Skip to content

Ticurile la copii: de ce apar si cum ii ajuti sa scape de ele

scris de Raluca Mosora (Vasiliu) in 6 January, 2013

cum scapi de ticuriCand vezi un copil cu ticuri te gandesti probabil ca are probleme emotionale. Chiar daca iti voi spune ca aproximativ un sfert din copii au ticuri si ca la mai mult de 70% din ei ticurile trec repede, tot vei vedea aparitia unui tic ca pe un semn rau prevestitor. Si intr-o oarecare masura ai dreptate: un copil cu ticuri este de multe ori tinta ironiilor celorlalti sau este considerat mai ciudat. Simtindu-se rusinat, sunt sanse mari sa se integreze mai greu in grup. Cu cat ticul persista mai mult, cu atat stima lui de sine va scadea. Asadar, iti propun sa vezi ce poti face ca sa iti ajuti copilul sa scape de ticuri.

De ce apar ticurile?

  • Din cauză că mulţi copii cu ticuri sunt mai retraşi şi că ticurile se agravează în perioadele stresante, mult timp s-a crezut că acestea apar din cauza unor probleme emoţionale sau a unor traume. Acest lucru nu este valabil pentru toţi copiii. Este adevărat că în urma unor situaţii traumatizante unii copii dezvoltă ticuri, însă asta nu înseamnă că toţi copiii care au un tic au trecut printr-o astfel de situaţie sau au probleme emoţionale. Dimpotrivă, se pare că genele joacă un rol mai important în apariţia acestora decât influenţele din mediu. 
  • Chiar dacă pot fi într-o oarecare măsură controlate, ticurile sunt în mare parte produse involuntar. Copiii cu ticuri simt o tensiune intensă în zona în care apare ticul şi nevoia imperioasă de a-şi descărca această tensiune, tot prin intermediul ticului. Astfel, apare ca un cerc vicios în care producerea ticului creează tensiune în acea zonă şi această tensiune este redusă tot prin intermediul ticului.
  • De multe ori ticurile încep cu un gest folosit în mod repetat şi care devine automat (de exemplu dregerea vocii atunci când suntem răciţi poate deveni un tic). Faptul că gestul iniţial putea fi controlat şi a fost produs conştient nu înseamnă că ticul va putea şi el să fie controlat. Dimpotrivă, cu cât copilul încearcă să se controleze mai mult, cu atât tensiunea creşte şi nevoia de a se descărca prin intermediul ticului este mai puternică.
  • Ticurile apar şi în cadrul unor tulburări psihice, cum sunt ADHD-ul, tulburările de anxietate sau Sindromul Tourette. Ele sunt efecte secundare ale acestor tulburări şi apar în acelaşi timp cu alte comportamente problematice (hiperactivitate, ritualuri obsesive, agresivitate, etc).
  • Chiar dacă nu ştim cu siguranţă ce duce la declanşarea ticului, ştim că acesta se modifică în funcţie de situaţie. Ticurile sunt mai accentuate în momente de oboseală, stres sau nerăbdare. Dimpotrivă, în momente de maximă concentrare sau în medii formale (în oficii poştale, în cabinetul medicului, în săli de tribunal, etc.) ticurile se diminuează.

Cum îți ajuți copilul să scape de ticuri?

Când copilul tău începe să aibă un tic nu poţi şti de dinainte dacă este trecător sau dimpotrivă se va agrava. De cele mai multe ori copiii nu sunt conştienţi de ticul lor şi nici nu îl consideră o problemă. Aşadar, îngrijorarea ta îi poate atrage copilului atenţia asupra ticului şi rişti să creezi o problemă acolo unde nu există. De aceea, trebuie să îţi dai seama care este momentul în care trebuie să intervii şi mai ales cum să o faci, astfel încât chiar să îţi ajuţi copilul.

  • Mai întâi trebuie să observi dacă totul este în regulă cu micuţul. Dacă pe lângă ticuri este şi deosebit de agitat, irascibil sau retras, e posibil ca ticul să nu fie de fapt problema lui cea mai mare, ci să aibă o tulburare psihică sau o problemă emoţională. În acest caz este bine să mergi cu el la psiholog ca să vedeţi despre ce este vorba.
  • Dacă în afară de ticuri copilul nu mai prezintă nici un comportament problematic, nu este cazul să îi acorzi o atenţie specială. Dacă nici copilul nu este conştient de ticul lui, cel mai înţelept lucru este să îl ignori.
  • Dacă ticurile se agravează (adică în locul unui tic simplu, cum ar fi clipitul cu un ochi apar mai multe ticuri şi mai accentuate) sau dacă copilul tău este deranjat de el, trebuie să începi să vorbeşti cu el. În primul rând este important să îi explici ce sunt ticurile şi de ce apar. Spune-i că ticul nu este o boală sau o ciudăţenie, ci un gest pe care corpul lui îl face ca să se simtă mai bine. Aşa cum unii oameni dau din picior când sunt nervoşi sau mestecă gumă când se plictisesc, aşa şi ticul este un gest repetitiv care ne ajută să ne relaxăm. Spune-i şi că este un gest mai greu de controlat, însă nu este vina lui că nu poate să se oprească din producerea ticului. Mulţi copii se simt vinovaţi că nu îşi pot controla ticurile, aşa că va trebui să îi spui că nu te aştepţi de la el să îl ţină în frâu.
  • Din păcate, de cele mai multe ori copiii cu ticuri nu scapă de ridiculizările celorlalţi, şi acest lucru le provoacă multă durere şi ruşine. Mulţi copii cu ticuri încep să evite anumite medii şi persoane de ruşine sau teama de a nu fi ironizaţi. De aceea, cred că este crucial să îţi ajuţi copilul să se descurce în aceste situaţii. Arată-i mai întâi că a avea un tic nu îl face mai ciudat sau mai diferit decât ceilalţi. Dă-i exemple de gesturi repetitive pe care le fac şi ceilalţi din jur (mestecă gumă, dau din picior, etc.). Apoi, pregăteşte-l să facă faţă ridiculizărilor celorlalţi. Învaţă-l să explice şi altor copii că a avea un tic nu este ceva anormal. Ajută-l cu replici pe care să le dea în acele situaţii. Oferă-i suport emoţional ca să treacă de aceste momente. Fă tot ce îţi stă în putinţă ca să eviţi să se simtă marginalizat şi să se auto-excludă din grup.
  • Chiar dacă succesul nu este garantat, există câteva metode eficiente de a scăpa de ticuri. Primul pas este ca micușul să devină conştient când îi vine cel mai mult să facă respectivul tic. Dacă înţelege că ticul apare mai ales în anumite situaţii şi are rolul de a-l detensiona, el va simţi că are un control mai mare asupra lui. În momentele în care îi vine să facă ticul, el poate alege o altă mişcare, care are tot rol de detensionare (de exemplu dacă simte că îi vine să clipească poate să închidă ambii ochi şi să îşi maseze uşor zona ochilor; dacă are ca tic ridicarea din umeri poate să îşi întindă puţin mâinile în faţă pentru a se relaxa; dacă are ca tic dregerea vocii poate să se străduiască să îşi relaxeze muşchii gâtului, etc.). Evident, controlul asupra ticurilor apare treptat şi înlocuirea acestuia cu un alt gest mai acceptabil se produce de asemenea în timp.
  • O altă metodă prin care copilul poate învăţa să îşi controleze mai mult ticurile este să înveţe să le producă voluntar. Exersarea şi producerea conştientă câteva minute pe zi a ticului are puterea să îl reducă foarte mult. Acest lucru se întâmplă pentru că micuţul simte că redobândeşte controlul asupra ticului: dacă nu îl poate opri, măcar are puterea absolută să îl producă voluntar, şi acest lucru îl face să se simtă mai puternic. Metoda funcţionează şi pentru că, repetând ticul în mod voit, apare un fel de supra-saturaţie a gestului, care face ca nevoia de a produce ticul să scadă foarte mult.
  • Ajutat şi de psiholog, copilul poate să scape de ticuri sau să le reducă considerabil. La psiholog copilul învaţă să le înlocuiască cu alte gesturi mai acceptabile şi să le controleze mai mult. De asemenea este ajutat să îşi schimbe atitudinea faţă de ticuri, să facă faţă momentelor stânjenitoare şi să găsească noi metode de a se relaxa.

Dacă ai un copil cu ticuri, probabil că şi asupra ta se pune destul de multă presiune: poate ceilalţi te învinovăţesc pentru „problema” lui sau se aşteaptă să faci o minune prin care ticul să dispară. Asta te poate face să vezi ticurile într-o lumină dramatică şi pesimistă. Mai mult, presiunea care se pune asupra ta se poate transmite copilului dacă îl blamezi, pedepseşti sau învinovăţești pentru ticul lui. Aşadar, dacă vrei să îţi ajuţi copilul, va trebui să înțelegi bine că ticurile nu ascund neapărat o suferinţă emoţională, nu sunt un mod de a cere atenţie şi nici nu pot fi cu uşurinţă controlate. Adu-ţi aminte că mulţi copii au ticuri, şi majoritatea ticurilor dispar spontan. Iar dacă provocarea ticurilor continuă, doar o atitudine detaşată şi optimistă îl va ajuta pe copil să nu le considere pietre de moară, ci doar pietricele în drumul lui.

(Sursa foto)

 

Recomandă:
Articol din categoria
Studii de caz
40 Comentarii
  1. Oana permalink

    Multumesc pentru articol.
    Sunt mama unui copil cu un tic: isi tot aranjeaza parul din frunte, asta dupa ce o doamna frizer i-a spus ca nu ii sta bine cu vartejul din frunte. Are mai mult de jumatate de an de cand tot face asa, in mod necontrolat, la scoala, in masina, aproape tot timpul. M-ati facut sa inteleg ca tehnica cu oprirea din gest nu e cea corecta. Voi lucra pe constietizarea gestului si pe producerea lor voluntara. Sper sa mearga!

  2. Andriescu neculai permalink

    va multumesc mult. si eu am un tic din gat, si m-ati facut sa inteleg foarte bine despre ce este vorba..

  3. Simona permalink

    Bună ziua, băieţelul de 9 ani meu are mai multe ticuri şi mereu le înlocuieşte cu altele noi, iar şi iar. Am încercat şi cu autocontrolul ticurilor şi nu a mers, făcându-i mereu observaţie nu funcţionează, nu mai ştiu cum să procedez, dacă aţi trecut prin situaţii asemănătoare aştept cu nerăbdare sfaturi. Mulţumesc.

    • Buna ziua, singurul sfat pe care vi-l pot da este sa mergeti cu el la un doctor psihiatru, ca sa vada daca nu este vorba despre Tourette sau o tulburare de anxietate (mai ales daca problema persista de mai multi ani, sau daca pe langa ticuri mai are si alte comportamente problematice). Daca ati incercat sa aplicati tot ce am scris in articol si nu functioneaza, e posibil sa fie vorba despre ceva mai complicat, si atunci cred ca aveti nevoie de ajutor de specialitate.

  4. ioana andrei permalink

    .. Copilul meu are aproape 4 ani,este foarte neastamparat,se trezeste noaptea,mereu gandesc ca seamana cu tatal sau,de mic facea gesturi care se repetau care au trecut altele noi facea pana cand a inceput gradinita a racit putin si avea o tuse seaca foarte usoara,doctori spuneau ca e putin rosu gatul dar nu are nimic sa-i dau miere,ceaiuri..aceasta tuse s-a transformat in ceva ce semana cu tuse din gat puternica si ragusita..a luat antibiotic.,aerosol,a facut vizita la otorino,diagnostic tuse nu de origine organica.O tuse numai de zi groaznica de noapte nu,acum are nasucul infundat si profita de asta ca sa-si mai formeze un obicei..vizita la psiholog o avem in 14 ianuarie…ce pot sa fac pana atunci..nu se agraveaza pana atunci?Multumesc

    • Buna ziua, dimpotriva, pana atunci s-ar putea ca ticul sa treaca de la sine, daca il ignorati pe cat posibil cand tuseste asa.

  5. mioara permalink

    buna ziua, am un baiat de 11 ani iar de la varsta de 8 ani a inceput sa aiba ticuri:clipitul din ochii ,dresul vocii, ridicatul din umeri.de curand i-am facut toate analizele si au iesit perfecte ,nu stiu ce sa mai fac. am fost la oftamolog am urmat un tratament, dupa care poarta ochelari.acum de 3 saptamani are un tic nou da .din cap si scoate sunete cum ar fii mormaieli. va rog din suflet sa-mi dati un sfat. va multumesc.

    • Buna ziua, de obicei ticurile multiple pot fi tratate la un psiholog. in functie de orasul din care sunteti va pot recomanda pe cineva

    • Simona permalink

      Băieţelul meu are şi el ticuri, am vorbit cu el despre ticuri şi cum le putem controla împreună conştientizându-le şi uşor uşor controlându-le, aşa a mai scăpat de cele mai evidente, dar la bucurie face un nou tic pe care nu ştiu cum să-l fac să îl elimine şi pe acesta.

  6. mioara permalink

    buna ,atunci cand ia magneziu cu zinc si calciu isi revine .noi suntem din tg jiu.

  7. Burcea Claudia permalink

    Buna ziua am un baiat de 13 ani de-a lungul anilor a mai avut diverse ticuri precum se freca la ureche, rasucea un colt al tricoului dar mi-am dat seama ca le face cînd are emotii si-a ros unghiile aproape 2ani a scapat iar acum ne confruntam de aproape2 luni cu alt tic la tuns o frizerita si lui nu ia placut cum îi statea și tot timpul sta cu mîna in par și-l da întro parte partea proasta e ca și-l rasuceste pe cel de dedesubt din fata si rasucindul mereu firul cedeaza si a ajuns sub breton pe toata lungimea fruntii parul sa rarit sau are 1cm e constient ca eu îi spun mereu si-mi zice ca nu poate sa scape de el . Ce pot face ?

  8. dana permalink

    Buna ziua am un baiat de 5 ani de o luna de zile a inceput sa clipeasca din ochisori ,am fost cu el la oftalmolog ia facul consult vede perfect nu are nici o problema.Cand se grabeste sa povesteasca atunci clipeste mai des si cand mananca.cum il pot ajuta?

  9. Chifor Georgiana permalink

    Buna ziua, numele meu este Georgiana si baietelul meu cel mare in varsta de 4 ani jumatate clipeste de vreo luna jum. f. des. Am mers cu el la un control oftalmologic si nu are pb. din acest punct de vedere. Am concluzionat ca este un tic nervos. Care este parerea dv. si ce ne recomandati?

  10. Mihaela permalink

    Buna ziua,
    Am o fetita de 2 ani si jumatate care da din manute, cred eu de bucurie si cand se entuziasmeaza. De cele mai multe ori face acest lucru la televizor cand se uita la desene animate si se intampla ceva plapitant, dar am obs si in parc, cand ceilalti copii alearga, tipa, se joaca, da din manute si apoi se alatura celorlalti copii.
    A mai avut ticul asta cand era mai mica, in jurul varstei de 8 luni, 1 an si ceva.
    Totul a inceput cand eu faceam exercitii pt maini si dadeam din maini in fata ei, pt ca era micuta si statea in balansoar si ma gandeam ca o distreaza pt ca radea si imi faceam si eu exercitiile.
    O perioada de cateva luni ticul a disparut, insa a reaparat pe la 2 ani si 3 luni din nou.

    Am citit articolul dvs,, insa nu stiu cum sa abordez problema la varsta ei.
    Am intrebat-o daca se simte fericita sau trista cand da din manute si a zis ca e fericita.

    • Buna ziua, nu stiu daca e cazul sa va ingriorati, multi copii se misca cand sunt bucurosi. Eventual, daca vi se pare putin exagerat gestul, puteti sa o prindeti de manute, in joaca, distragandu-i atentia. Daca aceasta este singura problema a fetitei, nu are rost sa va faceti griji

      • Adriana Isac permalink

        Buna ziua,

        Fetita mea in varsta de 6 ani are aceeasi manifestare ca si fetita d-nei Mihaela. Cand se entuziasmeaza da din manute. Are aceasta manifestare de la 1 an si am sperat ca trece cu timpul. O face numai cand se bucura de ceva pentru cateva secunde. In rest nu are nici o problema. Credeti ca va disparea cu timpul acest gen de tic? La aceasta varsta inca e simpatic gestul insa ca adult nu va mai fi la fel. Ce pot face ca sa o ajut?

        • cu siguranta ca va disparea, cel tarziu cand intra in pubertate si devine extrem de atenta la reactiile celorlalti asupra propriei persoane.

          • Adriana Isac permalink

            Multumesc pentru raspuns, chiar m-am linistit! O zi buna!

  11. fetita are 14 ani si de cativa ani buni distruge rechizitele din dotare: stilou, creion, radiera etc. rontaindu-le intre dinti sau rupandu-le cu mainile. nu se poate abtine de la a se scobi in nas, etc. ce sa facem?

    • Buna ziua, pare ca aceste comportamente sunt destul de deranjante, si ma tem sa nu ii faca pe ceilalti sa o marginalizeze. Ce spuneti de o vizita la un psiholog? Poate ca ar ajuta-o

  12. gabriela permalink

    Fetita mea are 5 ani si de ceva timp are mai multe ticuri dd care nu mai scapam cum ar fi rosul unghiilor, al parului si mansetelor iar de cateva saptamani vrea la toaleta din 10 in 10 minute. Am mers si la medic am facut si analize. Toate au iesit bune dar problema inca exista. Nu mai stiu ce sa fac…poate ma puteti ajuta cu un sfat

  13. IONUT permalink

    FIUL MEU DE 6 ANI, LA 2 ZILE DUPA CE A IESIT DIN SPITAL A INCEPUT SA DEA DIN CAP SI SA SA INDOAIE SPRE INAPOI PALMELE.DE MIC MAI ARE UN TIC , O TUSE ,CARE ACUM S-A TRANSFORMAT INTR-UN FEL DE RESPIRATIE FORTATA.CE AR TREBUI SA FAC SA-L AJUT.DE LA CE AU APARUT ACESTE TICURI.

    • Dintre posibilele cauze din articol, pe care ati identificat-o? In functie de aceste cauze vedeti daca mai trebuie sa asteptati si sa le ignorati, sau trebuie sa apelati la un ajutor specializat

  14. cristina permalink

    Buna ziua,

    am o intrebare care nu are nicio legatura cu articolul dvs, dar nu gasesc unde sa o postez.Am un baietel de 2 ani si 3 luni care este extrem de lipit de mine…Intrebarea ar fi: credeti ca la varsta lui as putea sa-l las 3 saptamani la bunici?fara mine? Nu risc sa-i fac rau?.M-as bucura tare mult de un raspuns, sunt tare angoasata de idee

    • buna ziua, cred ca trei saptamani e o perioada cam lunga de timp. insa, daca nu aveti cum sa evitati aceasta separare, asigurati-va macar ca puteti vorbi zilnic cu el, sau sa va vada pe Skype, iar bunicii sa ii povesteasca zilnic ce mai faceti.

  15. Mihaela Ileri permalink

    buna ziua,
    am şi eu o fetita de 3 ani şi jumatate, şi ea a avut mereu un tic de cand era bebeluş, cand se juca cu o jucarie o scutura şi se entuziasma foarte tare dand din maini.Am crezut ca va trece, dar cu timpul a ınceput sa mearga ın picioare prindea tot ce atarna gen cordoane, şirete, şnururi etc şi le scutura cu putere dând din manute, şi se legana de pe un picior pe altul. Am fost cu ea la un neurolog care a analizat-o ımpreuna cu un psihiatru şi mi-a zis ca ın afara de tic totul e normal la ea, şi ne-a recomandat o gradinita şi sa-i distragem atentia ın alta parte cand face ticul.
    Am dus-o o perioada scurta de timp (cate 2 ore pe zi) la un grup de joaca cum se zice aici, neputand sa o duc mai mult ca nu îi ia la gradinita daca are pampers. In prezent ticul e mult mai accentuat, scutura din maini şi daca are ceva ın mana, şi daca nu are, şi scoate şi limba cand face aşa. Nu ştiu ce sa mai fac, i-am atras atentia, am crezut ca acum daca ma ıntelege şi vorbeşte, putem sa ne ıntelegem dar face mai rau, asta stresındu-ma şi mai tare. ıncerc sa o ınteleg şi sa o ajut, dar e aşa de dureros sa ıti vezi copilul facand asta mai ales afara cand se uita lumea la ea, se prabuşeşte cerul pe mine! Acum ın toamna ıncercam sa ıi gasim o gradinita sa vedem cum se prezinta acolo şi ın functie de asta sa apelam iar la un specialist….Mai sunt mamici care se confrunta cu un tic ca asta? Multumesc şi sa aveti copii sanatoşi…

  16. ioana permalink

    Buna ziua!Fetita mea de 3 ani si jumatate are un tic de la 1 an si 2 luni ,care s-a accentuat cu trecerea timpului.Mai concret…la inceput strangea din manute ,cand era bucuroasa ,stresata sau nerebdatoare,acum,strange pumnii,se apleaca in jos ,ca si cum s-ar incorda din intregul corp si casca si gurita ,ca si cum ar tipa …dar fara voce.Degeaba o atentionez ,pare sa fie un act involuntar,declansat la anumite stari tensionante sau care nu-i convin.E deranjant pt.ca face si-n parc,gradinita ,oriunde.Nu se manifesta f.des…doar atunci cand simte o tensiune,dar poate repeta chiar si un minut sau mai mult cu pauze mici.Nu stiu ce sa cred?Oare e nevoie sa consult un psiholog ,psihiatru sau neurolog sau e ceva trecator?Daca ii distrag atentia,pt,ca e previzibil cand incepe sa faca,incepand sa stranga mainile…se lnisteste si inceteaza.O zi buna!

    • Daca in afara de acest tic fetita e ok atunci e bine sa preveniti ticul, linistind-o, asa cum faceti deja. Daca credeti ca pe langa acest tic mai sunt si alte comportamente problematice, ati putea merge cu ea la neurolog, in prima faza

  17. adina permalink

    Buna ziua. Va rog frumos sa ma ajutati cu un raspuns,sunt disperata. Am un baietel de 1 an 7 luni care si-a format un obicei de a se legana singur cand il pun in patut la nany, dar de cateva zile se trezeste si noaptea si se leagana din ce in ce mai tare. Cu cat incerc sa il opresc el face si mai tare. Ziua e un copil jucaus vesel,activ,numai seara face asa. Credeti ca ar trebui sa mergem la un control?? Ar putea fi vreo problema?

  18. Cristina permalink

    Sunt si eu copil si din toate citite mai sus, am concluzionat ca aveti totala dreptate.Tot ceea ce ati scris mi se aseamana mie.Sunt constienta de tic dar din cauza stresului si celorlalti din jurul meu nu ma pot controla, mai ales ca ei dau vina pe mine, spunandu-mi sa ma controlez pt ca pot si ca facand asta des in preajma lor cer doar atentie.Chiar si eu am ajuns sa cred ca am o problema psihica, dar sub constientul meu stiu ca este doar vina celor din jurul meu.Va multumesc pt site si sper ca si parintii mei sa fie multumiti dupa ce le voi arata asta!

    • Cristina, pari o fata matura si puternica. Sper sa gasesti o cale de a trece cu bine peste aceasta provocare, a ticului. De asemenea, sa stii exista persoane care te pot ajuta: un consilier scolar sau un psiholog, daca nu mai esti la scoala. Cere ajutorul si il vei primi. Mult succes si optimism iti doresc

  19. Darie Coralia permalink

    Buna ziua.am si eu un băiat de 7 ani pana acum a avut diferite ticuri ,dar de vreo luna clipeste din ochi si ii da peste cap.am fost cu el la oftalmolog si nu are nimic,nu stiu ce sa fac cum sa ma comport cu el?unde sa mai merg cu el?

Lasa un comentariu

Nota: Este permisă codarea XHTML. Adresa ta de email nu va fi publicata.