Din lumea copiilor: La nici un metru distanță

Cât timp alege jucăriile, băiatul are o privire serioasă, însă imediat revine la zâmbetul lui formal. Spune: ne vom juca cu aceste 3 jucării, şi îmi prezintă un ursuleţ, o girafă şi o broscuţă ţestoasă. Animăluţele de pluș schimbă amabilităţi între ele şi apoi se decid să meargă la film. Dar pe ursuleţ nu îl cheamă, mă anunţă băiatul. Nu le place de el, că îi bate pe toţi.

Cât timp girafa şi broscuţa ţestoasă sunt expediate într-un capăt al camerei, la cinematograf, ursuleţul dă din piciorul lui de pluş. Gestul, precum îmi explică băiatul, înseamnă că sapă o groapă în nisip. Cu una cu două ursuleţul se bagă în groapă şi se astupă cu nisip, ca să nu îl mai vadă nimeni.

Aşa cum mă aşteptam, ursuleţul se simte foarte supărat. Spune că nu vrea să mai iasă din groapă pentru că nimeni nu îl vrea. Mai rău, spune că prietenii lui nu au cum să îl găsească, că este cu totul astupat. Aşa că trebuie să chemăm în ajutor un personaj care îl vede chiar şi în nisip, un personaj care poate să îl ajute. Neîncrezător, băiatul alege un răţoi alb, cu papion. Nu vrea să-l ţină în mână, ci mi-l dă mie să mă joc cu el. Aşadar răţoiul se duce să îl scoată pe ursuleţ din groapă. Acesta iese şi primul lucru pe care îl face este să îl atace pe răţoi. Mai întâi băiatul nu ştie să explice de ce ursuleţul îl loveşte pe răţoi, însă, pe măsură ce loviturile se înteţesc, îşi dă seama: pentru că nu a vrut să se joace cu el, pentru că este un prieten rău. Imediat furia lui este redirecţionată corect către cei doi prieteni de la cinema, care îşi primesc câteva lovituri serioase.

După ce se descarcă de furie, ursuleţul începe să facă încă un gest ciudat: se loveşte cu lăbuţa peste ureche. Chiar dacă gestul se tot repetă, băiatul nu pare conştient de el. În cele din urmă îl întreb ce face ursuleţul, şi doar atunci băiatul se uită cu atenţie şi spune că se loveşte singur. Imediat după ce face asta ascunde ursuleţul şi spune că acesta se duce iar să se îngroape în nisip. În faţa acestui ursuleţ nervos, ruşinat şi auto-distructiv, celelalte jucării intră în joc. Fiecare din ele vorbeşte despre furie: toate îi explică ursuleţului că este normal că uneori să fie furios, şi că absolut toate animalele sunt furioase uneori. Băiatul ţine ursuleţul departe de animale, însă ascultă foarte atent ce au ele de spus.

Animăluţele încep să spună ce anume fac ele când sunt furioase. Una spune că îi loveşte pe ceilalţi, şi celelalte spun că nu e bine. Altul spune că se loveşte singur, şi celelalte de asemenea dezaprobă. Altul spune că încearcă să se liniştească, şi celelalte spun că e o idee bună. Apoi ele îl întreabă pe ursuleţ ce crede el că trebuie să facem când suntem nervoşi. Ursuleţul, care a ascultat cu luare aminte, nu are însă un răspuns. El pleacă tot mai departe, şi, cu cât ceilalţi îl cheamă la ei, cu atât el se îndepărtează mai tare. Înverşunat, băiatul spune: degeaba îl cheamă, că el nu vine, el se ascunde după o mie de mantale, până la cer. De fapt un milion de mantale, un infinit de mantale!

Animăluţele îl urmăresc o bucată de vreme pe ursuleţ însă, văzând că acesta aleargă tot mai tare, o lăsă baltă. Îi spun: uite, dacă ursuleţul vrea măcar puţin să stea cu prietenii lui, trebuie să facă şi el ceva. Trebuie să le arate că vrea ca ei să se apropie. Dacă el face un pas înspre ei, ei se vor apropia 3 paşi. Însă el este cel care trebuie să facă primul pas. Între a se închide în sine şi a se apropia, ursuleţul ezită. Sunt câteva secunde de cumpănă, în care are loc o luptă între două tendinţe, luptă care cu siguranţă se dă în fiecare zi în inima băiatului. În cele din urmă ursuleţul face primul pas. Fericite, animăluţele înaintează 3 paşi. Distanţa este însă mare, aşa că mai trebuie să facă încă un pas şi apoi încă unul. Tot mai încrezător, ursuleţul se apropie de prietenii lui. Când se ating, ursuleţul îi strânge în braţe cu putere. Apoi spune că vrea să stea mai mult timp lângă ei. Îi aşează pe prietenii lui într-un cerc şi apoi, cu extrem de multă grijă, îl aşează pe ursuleţ puţin în afara lui. Se uită la el şi oftează: acum se află la nici un metru distanță de ei.  

Notă: deși este autentică, povestioara relatată de acest băiat a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acestuia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor și a felului în care se simte, nu-i așa? 

(Sursa foto)