Copilul de 2 ani: îngeraș sau drăcușor?

Dacă înainte să împlinească doi anişori copiii sunt consideraţi nişte îngeraşi drăguţi, după ce au trecut de cea de-a doua aniversare ei se transformă uneori în adevăraţi drăcuşori. Mulţi părinţi se plâng că micuţii lor au devenit încăpăţânaţi, neastâmpăraţi sau obraznici. Oare să fie o coincidenţă faptul că aceste trăsături încep să se manifeste la doi ani, sau putem vorbi despre etapa în care copilul îl ia pe Nu în brațe? Pentru a înţelege mai bine cum este normal să se comporte micuțul la această vârstă, îţi propun să analizăm în ce etapă de dezvoltare intelectuală, emoțională și socială se află micuțul de numai două primăveri. 

Dezvoltarea intelectuală a copilului de doi ani

• Copilul de doi ani este în plină descoperire a lumii. El are o dorinţă nestăvilită de a cunoaÅŸte realitatea cu toate simÅ£urile. Chiar dacă este frânt de oboseală, el tot mai vrea să simtă, să atingă, să bage în gură, să desfacă, să strice, să pipăie obiectele din jur. ÃŽn urma contactului repetat cu lucrurile din jur, el îşi creează o imagine mentală a acestora. De exemplu, pentru ca în mintea copilului să apară noÅ£iunea de scaun, el are nevoie de sute de interacÅ£iuni cu acesta în care să îl observe, să îl atingă, să îi urmărească contururile, să îl miÅŸte, să se suie pe el, etc. Chiar dacă l-a mai atins ÅŸi s-a mai jucat cu el de nenumărate ori, el are nevoie să repete jocul cu scaunul pentru ca imaginea acestuia să i se fixeze în minte. De asemenea, faptul că el cunoaÅŸte cuvântul scaun îl va ajuta să îşi formeze în minte reprezentarea acestuia.
• Odată cu îmbunătățirea vorbirii este accelerată ÅŸi dezvoltarea intelectuală, cuvintele ajutându-l pe copil să îşi creeze o imagine interioară tot mai coerentă a lumii. Prin intermediul explicaÅ£iilor oferite de ceilalÈ›i copilul începe să înÅ£eleagă ce se întâmplă în jurul lui. De asemenea, pentru că doreÅŸte să comunice mai bine, el învață să fie mai coerent È™i să se exprime tot mai clar.
• Copilul de doi ani nu îşi dă încă seama că lumea există de dinaintea lui ÅŸi că este separată de el. El crede că lumea a început odată cu el ÅŸi că se învârte în jurul lui. El leagă tot ce se întâmplă în lume de propria persoană. Spre exemplu, copiii de doi ani cred că plouă pentru că au fost răi, sau că a ieÅŸit soarele pentru că aÅŸa au spus ei. Acest fel de a gândi se numeÅŸte gândire magică, ÅŸi va fi depăşit deabia peste 2-3 ani.

Dezvoltarea emoţională a copilului de doi ani

• MicuÅ£ul este foarte ataÅŸat de părinÅ£i ÅŸi îi iubeÅŸte în mod absolut. Pentru el părinÅ£ii sunt totul ÅŸi nu îşi poate imagina viaÅ£a fără aceÅŸtia. De aceea el se teme foarte tare să nu îi piardă ÅŸi orice despărÅ£ire de ei este ca o mică tragedie. Atunci când părinÅ£ii sunt supăraÅ£i pe copil, el este foarte afectat ÅŸi încearcă toate modalităţile de a-i îndupleca ÅŸi de a se împăca cu ei. Dacă ÅŸtie că este în puterea lui să îşi mulÅ£umească părinÅ£ii, el va face orice pentru a intra în graÅ£iile lor ÅŸi a nu-i supăra.
• Copilul de doi ani caută cât mai multe activităţi plăcute. Principiul după care se guvernează este plăcerea fără limite. El nu poate concepe încă ideea că ceva care este plăcut poate fi rău. MicuÅ£ul nu poate încă să împartă activităţile în bune sau rele, ci doar în activităţi plăcute sau neplăcute. Unele din plăcerile specifice acestei vârste este producerea a cât mai multe urme ale propriei activităţi (să împrăştie lucruri, să murdărească, să facă zgomote, etc).
• Treptat, copilul îşi formează noÅ£iunile de bine ÅŸi rău în funcÅ£ie de atitudinea părinÅ£ilor faţă de acÅ£iunile lui. Pentru el lucrurile bune sunt cele pe care părinÅ£ii le aprobă ÅŸi cele rele sunt cele pe care părinÅ£ii le resping. El va încerca să facă cât mai multe lucruri bune nu pentru că înÅ£elege de ce sunt bune, ci din dorinÅ£a ca părinÅ£ii să nu se supere pe el. Din dragoste pentru părinÅ£i el va renunÅ£a la scutece, îşi va forma primele deprinderi ÅŸi va încerca să fie cuminte.
• Chiar dacă își doreÈ™te, copilul nu îşi poate stăpâni în totalitate impulsurile: când este furios vrea să lovească sau să muÅŸte, când este frustrat izbucneÅŸte în lacrimi. Chiar dacă i se spune de o mie de ori că nu are voie să lovească alÅ£i copii, lui îi va fi greu să se abÅ£ină atunci când este furios. Cum vorbirea nu este suficient de dezvoltată, el nu are alte modalităţi mai bune de a-ÅŸi descărca furia (să spună în cuvinte că este furios, de exemplu).
• MicuÈ›ul nu face dinadins lucrurile interzise, iar dacă ar putea să se abÅ£ină cu siguranţă ar face-o. ÃŽnsă la doi ani el deabia îşi formează capacitatea de autocontrol, ÅŸi vor mai trece câţiva ani până când lupta între impulsuri ÅŸi interdicÅ£ii va fi câştigată de vocea raÅ£iunii. Până atunci, copilul se va strădui să facă lucruri bune (adică acceptate de părinÅ£i), însă nu va reuÅŸi tot timpul.
• Copilul nu este încă capabil să se simtă vinovat pentru faptele lui rele. Atunci când face ceva rău ÅŸi este certat îi este ruÅŸine pentru fapta lui, însă dacă faptele rele trec neobservate, el nu va avea mustrări de conÅŸtiinţă pentru ele (din cauză că nici conÅŸtiinÅ£a morală nu este formată la 2 ani).
• ÃŽn această perioadă apar marile frici ale copilăriei: frica de bază este aceea de a fi abandonat de părinÅ£i. Tot la doi ani se manifestă ÅŸi frica de necunoscuÅ£i, frica de întuneric, frica de a fi mâncat (de un balaur, de o vrăjitoare), frica de a fi înghiÅ£it de vasul de toaletă sau de scurgerea de la vană, etc. ÃŽn mod normal aceste frici sunt intense dar suportabile, ÅŸi simpla prezenţă a părinÅ£ilor are un efect liniÅŸtitor asupra copilului. ÃŽnsă, dacă copilul suferă intens la orice episod de despărÅ£ire de părinÅ£i, dacă are coÅŸmaruri noaptea sau se trezeÅŸte plângând în mod frecvent, este posibil ca situaÅ£ia să fie mai complicată. ÃŽn cele mai multe cazuri aceÅŸti copii speriaÅ£i se confruntă în viaÅ£a de zi cu zi cu interdicÅ£ii prea severe ÅŸi se tem că nu le vor putea face faţă (ÅŸi că vor pierde astfel iubirea părinÅ£ilor). De obicei, în perioadele în care copilul de doi ani este foarte speriat, simpla relaxare a interdicÅ£iilor are puterea de a-l calma pe copil.

Dezvoltarea socială la copilul de doi ani

• ÃŽncetul cu încetul copilul începe să devină autonom, să fie o persoană separată de părinÅ£i. Cea mai primitivă modalitate de a-È™i arăta independenÈ›a este prin a face altfel decât ceilalÅ£i. Ca să arate că este diferit, copilul va spune Nu vreau la orice propunere. Acest Nu înseamnă “eu sunt diferit de voi, sunt cineva separat, È™i pot alege singur ce să fac“. Nu-ul nu este îndreptat împotriva părinÅ£ilor, nu vrea să le submineze autoritatea, ci este un semn că micuÅ£ul începe să îşi formeze conÅŸtiinÅ£a de sine.
• Copilul preia toate gesturile, tonul vocii, compotamentele părinÅ£ilor. Când părinÅ£ii le spun copiilor să respecte niÅŸte reguli pe care ei înÅŸiÅŸi nu le respectă, vor avea ÅŸanse foarte mici ca micuÅ£ul chiar să îi asculte.
• Copilul nu poate încă să se pună în locul altcuiva. Chiar dacă pe el îl doare când cineva îl loveÅŸte, nu îşi dă seama că atunci când el loveÅŸte, ÅŸi pe celălalt copil îl doare. El nu este pregătit să împartă lucrurile cu alÅ£i copii, nu ÅŸtie să se joace împreună cu alÅ£ii, ÅŸi în general încă nu este interesat de alÅ£i copii de vârsta lui. Când copiii stau la joacă împreună, de fapt fiecare se joacă separat ÅŸi îl foloseÅŸte pe celălalt ca pe un ajutor pentru jocul personal.

În concluzie, copilul de doi ani se află în centrul propriului univers, pe care îl explorează cu curaj şi încântare. Îşi iubeşte părinţii mai presus de orice şi se iubeşte şi pe sine (deşi încă nu ştie cine este acest sine). El încearcă din răsputeri să facă ceea ce este bine, însă când o activiate plăcută îi face cu ochiul, nu poate rezista tentaţiei. Într-un articol viitor voi vorbi despre ce presupune educarea copilului de doi ani și cum să treci cu bine de anumite momente dificile specifice vârstei. Însă până atunci mi-ar plăcea să îmi povesteşti şi tu despre gândurile, emoţiile şi dorinţele copilului tău de doi ani, aşa cum le-ai observat tu.

(Sursa foto)