De ce nu vor copiii să mănânce?
Tulburările de alimentație ale copilului au cauze complexe, atât de natură fizică cât și psihologică. Dintre cauzele de natură psihologică, unele stau la baza problemei și o declanșează, pe când altele accentuează și înrăutățesc în timp problema. În acest articol îți prezint principalele cauze psihologice ce pot determina refuzul de a mânca al copilului.
1. Evenimente neplăcute în familie
În urma unor conflicte între părinţi, a divorţului acestora, sau a diverselor evenimente neplăcute, mulţi copii îşi pot pierde pofta de mâncare (dealtfel multor adulţi li se întâmplă ca în momente grele să nu mai poată mânca). Nu este obligatoriu ca evenimentele în sine să fie dramatice, ci contează cât de traumatizant au fost ele trăite de copil.
S-a descoperit faptul că mulţi copii refuză mâncarea atunci când au impresia că nu pot controla evenimentele din jurul lor (când apar schimbări în stilul lor de viaţă sau trăiesc într-un mediu imprevizibil). Faptul că pot decide singuri ce şi cât să mănânce le oferă acestor copii sentimentul de a avea control măcar asupra mâncării.
2. Practicile necorespunzătoare de hrănire a copilului
Unii părinţi nu sunt foarte bine informaţi cu privire la necesităţile de hrană ale copilului, sau la ce şi cât este potrivit pentru copii să mănânce.
- Mulţi părinţi au tendinţa să îşi supraalimenteze copiii. Refuzul copiilor de a mânca mai mult decât au nevoie este considerat de către părinţi o problemă, dar de fapt este un lucru firesc.
- Chiar la începutul vieţii, până la 2 luni, copiii nu au ciclurile de tip veghe-somn şi de hrănire reglate. Copilul plânge ca să semnalizeze orice disconfort, şi unele mame pot interpreta acest plâns drept foame, hrănindu-l excesiv. Această situaţie poate disturba crearea unor cicluri reglate de hrănire, şi de multe ori copiii încep să refuze hrana.
- Din lipsă de informaţii, unii părinţi le oferă copiilor dulciuri între mese, care îi dau copilului senzaţia de saţietate, şi apoi se întreabă îngrijoraţi de ce aceştia nu mai mănâncă la masă.
3. Dificultăţile care apar între copil şi mamă
Se ştie că încă de la începutul vieţii, hrănirea este un proces care se petrece între mamă şi copil. Alăptarea nu este numai o activitate de hrănire, ci şi una de interacţiune între cei doi. De aceea, dificultăţile de alimentaţie din primii ani pot trăda o relaţie tensionată între mamă şi copil. Iată care sunt principalele cauze ale acestor tensiuni:
- Unele mame, copleşite de propriile probleme, nu sunt suficient de prezente emoţional când îşi hrănesc copiii. Pentru nou născuţi, privirea şi atenţia mamei contează mai mult decât hrana în sine. S-a constatat că mulţi nou născuţi au început să refuze mâncarea atunci când mamele erau indisponibile afectiv în timpul alăptării.
- Până la 3 ani, copilul este foarte ataşat de mamă, şi de multe ori plânge la orice mică despărţire de aceasta. Înţărcarea este unul dintre momentele importante în care are loc separarea între mamă şi copil. După acest eveniment, unii copii refuză mâncarea, protestând în acest fel împotriva separării de mamă. Alţi copii acceptă doar alimentele lichide, care le aduc aminte de laptele matern.
- Unele mame sunt foarte îngrijorate cu privire la rolul de mamă, şi se tem că dacă copilul nu mănâncă corespunzător, ceilalţi vor crede că nu sunt mame suficient de bune. Această teamă de a nu fi o mamă suficient de bună le modifică atitudinea în timpul mesei. Ele devin tensionate şi încearcă să îl forţeze pe copil să mănânce cât mai mult, iar copilul preia neliniştea mamei, şi refuză să mănânce.
4. Atitudinea părinţilor referitoare la mâncare
Chiar dacă nu sunt conştienţi de acest lucru, părinţii îi transmit copilului propriile atitudini legate de alimentaţie.
- Părinţii preocupaţi de siluetă, care ţin fel de fel de diete, îi transmit copilului mesajul că a mânca este ceva care nu face bine (îngraşă). Copilul preia ca atare acest mesaj, şi refuză să mănânce.
- Multe femei au o relaţie de tip dragoste-ură referitoare la mâncare, poftind unele feluri de mâncare şi simţindu-se apoi vinovate că şi-au dat frâu liber poftelor. Ele transmit copiilor această atitudine, şi copiii vor face acelaşi lucru: vor avea perioade în care mănâncă mult, şi apoi perioade în care se abţin să mănânce. Deşi mamele îşi forţează copiii să mănânce, propriile lor vinovăţii legate de alimentaţie se transmit şi acestora.
- Unii părinţi confundă hrănirea cu dragostea. Pentru ei, a-l răsfăţa pe cel mic cu fel de fel de bunătăţi este o dovadă de dragoste. De aceea ei pot să îl supraalimenteze pe copil, şi acesta să reacţioneze refuzând mâncarea (deşi cel mai des se întâmplă ca cei mici să accepte hrana, devenind supraponderali). Părinţii consideră refuzul mâncării drept o respingere a dragostei părintelui, şi de aceea vor avea tendinţa să îi hrănească şi mai mult pe copii.
- Unii părinţi se implică foarte mult în felul în care se alimentează copilul, controlând meniurile şi cantitatea de mâncare pe care o servesc copilului. În acest caz orice refuz al copilului este privit ca un afront personal, începând o adevărată luptă de putere în timpul mesei.
5. Modelele sociale
Fie că ne uităm pe Disney Channel fie că ne uităm la MTV, observăm că toate femeile atrăgătoare sunt suple. Nu este de mirare că fetiţele vor să fie şi ele la fel, şi că la orice semn că se îngraşă devin îngrijorate. Chiar dacă în primii ani aceste influenţe sunt mai mici, nu înseamnă că ele nu există. Din contră, se pare că la nivel mondial anorexia loveşte la vârste tot mai mici.
În articolul următor continuăm cu factorii care întreţin şi chiar agravează această problemă.
Având în vedere că este un subiect complex, dacă ai întrebări, nelămuriri, sau îţi doreşti mai multe explicaţii, întreabă-mă şi îţi voi răspunde. Exemplele concrete sunt binevenite.
Buna ziua, ar fi mult de povestit, cam 2 povesti diferite de la 2 copii nemancaciosi, mofturosi. Cu care sa incep?!? Cel mic are 7 luni, acum e in perioada aparitiei dintisorilor si mananca f greu, e de inteles, dar in general la masa de supa nu ar deschide gura sa intre lingurita deloc. E f greu sa-l alimentez, sunt constienta si inteleg logica articolului, dar din disperare de a lua in greutate il cam oblig sa pape. Pana acum l-am alaptat la san cca 1 luna in care a luat f bine in greutate, dar in a doua luna s-a terminat, eu fiind f obosita, el sugea f putin si din ora in ora am cam renuntat la san si am trecut la lapte matern la biberon, l-am dat peste cap, a facut bronsita a tot refuzat laptele, l-am hranit cu seringa….offf a fost tare greu si lunga perioada pana am hotarat sa renunt la laptele matern pt ca nu lua in greutate si s-a stabilit in final la Humana la 4 luni jumatate, acum e fericit cand vede bibele, il papa cu placere. Nimeni pana acum nu mi-a explicat cum sta treaba cu alaptatul cu stresul, odihna, poate si colicii au avut un rol negativ. De ce refuza supa, sau mancarea solida cu lingurita? Incerc sa fiu calma, ma stramb ii cant il las sa se uite la televizor, greu f greu papa. Si numai de la mine, de la altcineva e f greu, plange. Cum tb procedat? E important pentru ca eu voi incepe serviciul cat de curand.
Iar cel mare are 3 ani jumatate, e la gradinita, acolo ni se spune ca papa, acasa in schimb e f greu cu mancare, dupa cateva linguri invoca motivul: ma doare burtica. am incercat sa-l lasam singur, sa-i dam in gura, sa-l recompensam, ce-i drept a schimbat mediul, cand la bunici, cand acasa, aici la noi e un mediu mai tineresc, mancare pe fuga…ca in articol. Ce ar tb facut sa renunte la motto-ul lui?
Multumesc anticipat!!!!
Buna ziua. Am o fetita de 9luni care refuza sa manance cu mama sa, vrea sa manance doar cu tata.De ce se intampla asa ceva?
Buna ziua sunt tatic si am si EU in baietzel de 2 ani care de 3 zile nu mai vrea sa manance nimic….nici lapticu nu il Bea tot ,nici Ia pranz ,nici de dupamasa Si nici seara poate asa o banana si ceva apa sau suc.CE pot face in situatia asta desi el era in mancacios de numa si IATA de ceva zile aproape deloc nu vrea sa manance sau sa vada mancarea.
Buna seara, am mai multe intrebari:in primul rand: ati fost cu el la medic? Si daca da, a concluzionat ca nu este nici o cauza organica?
Apoi: a incercat si altcineva sa il hraneasca si refuza la fel sa manance?
si mai ales,s-a intamplat ceva recent cu el, sau in mediul lui?
Da am fost cu el LA doctor i-am facut analizele si aunt OK si da I’ll mai hraneste si mama soacra …..Sotia si EU dar pana acum nu a facut nici in moft niciodata doar de 3 zile de comporta asa si de aceea nu stiu cum sa FAC sau CE sa FAC sa fie bine….nu vreau nici sa reactionez in vre-un del sau altul sau sa iau decizii proaste Daca ma intelegeti….
Buna seara!
Am o fetita de 3 ani si 8 luni, cu care am avut probleme de alimentatie inca din maternitate. A avut pana la un an alergie la proteina din lapte de vaca si reflux pana la 1 an si jumatate. Acum la aproape 4 ani mananca numai ce are consistenta ca pentru un copil de 6 luni. Totul trebuie sa fie perfect pasat. Nu stie sa mestece. Si nu baga absolut nimic singura in gura. Am facut diverse investigatii si totul e ok. Toti doctorii mi-au spus sa-i dau sa manance, dar ea refuza. Nici apa nu vrea sa bea singura.
Avem nevoie de un psiholog de copii specializat in probleme de alimentare. Suntem din Bragadiru, langa Bucuresti. Am fi recunoscatori daca ne-ati recomanda pe cineva.
Multumim anticipat. O seara buna.
Nici nepotul meu de 3 ani si 4 luni nu mănâncă nimic nepasat. Nu-l atrage nici un fel de aliment, nici măcar fructele sau ciocolata. Pana nu demult refuza si sa le atingă. Mai ronțăie din când in când câte un biscuiți, dar ii musca doar colțurile, foarte puțin, după care il abandonează. In câteva rânduri, foarte rar, accepta bucatele de ciocolata din ouăle Kinder, o data sau de câteva ori, luându-se-si singur câte o bucățică. Dar nu o mesteca, ci o înghite după ce se înmoaie sau chiar întreagă. Vreo soluție?
Bună! Nu ti se pare k i-ai „cântat prea mult în borș” ? Mulți părinți fac greșeala asta dacă la copil apare o problemă, de ex: vaaai are intoleranta la gluten sau lactoza ! Dragii mei e o chestie trecătoare, nu-i pe moarte !!! Cum îl obișnuiești de mic așa o să tragi… De la început trebuia pasat doar puțin cu furculița apoi treptat îi lăsai mâncărică normală și se obișnuia să si mestece…
Buna ziua. Cautand articole cu problemele cu mancarea la copii am gasit mesajul dumneavoastra. Va rog sa-mi spuneti daca ati rezolvat problema si prin ce metode. Multumesc.
Buna seara am un baetel de 5 si sunt distrusa nu maninca decit lapte pine si putina ciorbita la prinz de aum citeva luni mai minca si carnita si pilaveor acum refuza pina si legumele din ciorbita fructele nu le maninca decit sub forma de suc bine inteles ii dau zilnic suc de fructe diversificat (banana portocala mar morcov sfecla rosie ) intrbarea mea e consumind numai aceste alimente poate face anemie?
Buna ziua, baietelul are greutatea si inaltimea specifica varstei? Daca nu pare ca sufera si ca este mai slab sau mai obosit, inseamna ca totusi isi ia cele necesare din mancare. El cum justifica refuzul? Nu ii place sau nu are pofta de mancare? Totusi, cred ca ar fi bine sa mergeti cu el la medic, ca sa isi dea seama daca nu cumva are ceva paraziti sau alte cauze organice.
Buna ziua,am un baietel de 1 an si 10 luni,de o luna refuza orice fel de mancare gatita.Acum mananca doar iaurtel cu biscuiti,laptele (dim. si seara) si paine goala.In luna iulie i-am facut niste analize mai amanuntite la cererea medicului pediatru,din analize a rezultat anemie si mi s-a recomandat RIBOMUNYL.Ce i-mi recomandati?Multumesc.
Buna ziua.Baietelul meu de 3 Ani nu vrea sa manance decat cateva alimente,la modul ca vrea doar cereale cu lapte dimineata,iaurturi cu fructe cat cuprinde, nuggets (am incercat sa ii fac eu in casa – a man cat o perioda doar apoi nu i-a mai vrut decat pe cei din comert ),chiftelute in care ii introduc 90%legume si..cartofi prajiti..de care a inceput deja sa se plictiseasca..la aceste alimente am ajuns pentru ca a avut o perioada si mai rea cand nu voia sa manance nik..refuza total supe ciorbe,numai ce poate Lua cu mana.Refuza orice mancare gatita..am incercat infometarea. .dupa 2 zile..de urlat si cotrobait prin toata casa, statea cu noi la masa se uita din cand in cand la farfurie si tot nu manca. ..a luat painea si musca disperat din ea..dar mancare tot nu a mancat. ..ce e DE facut??e asha de aproape un an si jumatate..pana atunci..manca foarte bine. .am ajuns la disperare..
buna ziua,baietelul asimileaza ce ii dati de mancare? Este in parametri dpdv fizic? Banuiesc ca i-ati facut deja toate analizele medicale si este in regula. Daca nu e o cauza organica poate fi de natura emotionala, si eu cred ca un psiholog va poate spune ce se ascunde in spatele acesteia.
Buna ziua! Am un baiatul de aproape 3 anisori. Pana la opt luni a baut numai laute apoi gusta din fiecare mandare cate Putin pana aproape de doi anisori. Acum are aproape trei si nu mai vrea sa manance . Mananca doar iaurt de fructe lapte cu cereale fructe pt bebelusi din borcan supa naghez biscuitii si cam atat. Lichide bea energie are nu stiu de unde dar are destula. Ce as treb sa fac sa incerce din nou si alte alimente.Doctorul spune ca e sanatos tun. Va rog ajutati-ma. Va multumesc mult.
Buna ziua, este o intrebare la care nu va pot raspunde atata timp cat nu-l cunosc. Ca sa aflati raspunsul cred ca trebuie sa mergeti la un psiholog, care sa ii faca o scurta evaluare (asta daca ati exclus alte cauze medicale). In afara de acest refuz al mancarii, e ok din toate punctele de vedere?
buna ziua
Am si eu un baietel de 8 ani care are tulburari de alimentatie..Problema a inceput in urma cu 4- 5 ani,cand a inceput sa refuze treptat cate un aliment pe motiv ca ar avea gust rau sau ca miroase sau arata urat.In prezent are doar cateva lucruri care le mananca…in cantitate mica.El este minion si ca nr de kilograme are 23 , mai putin decat ar treb la varsta lui.Am facut toate analizele si am ajuns la mai multi medici care ne.au spus ca este sanatos din punct de vedere medical.El nu si-a cunoscut tatal natural si nu am avut discutii niciodata cu el despre asta.Nu m-a intrebat nimic,iar eu nu i-am spus(greseala mea).De cand avea el 3 anisori ne-am mutat de la bunici cu actualul meu partener de viata.Cu acesta locuim de aprox.6 ani.Relatiile sunt cat de cat ok.dar baietelul nu il numeste tata pe partenerul meu…il deseneaza pe hartie impreuna cu noi si cu bunicii..daca e vreo rubrica pe caietul de scoala cu tata ii scrie acolo numele partenerului dar in rest ii zice pe nume.Poate fi asta o cauza a refuzului pentru a manca sau a incerca macar si alte alimente?dati-mi o idee ce as putea face…Multumesc
Buna ziua, inteleg ca refuzul mancarii are ca baza o problema emotionala, caz in care este necesara o consiliere (de timp mediu-lung, adica minim cateva luni). Problemele emotionale care se manifesta prin simptome fizice au nevoie de un tratament mai indelungat, asadar, doar daca sunteti pregatita de acest demers, puteti apela la un psiholog
Multumesc frumos pentru raspuns!O zi frumoasa va doresc!
Buna ziua..Am nevoie de sfaturi…Baietelul meu de 2 ani si 8 luni de vreo sapt imi refuza orice fel de mancare..Mentionez ca inca este alaptat 🙂 si vrea doar tzitzi..cand ma vede cu bolul de mancare zice nu nu,ca el vrea tzitzi…am incercat sa il infometez,nu i am dat titzi de la ora 11_12 pana pe la 20_21..dar tot degeaba…a preferat sa stea flamand decatvsa guste(macar)ceva..care poate fi cauza?Va multumesc si va sunt recunoscatoare daca imi raspundeti!!
Buna ziua ! Am un baietel de 2ani si 3 luni care nu manaca decat dulce (cel putin asa ar vrea el)asta se intampla de vreo luna de zile timp in care mi.a slabit 300g,medicul mi.a recomandat vitamine pe care le ia de 5 zile ,primele 3 zile a mancat foarte bine apoi a primit cadou o ciocolata…acum iar nu imi mai mananca nimic vrea doar „cioco”. Nu stiu cum sa mai procedez am incercat tot ce e posibil,chiar atat de mult sa.i afecteze dulcele alimentatia??? Ce imi puteti recomanda???
Buna ziua. Copila mea s-a imbolnavit. Are 8 luni.Dupa vizita la doctor am fost nevoita sa ii dau medicamentele. Cu seringa, cu lingurita, creme si altele. Inainte eu eram cea care o proteja de orice rau. Apoi.. Dupa doua zile de administrare a medicamentelor, a inceput sa nu-si mai doreasca sa fie in prezenta mea. Nu mai manca de la mine, plangea si in bratele mele, a fost presupun foarte dezamagita caci nu am facut niciodata ceva care sa nu-i placa. Apoi vroia sa manance de la bunici si de la tata. Am ajuns la spital. Am fost internata cu ea doua zile, in care plangea aproape non-stop si zicea „tata-tata”. Mi se rupea sufletul! Nu se mai uita la mine… Era foarte stresata si trista. Nu zambea deloc… Apoi s-a internat tatal si a inceput sa manance cu lingurita, a baut apa si a inceput a doua zi sa zambeasca si sa se joace. Oare cum as putea sa ma apropii din nou de ea? Acum am si un sentiment de neputinta si frica. Cum as putea sa-i recastig incederea?
Buna ziua! Am si eu o fetita de 3 ani zi 3 luni care nu mananc decat paula, iaurt, lapte cu biscuiti si gogosi. Ce ma sfatuiti sa ii mai fac. Am facut toatr analize, nimic in neregule. Greutatea o are buna 19 kg….
Buna ziua! Am o nepotica de 2ani si 8 luni care refuza sa manance,mananca doar cereale cu lapte,gris sau taitei cu lapte,iaurt si chifla cu susan.I s_au facut analize dar totul este in regula,medicul de familie ia dat vitamine dar nimic.Cand ne vede la masa i se face pofta dar nu vrea sa bage nimic in gura,scuipa sau vomita,nu stie sa mestece si sa inghita.Din aceasta cauza nici la cresa nu o mai primeste.Va rog sa ne sfatuiti ce am putea face.Va multumim
Buna ziua am un băiețel de 1 an si 6 luni si refuza mâncare vrea nu mai san . Are 9 kg .
Buna ziua. Am un baietel de 4 ani jumate, care nu mananca decat cateva feluri de mancare(supa cu galusti, piept de pui la gratar, chiftelute, snitele). Refuza mancarea gatita. La 1 an si jumatate a avut rotavirus. Dupa internarea in spital dintr o data nu a mai mancat aproape nimic si de atunci asa ne chinuim cu aceste feluri de mancare pe care le tot repetam. Pana la 1 an si jumatate manca perfect orice ii dadeam. Va rog sa mi spune ti cum il pot ajuta.