Alături de critică, pedeapsă şi recompensă, lauda face parte din practicile de disciplinare ale oricărui părinte. Nici una din aceste practici nu este bună sau rea în sine, ci contează foarte mult felul în care este folosită. În cazul laudei, în primul rând este important ce mesaj îi transmitem copilului prin intermediul ei. Apoi, contează felul în care este folosită şi momentul în care este aleasă. Hai să aflăm în continuare cum este cel mai bine să folosim laudele, astfel încât să fie eficiente şi benefice pentru copil. citeste mai departe…
Chiar e bine să ne lăudăm copiii?
De-a lungul timpului, psihologii au încercat să înțeleagă de ce unii copii au o stimă de sine atât de scăzută. Una din concluziile la care au ajuns ei a fost că aceștia nu au fost destul de apreciați și lăudați de părinți. Așadar, ei le-au sugerat părinților și educatorilor să își laude și să își recompenseze cât mai des copiii. În timp însă, s-a dovedit că lauda nu este atât de benefică, ba chiar are unele efecte negative pe termen lung asupra copiilor. Chiar s-a afirmat că unele tipuri de laudă fac mai mult rău decât bine. În aceste condiții, poate te întrebi și tu care este diferența între laudele bune și cele nocive pentru copil, și cum este mai bine să ne lăudăm copiii. citeste mai departe…
Când copilul tău vine să îl pârască pe colegul sau fratele lui, cu siguranţă este un moment delicat pentru tine: pe de o parte, vrei ca micuţul să îţi spună tot ce se întâmplă cu el, iar pe de altă parte nu vrei ca el să ajungă un pârâcios. Poate te-ai întrebat şi tu cum e cel mai bine să procedezi în acele momente. Pentru a găsi răspunsul trebuie mai întâi să înţelegi care sunt motivele pentru care copilul tău îi pârăşte pe ceilalţi. Fiind atent la ceea ce îl face pe copil să pârască, poţi găsi o cale potrivită de acţiune. Aşadar, hai să aflăm care sunt cauzele pentru care copilul îi pârăște pe ceilalţi: citeste mai departe…
De când începe să se mişte nestingherit prin casă, copilul se loveşte de anumite interdicţii, menite în primul rând să-l ferească de pericole. Dacă copilul a început să vorbească şi este autonom, înseamnă că poţi face primii paşi spre educarea lui. Poate te-ai întrebat şi tu ce este normal să îi cerem copilului de doi ani în materie de respectat reguli, care sunt riscurile unei disciplinări prea severe şi ce se întâmplă dacă nu începem încă educarea lui. Pentru a răspunde la aceste întrebări, te invit mai întâi să înţelegi la ce îi foloseşte copilului de doi ani disciplina. citeste mai departe…
Copilul de 2 ani: îngeraș sau drăcușor?
Dacă înainte să împlinească doi anişori copiii sunt consideraţi nişte îngeraşi drăguţi, după ce au trecut de cea de-a doua aniversare ei se transformă uneori în adevăraţi drăcuşori. Mulţi părinţi se plâng că micuţii lor au devenit încăpăţânaţi, neastâmpăraţi sau obraznici. Oare să fie o coincidenţă faptul că aceste trăsături încep să se manifeste la doi ani, sau putem vorbi despre etapa în care copilul îl ia pe Nu în brațe? Pentru a înţelege mai bine cum este normal să se comporte micuțul la această vârstă, îţi propun să analizăm în ce etapă de dezvoltare intelectuală, emoțională și socială se află micuțul de numai două primăveri. citeste mai departe…
Tu ai frați sau surori? Cum este relația dintre voi: de tipul “sângele apă nu se face” sau mai mult “frate frate, dar brânza-i pe bani”? Uitându-mă în jur, sunt suprinsă să văd cât de răspândită este ideea că e normal ca fraţii să nu se înțeleagă bine unul cu celălalt. Părinții par foarte dispuși să își scuze copiii aflați într-o aprigă rivalitate: fie dau vina pe firile lor diferite, fie spun că e normal să se și ciondănească. citeste mai departe…
De ce sunt unii copii neatenţi?
“Nu ştiu ce e cu copilul ăsta, trebuie să îl strig de 3 ori până îmi răspunde! Uneori mă gândesc dacă nu are vreo problemă cu atenţia!”. Observând că micuţii lor nu răspund când sunt strigaţi, nu participă la activităţile de la şcoală sau sunt visători, absenţi, părinţii încep să se îngrijoreze. Şi o fac pe bună dreptate, pentru că neatenţia copilului poate duce la probleme la învăţătură, la ruperea contactului cu ceilalţi şi chiar la diferite accidente. citeste mai departe…
De ce fac copiii crize de furie?
“Aşa a fost ea dintotdeauna, mai temperamentală”, spune o mămică despre fiica ei, aducându-şi aminte că de la un an ţipa şi se zbătea când nu o îmbrăcau cu rochiţa ei favorită. Un tătic spune că băiatul lui este încăpăţânat şi face dinadins crize numai ca să îl provoace, să îl sfideze. O altă mămică constată: “fiul meu face aceste crize din cauza desenelor animate de la televizor”. Fiecare părinte are propriile explicaţii pentru apariţia stărilor de furie ale copilului. Dacă ar fi să enumerăm toate aceste cauze găsite de părinţi, am putea scrie zeci de pagini. citeste mai departe…
Dacă te afli printre părinţii care dorm noaptea împreună cu copilul, poate că ai auzit şi tu părerile diferite şi uneori contradictorii referitoare la această practică. Dacă unii critică vehement ideea de a dormi cu copilul în acelaşi pat, alţii nu văd nici un risc major în asta. Aceleaşi păreri împărţite sunt şi în rândul specialiştilor, care fac diferenţa între a dormi în pat cu bebeluşul, şi a dormi în pat cu copilul. Pentru a-ţi forma propria ta părere despre acest subiect, cred că o trecere în revistă a principalelor avantaje şi riscuri ale acestei situaţii ţi-ar fi de folos. citeste mai departe…
Despre fetele care cresc fără tată
Dacă ne uităm în jur, observăm un număr tot mai mare de cupluri care divorţează sau se separă. În majoritatea situaţiilor cei doi parteneri trec printr-o perioadă foarte dureroasă, însă dorinţa de a încheia o relaţie tensionată şi de a fi din nou liberi îi ajută să treacă peste suferinţa separării. Pentru copiii lor însă, pe lângă suferinţa din perioada divorţului se adaugă şi realitatea de a trebui să trăiască fără un părinte aproape, de cele mai multe ori fără tată.