Psiholog pentru copii
Cand ma intalnesc cu cineva si ii spun ca sunt psiholog pentru copii, obtin doua tipuri de reactii: prima este de sincera uimire: dar ce, copiii au probleme? urmata de intrebarea la fel de sincera: pai si ce fel de probleme pot sa aiba copiii?
Cealalta reactie este insa opusa, si vine mai ales din partea tinerelor mame, care ma privesc deodata cu mare interes, si de obicei urmeaza o discutie destul de lunga in care sunt rugata cu multa incredere sa le spun de ce face copilul lor anume lucru si ce anume e cel mai bine sa faca ele?
Cum cel de-al doilea tip de reactie este tot mai frecvent, pentru ca si interesul parintilor fata de copii a crescut, am creat acest spatiu virtual in care putem discuta despre copii din perspectiva psihologica. Cum subiecul este vast, l-am impartit in mai multe categorii:
- Parintii curiosi daca copilul lui este normal din punct de vedere al dezvoltarii, pot gasi in categoria Copilaria pas cu pas informatii referitoare la etape de dezvoltare ale copilului, specificul fiecarei etape, ce este normal si ce este patologic la copil, si in general aspecte teoretice referitoare la copil.
- Categoria Copilul in familia lui contine informatii care ne ajuta sa intelegem copilul dintr-o perspectiva mai larga, avand in vedere ca el este oglinda fidela (poate chiar exagerata) a familiei in care traieste.
- In spatiul cu Printi, Zane si Bau Bau, facem o incursiune in felul in care vad copiii lumea, pentru ca desi toti am fost copii, totusi am uitat cum era cand credeam in Bau Bau, Mos Craciun, sau cum ne simteam cand ramaneam pe intuneric.
- Ca sa nu cadem in capcana de a vorbi numai teoretic, cred ca este important sa discutam pe marginea unor Studii de caz (in care identitatea copiilor este protejata, bineinteles).
- Pentru parintii pragmatici si dornici de a invata jocuri si metode concrete de a-si cunoaste copilul, precum si modalitati practice de a-i intelege, exista categoria Ora de joaca
- Locul rezervat strict parintilor, in care se discuta despre ce inseamna si cum se simte rolul de parinte se numeste Cafeneaua parintilor, iar accesul copiilor este strict interzis.
Asadar vrei sa stii ce fel de probleme au copiii? Sau de ce face copilul tau anumite lucruri? Oricare ar fi motivul pentru care esti aici, te poftesc sa intri, insa lasa-ti la intrare hainele, daca sunt prea scortoase, ca sa nu te incomodeze atunci cand te apleci pana ajungi la nivelul copilului. Si da-ti voie sa fii curios, deschis si creativ, ca sa gasesti ceea ce cauti!
Buna seara,imi cer scuze am si eu o intrebare daca se poate, am un copil de 2 ani si 7 luni si are niste iesiri f suspecte,as dori sa stiu daca va pot contacta la un numar de telefon in vederea unor consultatii.Va multumesc f mult
Buna Ramona, iti trimit pe mail un numar de telefon.
Buna ziua.Am si eu o rugaminte la dumneavoastra, sunt din Brasov si am o fetita de 4 ani si zece luni, merge la gradinita, doreste sa mearga dar nu vrea sa vorbeasca si sa se joace cu nimeni.Acasa vorbeste foarte mult este un copil normal. Cum o pot ajuta cu gradinita? Daca se poate as dori sa va contactez pentu consultatii. Va multumesc.
Buna Adriana, o sa iti trimit un mail cu datele mele de contact
Buna seara , va rog , daca se poate un nr de tel sau o adresa unde sa va contactez , am un baietel de 1 an si 9 luni care plange foarte mult daca plec de langa el , iar de cand l-am dus la cresa ,6 zile , plansul e mai frecvent si cred ca e speriat foarte rau . am incercat sa il duc la cresa treptat , program scurt de la 8 la 12.30 pentru al obisnui cu perioada cand voi fi nevoita sa ma intorc la munca in ianuarie dar schimbarile sunt prea mari si nu stiu daca e normal sau va trebui sa gasesc o alta solutie , nu stiu ce e mai bine pentru el. am nevoie de parerea unui specialist pentru a lua decizia cea mai buna .
va multumesc
Din ce imi spui, baiatul inca este in perioada de acomodare la cresa, si este normal ca el sa fie speriat si sa planga. Varsta de 2 ani este cea mai critica varsta in ceea ce priveste separarea copilului de parinti, adica ii este cel mai teama sa nu isi piarda parintii, si copilul are manifestarile cele mai puternice la plecarea ta. Cam in 2 saptamani, ar fi normal sa inceapa sa se adapteze. Daca trec mai mult de 3 saptamani si nu se amelioreaza, eu deabia atunci spun ca ar fi normal sa te ingrijorezi. Imi imaginez cat iti este de greu sa il lasi acolo stiind ca plange si ca sufera, insa este o perioada prin care trec toti copiii, si daca nu faci lucrurile contraindicate pe care le-am scris mai sus, ar trebui sa fie ok. Succes si pastram legatura!
Acum am observat ca discutia noastra este in alta pagina decat credeam. Articolul la care am facut referire in comentariul anterior (cu lucrurile mentionate “mai sus”) este aici: Copilul tau plange cand pleci?
Buna ziua.Avem un baietel de 6 ani si am dori daca se poate sa va contactam la un numar de telefon in vederea unor consultatii.Va multumim.
Buna ziua.
Am o fetita de 3 ani si 2 luni cu multiple probleme de comportament si cu tulburari alimentare si as dori datele dvs. de contact pentru o ulterioara colaborare.
Va multumesc.
Buna Cristina,
Mai intai, iti recomand sa citesti articolele despre tulburarile de alimentatie, pe care le-am scris pe blog,http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/08/tulburarile-de-alimentatie-ale-copiilor/ si daca ai orice fel de intrebare legate de ele, nu ezita sa ma intrebi intr-un comentariu. Apoi, daca crezi ca te-ar ajuta mai mult o intalnire, o sa iti trimit pe mail numarul meu de telefon. Pastram legatura! Raluca
Buna ziua,
Am un baiat de 2 ani si 5 luni. De cateva saptamani trece printr-o perioada foarte ciudata, nu mai vrea la gradinita (am si renuntat sa-l duc, desi a frecventat-o aprox un an), in fiecare zi am parte de crize pe care nu le inteleg si nu reusesc sa le controlez. Ar fi mai multe de povestit, undeva s-a produs un clic, iar acum este foarte speriat. Cum am putea colabora? Am urgenta nevoie de ajutor. Va multumesc!
In jurul varstei de 3 ani apar primele crize de furie, despre care am scris intr-un articol mai vechi : http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/01/crizele-de-furie-ale-copilului/ Poate ca aceste informatii va vor putea ajuta. V-am trimis si numarul meu de telefon pe mail.
Buna ziua,
Am o fetita de 2 ani jumatate , uneori are un comportament care ma face sa cred ca poate ceva ar fi in neregula cu ea;de cand era mai mica(sub 1 an), daca cineva strain se apropie sa o intrebe ce face sau cum o cheama, reactioneaza f urat, in sensul ca tipa, se stramba sau vrea sa loveasca persoana respectiva.Precizez ca merge la cresa de 1 an si acolo mi s-a spus ca este vesela, socializeaza, doar ca uneori , fata de ceilalti copii, este mai serioasa.Este oare normal, are un temperament aparte?
Buna Anca, din ce imi spui tu imi este greu sa imi fac o parere clara despre fetita ta. Chiar daca la varste mici copiii au o teama normala fata de straini, totusi nu prea se intampla sa ii loveasca. Cat de des se intampla asta? Sunt anumite persoane cu care este mai agresiva, sau indiferent cine e se manifesta la fel? Se poarta asa doar cand esti tu de fata sau si atunci cand este cu altcineva? Despre temperament, am scris un articol aici: http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/02/temperamentul-copiilor-informatii-pentru-parinti/ Daca ar fi avut un temperament mai impulsiv, s-ar fi manifestat la fel si acasa si la cresa, si oriunde, nu numai cu cei straini. Daca vrei, spune-mi mai multe despre ea pe pagina articolului referitoare la temepramentul copiilor, pentru ca aici sunt discutii mai generale.
Impresionant ! O viata dedicata studiului si mai ales partii mai putin vazute a oamenilor! Totusi o intrebare ma framanta ; Daca ai copii ?Si cati frati ai avut?Te intreb pentru ca ar urma o intrebare legata de copii si o boala despre care medicii nu stiu prea multe !
Sunt curioasa despre ce boala vrei sa imi spui. Nu am copii inca, si mai am o sora mai mare.
Medicii ii spun pasmul hohotului de plans! Unii medicii NPI trateaza acest spasm ca pe o boala similara epilepsiei cu medicatia de rigoare. Altii o ignora pur si simplu punand totul pe faptul ca respectivul copil e un alintat si mai bine ar fi doua palme la fundulet!Psihologii si psihopedagogii vobesc din carti (pana acum)fara sa fi vazut un copil ramas fara rasuflare in bratele mamei disperate .Poate ca apare acesta criza in preajma mamei sau a persoanelor cu un comportament mai protector si autoritar sau atunci cand apare o frustare dar am vazut pe viu o astfel de criza si doar respiratia gura la gura a readus micuta fiinta la viata!Si insotitorul copilului nu era deloc o persoana colerica!Un flegmatic ,melancolic ! De fapt caut un raspuns de la cineva care a trait o astfel de situatie implicat emotional fiind,medic sau psiholog . Ce urmari poate avea in dezvoltarea copilului emotional afectiva?
Din pacate (sau din fericire) nu am avut ocazia sa vad un asemenea bebelus, si stiu doar informatii despre el din carti, probabil ca si tine. Din ce am citit, exista 2 tipuri de spasm al hohotului de plans, forma albastra si forma palida. Nici una dintre ele nu se asociaza cu epilepsia, si nici nu are urmari pe termen lung pe plan emotional sau fizic. Ele sunt intr-adevar spectaculoase si dramatice, insa, spun studiile, copilul isi revine spontan dupa aproximativ un minut, chit ca lesina si ca pare mort. De obicei se intalnesc in prezenta aceleiasi persoane. Nu este vorba despre faptul ca copilul e rasfatat sau mama e colerica.
Se pare insa ca totusi, avand in vedere ca spasmele se intampla mai ales in prezenta aceleiasi persoane, de obicei a mamei, este vorba despre o mica dereglare a relatiei intre cei doi: mama, temandu-se sa nu se mai intample un spasm al hohotului de plans, este foarte grijulie, hiperprotectoare, si din cauza ca este la randul ei ingrozita si speriata, ii transmite aceasta neliniste si copilului. In ceea ce priveste copilul, el invata ca acest spasm o face pe mama sa fie aproape de el.
Solutia ar fi ca mamele sa poata sa isi exprime aceasta frica intr-un cadru psihoterapeutic, sa se elibereze de ea, si atunci si crizele copilului se vor reduce. Crizele devin din ce in ce mai rare, si apoi dispar, pana la 3 ani.
Sper ca intelegi ca nu vreau sa spun ca micutul nu sufera,ca se preface sau ca este rasfatat, pentru ca suferinta lui este mare (uneori a parintilor este si mai mare). Tot ce incerc sa spun este ca nu este nici o cauza organica pentru el, si ca daca se schimba relatia intre mama si copil, aceste spasme dispar. Cred ca in acest caz un psiholog clinician poate fi de mare ajutor pentru mama si copil.
Buna ziua. Am o mare rugaminte la dvs. Se poate sa imi trimiteti va rog mult datele dvs. de contact? Am o fetita de 4 ani si jumatate si as dori sa discut cu dvs. anumite aspecte despre dezvoltarea ei emotionala. Va multumesc foarte mult anticipat! Astept raspunsul dvs. Numai bine!
Buna ziua,
am un copil superb de 4 ani si 8 luni, cred ca as avea nevoie de un “suport” pt a putea fi un parinte bun. Lumea noastra a adultilor este cam diferita de cea a copiilor si de aici pot aparea anumite “discrepante”. As dori, daca se poate sa ne putem intalnii ( parintii + copilul ) si sa ne indrumati intr-o directie buna.
Multumesc
Buna Paul, o sa iti trimit pe mail datele mele de contact. Ma bucur pentru implicarea in cresterea copilului
buna seara.
multumesc din suflet pentru sfaturile primite si pentru felul in care va purtati cu acesti minunati copii .
Multumesc si eu, sper sa fie de folos!
Buna ziua,
Avem o fetita de 3 ani si 2 luni foarte sociabila pe care am insris-o la gradinita la program lung si in prima saptamana si jumatate a fost foarte ok, dupa care lucrurile au inceput sa se deterioreze (pipi noaptea in pat, cosmaruri, refuz de a mai merge la gradinita, nu mai stabileste contacte cu alti copii). Exista la gradinita o fetita care o timoreaza in mod constant. As vrea sa stiu cum trebuie sa procedez. Imi puteti trimite datele de contact pentru a stabili o consultatie? Multumesc anticipat.
Buna seara.
Trimite-mi si mie te rog datele de contact. Am nevoie de ajutor pentru a ma intelege mai bine cu fratele meu mai mic.
Multumesc.
Fetita mea de 7 ani spune tuturor ca este indragostita de un coleg. Am incercat sa o intreb ce intelege ea prin dragoste, dar a inceput sa planga. (nu am certat-o şi nici nu am ridicat tonul. Era o discutie prietenească). Nu stiu cum sa privesc aceasta “problema”, pentru ca este la scoala şi nu aş vrea sa aiba probleme. Este un copil foarte cuminte şi ascultator, astfel că nu aş dori sa iau masuri drastice, gen “nu ai voie”. As dori sa îi explic pe înţelesul ei, mai ales că îmi împărtăşeşte gândurile ei, astfel că daca as fi mai dura, ma gândesc să o voi indeprata de mine, ceea ce nu vreau sa sa intample. Aveti un sfat pentru mine? Multumesc.
Atractiile reciproce intre copii sunt firesti. Cu siguranta ca ea prin faptul ca este indragostita nu se refera la ceva de natura sexuala, asa ca nu cred ca este potrivit ca pornind de la aceasta marturisire sa incepeti o discutie legata de sexualitate. Eu pur si simplu i-as asculta marturisirile fara sa intervin in vreun fel, pentru ca este clar ca indragostirea la aceasta varsta inseamna ca vrea sa se joace impreuna, sa fie confidenti, sa isi vorbeasca. Daca va temeti ca s-ar putea intampla mai mult, ii puteti spune ca poate fi indragostita insa nu are voie sa il sarute (si sa va ganditi daca e ok pentru dvs sa il tina de mana). A fi indragostit este un sentiment foarte frumos si din experienta cu altii copii stiu ca poate fi experimentat la orice varsta, fara sa “degenereze” in jocuri sexuale.
Nu m-am gandit la ceva sexual, m-am gandit doar ca e putin cam prea devreme sa spuna ca este “indragostita”. Inca, cred eu, e prea devreme pentru o discutie pe teme legate de sexualitate. Poate gresesc, insa vreau sa nu grabesc lucrurile.
Nu sunt la prima discutie de acest gen, a mai fost “indragostita” si, nedandu/i atentie, a trecut, dar acum e putin cam prea des, zic eu, si de o perioada putin mai lunga decat pana acum. Poate e ceva normal, insa vorbind cu invatatoarea, m/a pus pe ganduri.
Nu face nici un gest care ar putea fi interpretat altfel decat o copilarie, insa… nu stiu de ce am simtit nevoia sa vorbesc si cu altcineva.
Multumesc pentru opinie.
Da, “marea discutie”este ok sa inceapa cam in momentul intrarii in pubertate. Pana atunci nu cred ca are rost sa aduceti discutia in aceasta zona. Sper ca totusi sa nu va faceti prea multe griji legate de “indragostelile” fetei dumneavoastra. Eu le privesc mai degraba ca pe niste lucruri nostime