Nu, copilaria nu e pentru toti bună si lipsită de griji. Nu, nu sunt toti copiii feriți de sărăcie, boală, neglijență sau abuz. În jurul tău sunt copii care suferă prea mult și prea devreme, copii care cunosc partea cenușie a vieții încă de când sunt mici. Sigur cunoști și tu astfel de copii și sigur ai vrea să-i ajuți. Însă cum să o faci? Uneori nu e potrivit sa le dai bani, de cele mai multe ori nu poti schimba mediul in care traiesc, și în plus nici tu nu prea ai timp și energie pentru ei. Uite, iti propun eu ceva care chiar ii va ajuta si care nu te va costa nici bani, nici timp, nici efort.
read more…Cum recunosti depresia la copii
Pe scurt, al naibii de greu! E greu pentru că nu există semne distinctive ale depresiei, adică simptome care apar doar la depresie și nu la alte tulburări. E greu pentru că nu poți ști dacă e vorba de depresie sau de o pasă proastă. E greu pentru că fiecare copil deprimat se manifestă într-un fel unic și diferit. Pentru că depresia arată diferit în funcție de vârsta copilului. Pentru că fetele deprimate se exprimă altfel decât băieții deprimați. Ah, și în plus, e al naibii de greu pentru că depresia la copil nu seamănă deloc cu depresia la adulți sau adolescenți! read more…
Ce-ar fi dacă copilul tău ar deveni homosexual?
Ce fain e să fii îndrăgostit, nu-i așa? Fluturașii din stomac, euforia, nerăbdarea și toate emoțiile care te fac să plutești! Adu-ți aminte cum era când erai îndrăgostit, și apoi întreabă-te: ai decis tu de cine să te indragostesti? Puteai alege dintr-o mie, dar ai hotărât cine să fie cel de care-ți place? Si mai ales, ai decis tu ce sex să aibă persoana de care te îndrăgostești? A fost vreodată în mintea ta o decizie de tipul: hmm, aș putea să aleg să fie fată sau băiat. Ia să vad…. să fie o fată! read more…
Ce nu știi despre depresie
Ai impresia că știi ce e depresia pentru că știi și tu ce înseamnă suferința, disperarea sau durerea. Îți imaginezi că depresia nu e decât o suferință mai profundă sau care ține mai mult. Crezi că-i poți recunoaște cu ușurință pe cei deprimați pentru că se îmbracă în negru, se plâng și spun că viața nu are sens. Însă cum ar fi să-ți spun că tristețea nu e nici de departe emoția pe care o trăiesc cel mai des cei deprimați? Cum ar fi să-ți spun că de cele mai multe ori nu se vede deloc zbuciumul lor interior? Cum ar fi să înveți să iei în serios această boală, până nu e prea târziu? read more…
Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori se preface ca nu te aude, si doar cand tipi la el se mobilizeaza. Tu ai inceput sa-ti pierzi rabdarea si il bruschezi, iar el devine tot mai incapatanat si incepe sa te evite. Daca situatia iti este foarte cunoscuta (fie ca e vorba de spalat pe dinti, curatenie, teme sau altceva) nu are rost sa mai detaliez ci voi trece direct la solutii!
read more…
De ce iubim copiii
Pentru că zâmbetele lor prelungite când deschid ochii dimineața (oare ce i-o face atât de bucuroși?) îți șterg orele de nesomn și îți dau energia să începi o nouă zi (sau măcar să te târăști până la cana de cafea). read more…
Despre sentimentul de gol interior
Probabil îți este cunoscută și ție senzația de gol interior. Poate o asociezi cu o tristețe persistentă, cu o plictiseală pustiitoare, cu sentimentul de a fi abandonat, cu o lipsă de sens sau cu o disperare ascunsă. Oricum ar fi, e o senzație gravă, apăsătoare, care nu pare potrivită cu ușurătatea copilăriei. Și totuși, de cele mai multe ori ea își are rădăcinile în primii ani de viață, în experiențele timpurii ale copilului. read more…
Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul Iubeste-ti copilul. Si iata-ma acum, dupa 6 ani, ca tocmai asta am de gand sa fac. Bine, normal ca de fapt n-o sa te sfatuiesc sa-ti iubesti copilul, ci doar o sa-ti cer sa te gandesti mai mult la felul in care ii arati iubirea ta. Pentru ca vad o gramada de copii care nu se simt iubiti de parinti, iar parintii habar n-au de asta. read more…
Despre partile urate din noi
In drumul maturizarii toti lasam in urma parti din noi. Crestem, ne dezvoltam, ne schimbam. Insa uneori partile luminoase, frumoase de altadata palesc si in locul lor apar parti mult mai anoste, meschine sau de-a dreptul urate. Copilul iscoditor de ieri se transforma intr-un adult morocanos. Fetitei cuminti ii ia locul gospodina obosita, iar baiatul lipsit de griji devine un dependent de jocuri de noroc. Oare cum de ajungem asa ciobiti cateodata? Unde si cum se pierde stralucirea de mai inainte? De ce, din bogatia de moduri de a fi uneori alegem sa jucam doar roluri repetitive, rele, urate? read more…
Stiu, stiu, mintitul este un lucru rau, si sigur nu vrei ca micutul sa te minta (desi aproape toti copiii mint si aproape nici un parinte nu isi poate da seama cu exactitate cand il minte copilul). Si atunci de ce atata bucurie cand prichindelul descopera minciuna? read more…