i spun ca a venit pe lume accidental,ca defapt am ramas insarcinata din cauza ca am fost o destrabalata.Acu sunt casatorita de 13 ani m-ai are doi frati suntem o familie normala,vroiam sa uit trecutul..dar trecutul nu ma uita pe mine..

    • ... permalink

      O bună soluție pentru dumneavoastră ar fii să luați legătura cu tatăl natural ca să se întâlnească măcar câteva ore pe săptămână, asta l-ar ajuta să îsi regleze unele lucruri în minte și niciodată să nu îi ziceți că a fost făcut „accidental” se va simții al nimănui și sentimentul de vinovăție se va accentua.Copilul a avut pe parcursul acestor ani un model masculin pe care să-l urmeze?

  19. Simona permalink

    Buna ziua. Am ramas singura de cand eram insarcinata si desi uneori imi pare rau ca poate nu am incercat mai mult sa rezolv problemele cu sotul meu nu regret decizia luata. Este foarte clar pt mine ca el nu ma mai iubea si deci sa ma agat de o relatie in care nu mai exista sentimente doar pentru a avea copilul un tata nu avea rost. Este inca mic baietelul meu (6luni) dar ma gandesc cu teama la momentul in care va incepe sa constientizeze ca familia lui este diferita si va intreba de tatal lui. Problema mea in momentul de fata este ca fostul meu sot nu vrea sa mai stie nimic de copil…nu suna , nu vine …se comporta ca si cand nu ar exista acest copil…iar eu chiar imi doresc ca el sa faca parte din viata copilului. Am incercat sa discut cu el si fara nici un rezultat. Nu stiu cum sa procedez si nici nu il inteleg mai ales ca el a crescut fara tata si nu ma asteptam sa se comporte asa avand in vedere ca stie ce inseamna asta. Va multumesc

  20. pentru cei care doresc sa afle experienta cruda a unei stari de fapt in UE, va invitam pe http://www.partizanii.ro, pentru a intelege cum ramai fara copil cu ajutorul legii favorabile si tie, dupa divort

  21. Ana permalink

    Stimate mamici care se plang ca nu aveti sprijin de la tatii copiilor care fie nu ii mai intereseaza de copiii (caz in care baiatul ramane fara model masculin cf. teoriei prezentate) fie va ajuta material la un nivel insuficient. Sa va relatez cum a rezolvat Canada, USA si alte tari vestice problema. Pai au decis ca acesti copiii sa fie incredintati la tata, ca doar asa vor avea „modelul”. Nu conteaza ca tatal poate este alcoolic sau violent, copiii sunt da-ti la tata. Mamei i se da custodia doar in cazul cand tata nu o solicita. Nu conteaza ca un copil care creste fara mama este deasemenea amputat sufleteste, deprimat si egal nesigur pe el. Sistemul spune ca a facut o schimbare pozitiva si ca reactioneaza la insasi plangerile dvs. ale mamelor care se plang ca baietii lor cresc fara „model masculin”.

  22. George permalink

    Am crescut fara tata si fara mama….In schimb le au luat locul parintii mamei,in special un bunic de origine greaca armana.
    Sunt mai in masura decat oricine sa iubesc o femeie si am o familie a mea pe care sa nu o parasesc niciodata !!
    Am numai 32 ani si mama mare a mea este cam muribunda…acum incerc sa am o relatie cu o femeie cat mai definitiva posibil.

  23. cristina permalink

    buna raluca,
    baiatul meu de 10 nu isi cunoaste tatal decat din poze si vorbeste cu el ocazional (o data pe an) la telefon; uneori imi lasa impresia ca vrea sa il caute/cunoasca, alteriori ca il uraste.
    este f emotiv, debusolat si cu totala incredere in sine
    are stari de anxietate si frici care cresc cu varsta parca, as vrea sa iti scriu mai multe daca se poate…

  24. Ana_Matei permalink

    buna ziua.
    Am un baiat de 9 ani,si il cresc singura.A fost decizia mea sa nasc copilul dupa o relatie cu un prieten,dar el este casatorit.Nu se pune problema, sa fim o familie vreodata si de asta am decis sa fie in viata baiatului, ca „unchi”.(intelgere de comun acord). Relatia dintre tata si baiat este foarte profunda,…parca cel mic ar stii ceva. E CLAR CA SIMTE GENA!! Stiu ca trebuie sa ii spun realitatea,si cred ca a venit momentul,ca sa nu avem alte complicatii.Deja este foarte emotiv,si se inchide in el.Incepe sa ii fie frica sa fie departe de mine,….cu toate ca de 4 ani,face sport si are multe activitati,ca sa nu fie mereu numai cu mine.Intrebarea mea este cu as putea sa ii spun –pentru ca simt ca nu mai pot amina– adevarul.
    Multumesc.

  25. Raluca permalink

    Și eu sunt o mamă cu 2 băieți și de aproape 8 ani sunt singură.Acum imi dau seama ce greu e să crești băieți fără un model masculin.Pe tatăl l-am părăsit ptr că nu am văzut ca-și dorește familia.A făcut diferențe intre ei și acum face,inclusiv la jucării,la dragoste nici nu se pune problema:cel mic e pe ultimul loc.Se răzbună pe mine prin copii ptr că știe cât de mult îi iubesc și asta ptr că am avut curajul să mă despart de el și nu el de mine.A fost perioadă mai lungă de timp când n-a plătit nici pensia alimentara,am avut proces cu el și cu toate dovezile mele nu am reusit să câștig.Am avut și un avocat care și-a bătut joc de mine spunând că n-am cum să nu câștig dar n-a făcut nimic ca eu să căștig.Și tot eu sunt cea care trebuie să plătească onorariul avocatului lui.Eu am făcut prostia să declar la poliție că am primit o suma de bani dar nu întreaga sumă și pe baza asta am pierdut.M-am gândit că este un Dzeu sus și vede .În momentul de față am destul de mari probleme cu amândoi,cel mare a scăzut la învățătură deși e în cea mai bună clasă și e foarte deștept și că e al meu dar chiar e.Iar cel mic e diagnosticat cu ADHD de 3 ani și ceva și i-a tratament și nu e bine ptr că e violent.În timpul sarcinii am fost terorizată de el și din cauza asta are copilul meu probleme.Băiețelul meu a ridicat cutitul la bunica lui,mama mea,l-a strâns de gat pe nepotul meu care are 4 acum…..deci vă dați seama cu ce mă confrunt acum.Și îmi r foarte greu singură.Eu stau cu părinții și mă ajută dar nici ei nu mai știu ce să facă.

  26. Emilia permalink

    Buna ziua….ma numesc Emilia si am Doi copiii o fetita si un baiat.dupa opt ani de casatorie am divorzat de fostul sot motivul fiind violenza in familie,.copiii sunt Cu mine , nu vorbesc urit de El pentru Ca nu vreau sa traumez copiii insa El de fiecare data cind vorbeste Cu ei ….le spune Ca eu le-am stricat viata…si alte lucruri urite la adresa mea….Cum mi-am construit o alta familie, El i intreaba Mereu daca stau bine ….Sau daca vor sa se duca la El…fetita Ca è mai mare are frica sa i spuna Ca nu vrea Cu El , pur si simplu vad in EA o teama de a nul supara cind vorbeste Cu El, de fiecare data cind vine sa i ia Cu El , fetita are frica Ca nu o so aduca inapoi….de fiecare data incerc sa o conving Ca nu trebuie sa aiba teama….Ca El chear de e suparat..e suparat per mine….insa de fiecare data vad aceasta frica in EA…c’è pot sa fac?… Multumesc.

  27. Anonim permalink

    Al meu sot e bolnav psihic si efectiv nu reslizeaza cat de mult face baiatului,nu il
    pot abandona ca efectiv nu are pe nimeni, eu rezist cu xanax, cu pumnu de xanax,am fost de multe ori in pragul sinucideriu nu mai suport conflictele

  28. Anonim permalink

    Ce pot sa fac?

  29. Anonim Issa permalink

    Cum adică nu îl poți abandona că nu are pe nimeni dar în același timp tu ai fost de câteva ori gata să te sinucizi? El sau tu? Alege. Fiindcă copilul ori trăiește și se bazează numai pe tine. Ori tu mori și el rămâne cu tatăl lui bolnav psihic. Știu că sunt dură. Dar decizia îți aparține.

  30. Ana permalink

    Buna ziua,
    Sunt divortata si am o fetita de 4 ani. Am divortat la varsta de 6 luni a fetitei. Micuta nu-si cunoaste tatal pentru ca el nu vine sa ne viziteze. De aproape 3 ani in viata noastra este un alt barbat care locuieste cu noi. Fetita ii spune tata, practic el este cel care a crescut-o.
    Cand sa ii spun fetitei ca el nu este tatal real. Multumesc

  31. Cristina permalink

    Buna , ma regăsesc în cazul nr 5 . Fiul meu are 14 ani , dar de pe la vârsta de 10 ani a cam început să fie independent . Eu trebuie sa muncesc pt a acoperi cheltuielile, iar el , trezindu-se mai mult singur , chiar daca are reguli stricte , face doar ceea ce vrea si ce ii facea placere. Intr-adevar ma simt depasita de situație, mai ales ca a fost si diagnosticat cu ADHD. La scoala , cand am mers cu actele medicale si le-am rugat pe doamnele profesoare sa aibe o atitudine adecvata acestei situatii ,m-am confruntat cu un lucru incredibil : mi s-a spus că nu este real acest diagnostic si ca poate am plătit sa i se dea ….
    Este incredibil , dupa ce ca ma confrunt cu multe probleme create de fiul meu , în loc să găsesc intelegere si ajutor din partea cadrelor didactice , ele ma tratează cu neîncredere si negare a diagnosticului . Fiul meu are nevoie de terapie psihologică de specialitate , costurile sunt prea mari pentru a începe terapia particulara si astept din luna august sa il cheme de la Asociația Salvați Copiii unde l-am înscris si se poate face prin Casa de Asigurari. Dar încă niciun răspuns de la ei. Timpul trece , e clasa a Viii-a și nu mai vrea sa învețe deloc, își închide telefonul , nu sta acasa , nu invata . Ce as putea sa mai fac in aceasta situatie ? Specific ca tatăl lui este dispărut din peisaj din toate punctele de vedere.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Despre fetele care cresc fara tata
  2. ,,How to raise a feminist son”- postare Sociology of gender – jurnal genizat

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.