Skip to content

Raluca Mosora (Vasiliu)

Raluca VasiliuUniversul copilului tau poate fi uneori dificil de explorat. Pentru a-l intelege, ai nevoie de cineva care sa te ajute sa-l descifrezi si sa depasesti obstacolele care apar. Voi incerca sa fiu discretul tau insotitor.

Pentru a oferi asistenta in consiliere psihologica, am facut urmatorul demers de specializare:

  • Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov
  • Am absolvit Masterul de Consiliere Educationala din cadrul aceleiasi universitati.
  • Sunt Master in Programare Neuro-Lingvistica.
  • Sunt consilier psihologic si psiholog clinician acreditat de catre Colegiul Psihologilor din Romania, de formare experientialista. 
  • Sunt formator acreditat CNFPA.
  • Sunt psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania in Psihologia muncii.

Pe langa cunostintele teoretice, practic consilierea copiilor si adolescentilor incepand cu anul 2008, fiind consilier educational la liceu, scoala generala si gradinita.

Da, stiu, sunt norocoasa: munca mea este un joc de copii. Insa acest joc nu este o joaca!

159 Comentarii
  1. Oprea Alina permalink

    Buna ziua,

    Am dat intamplator peste acest blog,in cautarea mea disperata a unor raspunsuri…si citind pe aici atatea articole folositoare m-am gandit ca poate sunteti in masura sa ma ajutati cu problema mea.

    Am o fetita de 1 an si 3 luni,Alessia,extrem de iubitoare,sociabila,pupacioasa…cu oricine altcineva mai putin BUNICA.Aceasta problema Alessia o are de cand avea 2-3 luni,imi amintesc ca a fost un episod urat cand a venit bunica pe la ea,a luat o in brate iar micuta a inceput sa planga in asa hal incat m am speriat si mi-a fost chiar si mie greu sa o calmez (lucru care se intampla si azi :( :( ).Soacra mea o iubeste foarte mult,si vine mereu pe la ea,ii aduce carti,jucarii,fructe…face tot posibilul sa se apropie de ea…dar DEGEABA!!! De cand o vede ca intra pe usa incepe sa zica NU,NU,NU si dc se apropie de ea urla.Nu pot intelege de ce aceasta femeie nu i-a facut nimic niciodata ( nici nu avea cand ca nu a stat cu ea sigura) o iubeste,plange cand vede ca singura ei nepoata o respinge si prefera sa stea cu un strain mai putin cu ea…acum a inceput sa oboseasca si a cedat nervos intr o zi spunand ca nu mai vine pe la ea daca nepoata o uraste in halul asta.Eu nu vreau sa se intample asta avand in vedere ca este singurul nostru ajutor.Mama a murit anul acesta ( ea m a ajutat sa o cresc pe Alessia) si acum efectiv sunt legata de maini si picioare pt ca am buncia la 2 strazi de noi,dar nu pot sa ma ajut cu ea……..Lumea mai spune ca ,copilul simte starile mamei,si intr-adevar eu nu prea o plac pe soacra mea,insa mereu am fost respectuoasa cu ea,chiar dc nu ne iubim noi,mereu am incercat de cate ori a venit sa o apropii de bunica,repet pt ca asta m-ar ajuta si pe mine…..si asa ca o paranteza….daca ar fi sa fac o comparatie pe socrul meu nu il suport delocccccccccc,dar culmea cu el sta dar cu soacra mea nu…..ce e de facut??? cine ne poate ajuta as intelegem ce e in mintea Alessiei?????

    • Buna ziua, intr-adevar, asa cum v-a mai spus cineva, copilul preia starile mamei, la aceasta varsta. Asadar, nu fetita trebuie ajutata sa o accepte, ci trebuie dvs. sa gasiti o cale de a va remedia relatia cu soacra, daca vreti ca si fetita sa o accepte.

      • Oprea Alina permalink

        Pai si pe socrul meu cum il accepta? si cu el ma chiar nu ma inteleg deloc!

        • mona permalink

          nu stiu cand ai scris acest mesaj pt ca eu abia acum l-am descoperit . adica in feb 2014. sunt disprata de baietelul meu care face crize de dimineata pana seara. fara exagerare, creierul meu e compot acum !
          sunt psi si am lucrat cu copii 5 ani la inceputul carierei mele , in schimb spun cu mana pe inima ca nici o teorie nu se compara cu experienta in sine .si baietelul meu a avut persoane pe care nu le suferea . in general reactiona mai ales la reactia nostra . nu cea de respingere ci la cea acceptare fortata. l-am observat de mai multe ori. ii place sa faca lucrurile in ritmul lui. eu stiindu-l ii anunt pe cei care ne viziteaza sa ii respecte spatiul intim si sa astepte ca el sa vine spre ei . pana la urma ei sunt asa de mici si noi asa de mari , in comparatie. nu ii las pe musafiri sa imi smotoceasca copii pt ca nu sunt perne de canapea . asta m-a facut sa par un pic bizara fata de anturaj dar in contexte sociale copii mei se simt mai in siguranta asa .
          soacra ta nu ar trebui sa reactioneze prea dur. la o asa varsta ca cea a copilului tau e usor sa isi exprime frustrarile. pana la urma poate reactioneaza asa si pt ca bunica preferata nu mai e cu ea. sau pt ca vede tocmai ca tu vrei ca ele sa fie prietene, in comparatie cu relatia cu socrul tai, fata de care copilul tau face invers decat tine. si noi adultii reactionam respingand unele persoane apropiate atunci cand pierdem pe cineva drag.
          in fine , e mai usor sa fac teorie pe problemele altcuiva , asta ma face sa ma eliberez de teroarea oe care o produce in mine baietelul meu de 3 ani.

      • georgescu permalink

        buna ziua! am o fetita de 5ani care are foarte multa energie dar este si foarte sensibila ,,,plange din orice chiar daca ma uit un pic incruntata la ea plange sau nu ii comvine ceva .nu stiu ce sa mai fac.multumesc

        • buna seara, cum anume se manifesta energia si sensibilitatea ei? exista comportamente care va deranjeaza la ea, sau doar va intrebati daca e normal sa fie asa?

  2. Luiza permalink

    Buna ziua, am un copil care la 2 ani nu spune nici un cuvant. nu spune mama , tata, nimic uneori mi se pare ca ar spune da… toata lumea imi spune ca o sa vorbeasca ca seamana cu nu stiu cine ca si copilul vecinei a vorbit la 3 ani si ceva, dar copilul este izolat, nu se joaca cu alti copii de varsta lui, pare ca nu ii vede, nu ii este pofta de nimic, mananca doar ce ii dau eu si totul este pasat. Pot sa ii las pe masa tot felul de mancaruri nu le atinge, el stie ca doar din caserola trebuie sa manace. nu bea nimic cu cana. Eu sunt ingrijorata. Ce ma sfatuiti sa fac? Multumesc

    • Buna ziua, nu va pot da sfaturi pentru ca nu stim de ce nu vorbeste copilul: poate fi vorba ori de o intarziere de dezvoltare ori de alta tulburare mai grava. Mergeti cu el la un psihiatru pentru copii, el va sti sa isi dea seama din ce cauza nu vorbeste copilul.

  3. Marius permalink

    buna ziua,

    sunt un tata de fetita si ma gandesc din ce in ce mai mult ca am dat gres cu educatia ei.

    Fetita a implinit 4 ani si nu gasesc un canal de comunicare astfel incat sa evitam orice conflict.

    In primul rand as vrea sa mentionez ca are un temperamant vulcanic, aici semanand cu mine si foarte putin rabdare.

    Am incercat toate variante, inlcusiv bataia, cu care nu sunt de accord si stiu ca de fapt reprezinta frustrarea parintelui in momentul in care apeleaza la aceasta metoda.

    Pe scurt, nu doreste sa faca nimic din ce o rugam:
    -sa se spele pe maini
    -sa se schimbe cand vine de afara
    -sa manance – devine visatoare la masa, sau vorbeste mereu fara sa se concentreze pe ce are de facut

    Am senzatia ca pentru fiecare lucru trebuie sa ma lupt ca sa il poata duce la capat.

    Sincer, nu stiu cum sa mai fac. Mai avem un baietel de 2 ani care este foarte receptiv si care este mult mult mai dispus sa coopereze.

    multumesc,
    Marius

    • Buna ziua, este indicat un program de stabilire de limite si reguli pe care fetita trebuie sa il urmeze. Evident, nu va pot spune aici exact in ce consta pentru ca fiecare astfel de program trebuie personalizat, si de aceea va recomand sa vorbiti cu un psiholog. El va va ajuta sa stabiliti limite si reguli copilului.

      • Marius permalink

        buna ziua,

        o recomandare pentru Bucuresti ne puteti oferi?

        multumesc

  4. Adamache Catalin permalink

    Buna ziua,

    Avem o mare problema cu baietelul nostru in varsta de 8 ani.Inainte de toate vreau sa va spun ca sunt constient ca si noi am gresit prin neacordarea atentiei necesare.Deci…inca de la varsta de 3 ani el a fost la o cresa particulara,pana pe la varsta de 6 ani cand a inceput scoala.Doamnele de acolo au omis sa ne zica ca are un deficit de atentie si ca orice ar face nu se poate concentra si cand reuseste isi pierde foarte repede concentrarea.Am inceput scoala,inca din prima luna doamna invatatoare (care are 40 de ani de invatamant) ne-a spus ca nu vazut niciodata un asa copil.Are foarte multa energie,nu asculta de nimeni,nu face nimic din ce i se spune,strica aproape orice,traieste intr-o lume visatoare si mintea lui nu ii sta decat la joaca,nu vrea sa-si faca temele sub nici o forma si multe altele….
    Dupa vreo 3-4 luni de scoala doamna invatatoare ne-a recomandat psihologul scolii,o doamna foarte cumsecade si calda.Facea cate o sedinta pe saptamana(mai mult nu se putea dat fiind ca avea si clasa 0) si incet incet isi mai revenise.
    Totul bine si frumos,numai ca la un moment dat(din diverse motive) doamna psiholog nu a mai putut face sedinte cu el si s-a terminat programul si anul scolar…
    In clasa a-2a ne-am gandit sa schimbam afterschool-ul(in clasa a I-a a fost la semiinternatul scolii care tinea pana la 16.30) si am optat pentru pentru un afterschool privat in ideea in care i se va da mai multa atentie decat la cel de la scoala.
    Situatia s-a inrautatit grav….in momentul de fata in fiecare zi doamnele de la after se plang incontinuu de el si nu vor sa-l mai primeasca….
    Mentionez ca noi lucram de dimineata pana la 18.00 si ajungem acasa in jur de ora 19.00…Sunt constient ca trebuie sa-i acordam mai multa atentie dar e aproape inposibil din cauza programului…Suntem disperati,nu stim ce sa mai facem.Am dorii sa vorbim cu un psiholog dar nu ne permitem si nu avem cum sa-l luam la 7 seara si sa mergem la psiholog cu el….
    Am incercat aproape tot,discutie frumoasa,fara cearta cu prmisiuni,i-am cumparat aproape orice si-a dorit…in limita posibilitatilor financiare,si acum 2 zile am incercat si cu bataia (cu care nu sunt de accord si mi-a venit mie sa plang apoi…).
    Va implor un sfat cat de mic o fi si daca cumva cunoasteti vreun psiholog cu preturi mai acceptabile…..Suntem din Bucuresti.

    Multumesc anticipat.

    • Buna ziua, inteleg disperarea dvs. dar va recomand mai intai sa mergeti cu el la un psihiatru, ca savada daca nu cumva este vorba de ADHD sau de alta tulburare. El va va spune si ce fel de tratament are nevoie, si daca e cazul de medicamentatie, in cazul in care e ceva foarte grav. In functie de rezultatul de la doctor, va voi recomanda pe cineva.

  5. mihaela codreanu permalink

    Buna ziua doamna Raluca.

    Ma numesc Mihaela Codreanu am 14 ani si de 1 an si ceva de zile am un vis foarte ciudat . un om in costum negru si camasa alba plin de sange si pe fata si pe haine care este extrem de furios si ma ameninta cu moartea spunandu-mi ca: nu poti scapa de mine eu sunt cosmarul tau si asa voi fi toata viata ta. Va rog sa imi dati un raspuns daca stiti cumva ce semnifica acest vis

    VA MULTUMESC

    Mihaela Codreanu

    • Buna Mihaela, din pacate nu exista interpretari standard ale viselor. De obicei cosmarurile care se repeta au rolul de a descarca tensiunea de peste zi si ne semnalizeaza frici mai profunde ale noastre. Asadar, da-ti seama cu cine anume seamana personajul acela, daca iti aminteste de ceva si mai ales ce sentimente iti trezeste. Da-ti seama si care este nevoia ta in acel vis: poate fi nevoia de a fi in siguranta, de a-l provoca la lupta, de a plange, etc. Observa daca aceasta nevoie exista si in viata de zi cu zi si ce faci de obicei ca sa o implinesti.

  6. Cristian Ioitescu permalink

    Buna ziua. Am o fetita de 7 ani, foarte isteata, sociabila, vorbareata, dar avem o mica problema ii e frica de esec. Prefera sa nu faca anumite lucruri de frica sa nu greseasca, iar daca un lucru nu ii iese din prima refuza sa mai incerce. De aproape un an face si sah, iar cand a avut concursuri si nu a luat diploma sau medalie a plans vreo doua ore chiar daca incercam sa o incurajam si sa o linistim, la fel si la scoala faptul ca la ora de sport nu i-a iesit tumba nu voia sa mai mearga la ora de sport. Nu stim cum sa procedam sa trecem de aceste faze. Multumesc anticipat.

  7. irina permalink

    Buna ziua! Sunt mamica unei fetite de 5 ani care nu vrea sa comunice cu persoanele pe care le intalneste (ex. nu vrea sa salute cand ajunge la gradi, )ea motivand ca ,, nu are putere sa spuna” si ca e timida. Orcine o intreaba ceva nu raspunde. Credeti ca este nevoie de psiholog?

    • De obicei este nevoie de psiholog cand problema copilului este deranjanta pentru el sau cand il impiedica sa desfasoare activitile de zi cu zi. Asadar, daca credeti ca timiditatea o impiedica zi de zi sa stabileasca relatii cu ceilalti, sa se afirme, sa invete, etc., atunci poate e indicat sa mergeti cu ea la un psiholog. Daca o deranjeaza doar la intalnirea cu vecinii, nu e atat de important

  8. anca permalink

    Buna seara am o problema cu baiatul meu de10 ani.Nu stiu incotro sa ma indrept sau de ce se intampla acest lucru.Este uncopil caruia daca ii atragi atentia incepe sa planga ,nu a fost un copil batut sau chinuit de viata cum se spune a avut vacante in tari straine , sporturi jucarii etc……Acum a ajuns la10ani si in momentul in care i se atrage antentia ,i se recomanda ceva incepe sa planga .Daca i se refuza o placere sau favoare incepe la fel sa planga
    Din ce motiv se intampla acest lucru

    • Buna ziua,
      Inteleg ca sunt 2 situatii in care copilul plange: una cand i se refuza o placere si cealalta cand este criticat. Aceste doua situatii nu au legatura una cu alta, chiar daca reactia din partea lui este aceeasi.
      In prima situatie, cand copilul plange ca nu i se face o favoare, ne putem gandi ca nu este obisnuit cu frustrarile si nici sa i se refuze ceva (si intr-adevar, cu cat i s-au facut mai multe favoruri cu cat e mai predispus sa planga cand nu le primeste).
      Cea de-a doua situatie insa poate avea legatura cu felul in care este criticat (cat de des, de catre cine, pe ce motiv, daca se simte umilit/fara valoare/rusinat/vinovat in urma criticii). Este posibil chiar sa fie criticat intr-o maniera distructiva, care ii distruge increderea in sine, si atunci reactia lui de a plange sa fie cat se poate de normala. De asemenea, daca este excesiv de sensibil la orice critica, indiferent cat de delicat este adresata, poate fi un copil cu o stima de sine foarte scazuta, care nu se simte destul de valoros.In acest caz ar trebui sa il ajutati sa se simta mai apreciat si mai valoros. Cum il cunoasteti cel mai bine pe copil, ramane sa va dati dvs. seama care din aceste motive poate sta la baza plansului sau

  9. Un articol foarte bun. La fel si comentariile.

  10. cristina permalink

    Buna ziua,

    Am o verisoara care are un baietel de 9 ani, foarte inteligent, cu ambii parinti in preajma lui, cu toate analizele facute de curand (inclusiv tomografie), care are niste dureri de cap foarte puternice(lacrimeaza ochii, nu suporta zgomotul, lumina, vrea doar sa doarma) cam din 2 in 2 saptamani avand si episoade de voma. Aceste dureri de cap sunt cam de 3-4 ani, si sunt din ce in ce mai dese. La tomograf nu a iesit decat pereti ingrosati pe sinusuri, face tratament de aproape 3 luni si durerile sunt la fel. Am ajuns si la psihiatru, care a spus ca la baietel ar fi foarte multa AUTOSUGESTIE (se cearta cu fratele lui, se enerveaza foarte repede, daca la scoala invatatoarea nu il pune mereu pe el sa raspunda se enerveaza, daca trebuie sa vina cineva in vizita si intarzie, se agita foarte tare si gata durerea de cap). Psihiatrul a prescris niste medicamente care au magneziu si B6 si un antidepresiv foarte slab si dozaj foarte mic. Insa desi nu sunt deacord cu medicamentatie de genul, le inteleg disperarea( durerea de cap se continua de pe seara spre dimineata si de multe ori invatatoarea il trimite acasa). Mereu i se explica, cu calm sa fie si el calm sa nu se enerveze, nimic. Dupa parerea dumneavoastra ce ar trebui sa facem? Cum rezolvam aceasta problema?
    A mers si la psiholog insa nu stiu cum ar putea sa ajute psihologul, cel putin acesta la care a mers, nu a facut nimic din ce nu am facut noi cei din jurul lui sa ii spunem sa fie calm si discutii pe tema asta o ora si gata sedinta, taxam ora. Nu vrem din prima sedinta sa rezolvam dar….Astept un raspuns, va multumesc anticipat.

    • Buna ziua, ma bucur ca parintii au mers in primul rand la medic si au observat ca nu e nimic organic la baza acestor dureri de cap. Daca problema copilului este o somatizare (adica o transpunere in plan fizic a unei probleme psihologice), atunci e nevoie de consiliere psihologica de aproximativ 6 luni. Eu spun sa nu renuntati la ideea de a-l duce la psiholog: daca cel la care ati fost simtiti ca nu va poate ajuta asa cum va doriti, alegeti un altul, in care sa aveti incredere si cu care sa se poata vedea progresele. Ar fi pacat ca baiatul sa nu beneficieze de ajutorul de care are nevoie

  11. mihaela permalink

    buna ziua am o fetita de 3ani si 8 luni la grainita cand au activitate de colorat ea mazgaleste foaia infernal desi cand era mai mica colora frumos si nu iesea din linie in schimb ivata fff repede poezii cantece ,povesti . Ii este foarte frica de inaltimi chiar si cind sta pe scaun sau pe bicicleta ‘Credeti ca are vreo problema?

    • Buna ziua,
      Faptul ca mazgaleste foaia nu este o problema in sine. De obicei copiii au nevoie de psiholog daca problema pe care o au le afecteaza buna desfasurare a vietii de zi cu zi. Asadar, daca frica ei o tulbura si o impiedica in vreun fel, poate e cazul sa o duceti la psiholog. Altfel, nu este neaparata nevoie

  12. emma popescu permalink

    Pentru Anca,
    Este lesne de inteles din ceea ce spui tu ca baietelul tau are o sensibilitate excesiva,este frustrat, cu o imagine de sine scazuta si potential energetic pozitiv mult diminuat. Este nevoie de o reajustatre in acest sens, iar interventia este mult mai complexa decat pare, daca vrei rezultate pe termen lung. Este o interventie care necesita profesionalism, competenta si cunoasterea psihicului uman la limite maxime.Nu mai pierde timpul pe internet. Cauta un profesionist. Succes mult.

  13. alina permalink

    Buna ziua.Fetita mea in varsta de 3 anisori nu vrea sa faca treaba mare nici la olita ,nici la wc face doar in chilotei,mentionez ca cere sa faca pipi(nu face pe ea char si noaptea).Cand simte nevoia sa faca treaba mare se ascunde si nu vrea sa primeasca pe nimeni langa ea si nu o deranjeaza daca nu o schimb decat daca face mai moale.

    Va multumesc.

    • daca ati fost la medic si nu este nici o problema de natura medicala, este recomandat sa mergeti la psiholog cu ea. el isi va da seama care sunt cauzele psihologice ale refuzului ei

  14. Ovidiu permalink

    Buna ziua,
    Am un baiatel de 5 ani, inteligent, cuminte, este asa cum cred ca si-ar dorii orice parinte. Problema cu el este ca nu se impune in fata altor copii si am sa va dau cateva exemple ca nu stiu altfel cum sa explic mai bine:
    -mergem in parc la copii si primul copil care il baga in seama,nu conteaza ca e baiat sau fata sau chiar daca e mai mic decat el,il accepta imediat ca si lider, daca ii spune sa stea jos, sta jos , daca ii spune sa alerge alearga, orice va zice acel copil baiatul meu va executa fara nici o problema
    -altadata la fel, s-a imprietenit cu un baiat la locul de joaca si binenteles ce-i zicea baiatul acela sa faca aia facea, Vazand lucrul acesta i-am spus acelui baiat fara ca copilul meu sa auda sa-i zica sa se aseze in patru labe ca un caine sa vad pana unde merge supunerea aceasta, binenteles ca s-a asezat si asta nu ca si o joaca adica razand, nu, pur si simplu pt.ca acel baiat i-a spus, mentionez ca baiatul cred ca are aceasi varsta.
    Deci, baiatul meu nu are nicio initiativa cand se joaca cu alti copii, accepta foarte usor sa renunte la propriile jucarii, daca se da pe leagan si vine alt copil in apropiere fara sa isi manifeste neaparat dorinta de a se da in leagan, el se da jos si renunta la locul lui de pe leagan chiar daca de abia a inceput sa se dea, si inainte si-a dorit foarte mult acest lucru, e pur si simplu o marioneta cu care faci ce vrei.
    Pana la 4 ani cand a inceput sa mearga la gradinita, nu a avut nici un prieten, majoritatea timpului si l-a petrecut cu noi parinti,mai mult cu mine,tatal, si poate ca fiind mai tot timpul cu mine si eu in incercarea de a-l educa spunandu-i sa nu faca “aia” sau “ailalta” sau sa faca un anumit lucru,sau nu fa “asa” ci “asa” el acum lasa pe orine sa-l controleze.
    Nu a fost certat des, deloc batut, nici macar o palma la fund, ocazional inchis in camera lui pt.un minut doua, sau interzicerea accesului la desene sau calculator.
    Va rog spuneti-mi parea d-vs si eventual sa ne recomandati un psiholog in Brasov,multumesc!!!

    • Buna ziua,
      Sa inteleg ca pentru dvs acest comportament este ingrijorator. Pare ca si baiatul se simte cumva umilit sau prost cand face aceste lucruri? Daca pentru el nu e o problema, si, daca in afara de aceste momente, e ok, nu stiu daca sa va faceti griji. Pe de alta parte, daca vedeti ca dupa ce face asta se simte trist, furios sau indispus, si daca credeti ca tanjeste dupa atentia celorlalti, atunci poate ar face bine o vizita la psiholog.

  15. IulianaB permalink

    Buna ziua.Am o fetita in varsta de 8 ani,Este la clasa 1 si ne confruntam cu cateva probleme.De la bun inceput o sa va spun ca e un copil destul de activ dar cuminte,linisit,f intelegator,o prezenta agreabila,nu deranjeaza orele,poate uneori e prea tacuta,nu e timida,chiar are o fire indrazneata,Doamna invatatore se plange mult in ultima vreme ca nu e atenta,nu e in clasa,e departe cu gandul,parca e intr o lume a ei.Daca este intrebata ce s a vorbit habar nu are.Daca este pusa sa povesteasca ceea ce a citit,nu stie sa reproduca,cred ca citeste mecani,nu ii sta mintea acolo.Intampina greutati la unele probleme de logica,la problemele cu 3 sau 4 operatii.Are unele ticuri nervoase(cum le spune doamna)si anume ca si roade unghiile sau duce un deget la gura,si l musca usor atunci cand nu stie sa raspunda corect.Ii lipseste si increderea in ea cred,fiindca la multe chestii banale aud “mami,am voie?”(la fel si de la dna invatatore) de parca ar trai intr o teroare :)) cu toate ca se pune problema de asa ceva.Trebuie sa mentionez ca fetita mea sta la afterschool pana dupamiaza la 17 cu aceeasi doamna invatatoare.Cred ca pt ea sunt prea multe ore petrecute la scoala,este suprasolicitata.Uneori imi spune ca s a saturat,doamna se enerveaza si tipa mult la ei,ca sunt vreo 10 copii iar ea nu se poate concentra la tema,este distrata de cate un copil.Clacheaza la cate o problema de nu o pricepe oricum i s ar explica.Doamna ii pune mereu la concurenta,le da exemplu pe cei mai buni din clasa pe care i ridica in slavi iar fetita mea se simte mereu inutila si slaba la invatatura,spune ca ea nu va putea fi ca cei mai buni din clasa.Cu toate ca eu nu vad situatia atat de grava(la inceputul anului a avut numai de fb,de vreo luna doua a stagnat aluat si 7 si 8..care inseamna doar b.)fiica mea pleaca zilnic streasata la scoala,ca iar va gresi si iar ii va atrage atentia doamna,…
    Am fost indrumata de catre doamna invataore sa mergem la un psiholog ca nu cumva sa fie vreo problema mai ampla(de ordin neurologic) cu toate ca eu vad copii de varsta ei care trec prin asa ceva.Sunt dispusa sa merg la psiholog cu ea,sa renuntam la afterschool pt o perioada ca sa vedem cum va evolua situatia.Vrem in vara asta sa ne facem un program in asa fel in cat sa facem cateva activitati creative,care sa i dezvolte atentia,sa mai trecem o data prin materia clasei 1,sunt dispusa sa fac sacrificii doar sa o stiu fericita si ca pricepe totul asa cum trebuie la scoala.Va cer si dvs. un sfat,credeti ca situatia e grava?Ce ne recomandati sa facem?Care credeti ca e problema in cazul nostru?Ne puteti recomanda un psiholog bun In Bacau?Va multumesc anticipat pt raspuns!

  16. dan permalink

    buna ziua, numele meu este dan
    avem o fetita, in varsta de 9 ani, care are urmatoarea problema: de multe ori, atunci cand se joaca cu alti copii,sau chiar daca ii povestim ceva amuzant, scapa pipi pe ea. lucrul asta se intampla atunci cand rade… am constatat ca ii place foarte mult sa rada, chiar provoaca lumea sa o faca sa rada – si rade pana face pipi pe ea. din discutiile cu ea am inteles ca ii vine sa faca pipi, dar nu se duce la toaleta “ca sa nu scape momentul amuzant”. alte ori spune ca nu simte ca ii vine sa faca pipi… dupa ce se intampla asta, ii este rusine, nu spune ce s-a intamplat(sta pe scaun, daca o intrebam – neaga, mai si minte uneori). nu face niciodata noaptea in pat. analizele medicale nu atesta vreo infectie… cred ca este o problema de ordin psihologic. daca ati putea sa imi dati un sfat sau sa imi recomandati un psiholog bun pentru copii in ploiesti, v-am fi deosebit de recunoscatori

  17. Andreea permalink

    Buna seara. As dori un sfat in legatura cu comportamentul baietelului meu de 8 ani. A fost alaptat pana la 1 an si 9 luni, intarcat cu “usurelul” si cu intelegere din partea amandurora. Dar a ramas cu dorinta de a pune mana pe sanii mei mult timp. Un timp a lasat-o mai moale cu acest obicei, punea mana pe mine doar seara pana sa adoarma.
    Dar acum, de vreun an – doi, a reinceput cu acest obicei, mai mereu, cum ma prinde neatenta, ma mangaie, cum ma prinde cu “garda jos”, adica nepregatita sa opresc acest gest. Asa, prin haine, nu neaparat pe pielea goala. Si cateodata se preface ca suge lapte de la san, tot asa, prin haine. Eu nu umblu dezbracata prin fata lui, dar nu fac nici caz daca ma vede fara haine. Pur si simplu ne acceptam asa cum suntem, si imbracati si dezbracati, fara a face din nuditate ceva “deosebit”. Cum sa-l fac sa inceteze cu aceste gesturi? Ce sa inteleg, ca are nevoi emotionale nesatisfacute? El e un rasfatat, alintat, mangaiat, iubit, care, cand a cerut atentie, mangaiere, imbratisare, pupacit, a primit. Nu a fost respins niciodata. A fost si este un copil iubit, care daruieste din plin dragoste. De fel e intelegator, ascultator, e un copil superbun, nu doar bun. E un copil empatic, vesel, nu-i place sa supere pe cei din jur, doreste compania altor copii si se bucura de ea. Si nu cerseste atentie in vreun alt fel (sa se prefaca ca-l doare ceva sau sa planga fara rost asa…).

    • Buna ziua, cred ca la 8 ani deja este capabil sa va dea o explicatie pentru gestul lui (cu atat mai mult cu cat aveti o legatura bazata pe incredere si sinceritate). Dupa ce va raspunde de ce face asta, spuneti-i cum va simtiti dvs cand el face asta (jenata? rusinata? revoltata?), si apoi gasiti o alta solutie care sa va multumeasca pe amandoi (de exemplu, daca vrea doar un moment de rasfat, puteti sa il tineti in brate. daca vrea sa va amuze, sa va gadile. Daca vrea sa va atraga atentia, sa va ia de mana, etc).

  18. buna seara …am si eu o intrebare de ce fetita mea plange in prezenta la alti copii?are numai 7 luni …pare ca o enerveaza prezenta lor o agita intr_un fel ..pe de alta parte imi da impresia ca se bucura ….sunt nelinistita in ce priveste comportamentul ei ..ma puteti invata cum se poate rezolva problema.va multumesc

    • Buna ziua, in aceasta perioada copiii experimenteaza prima oara teama de necunoscuti si teama de a se separa de dvs. Daca aceasta este singura ingrijorare, nu aveti de ce sa va temeti: este o etapa fireasca in dezvoltarea ei. Ce trebuie sa faceti este sa fiti acolo pentru ea cand plange, sa o linistiti si sa stati cat mai mult timp in preajma ei.

  19. Ionela permalink

    Am o nepotica de 10 ani, sunt ingrijorata de comportamentul ei. Astfel, e foarte emotiva, daca are un test de exemplu, cu o seara înainte e apatica, stresata, iar dimineața vomita. Nu vrea sa doarma singura, e atasata excesiv de mama ei, nu sta peste noapte la cineva fara ea. Fooarte des acuza stari de rau, refuza mancarea, o doare capul. I s.au facut analize amanuntite si au iesit ok, de aceea cred ca e o cauza psihologica, insa nu reusesc sa o fac pe mama ei sa inteleaga asta, ea zice ca asa sunt unii copii, mai sensibili. Eu cred ca e mai mult de atat. Tatal ei mai bea cateodata si ii atrage fetita atentia ca nu ii place, cu toate astea e atasat si de el. Ce credeti ca ar fi? O supraprotectie din partea mamei, poate un șoc suferit care nu a fost băgat t in seama? As vrea sa o conving pe mama ei sa o ducala psiholog, dar as avea nevoie de cateva puncte de reper, eventuale repercursiuni negative pe viitor pt fetita, ca sa își dea seama ca nu e un moft, mulțumesc mult!

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, problema fetitei pare sa o afecteze destul de mult, asa ca e indicat sa continuati sa convingeti mama de importanta unui psiholog. Din pacate, daca mama nu este de acord, va fi foarte greu sa o ajutati pe fetita.

  20. Bună ziua. Sunt inginer dar de ceva vreme (cca 5 ani) mă documentez pe teme legate de neurologie și psihologie educațională ca hobby. Aș dori să încep un program (voluntar) pe care l-am conceput personal însă aș vrea să aflu și părerea unui profesionist. Dacă mi-ați putea oferi părerea (chiar și pe mail) ca și profesionist în domeniu v-aș rămâne recunoscător.

  21. popa cristina permalink

    Buna ziua,

    am un fiu de 5 ani si apropape 11 luni pe care l-am inscris la clasa 0 pentru la toamna. Noi avem posibilitatea sa mai stam un an la gradinita, sa repetam grupa mare deoarece nu implineste 6 ani pana la 31 august 2014, ii implineste in septembrie. L-am inscris totusi pentru clasa 0, dar inca ma intreb daca sa il duc la scoala sau tot la gradinita. Din punctul dvs de vedere cum ar fi optim? Sa inceapa clasa 0 la 6 ani sau la 7? Multumesc frumos!

    • Nu exista o varsta standard de la care putem spune ca e pregatit sau nu de scoala, depinde de fiecare copil. Ca sa va dati seama care este cea mai buna optiune pentru copilul dvs., cred ca ar fi util sa faceti o lista cu avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni, si sa alegeti varianta cu cele mai multe avantaje, urmand sa gasiti apoi si modalitati de a diminua dezavantajele.

  22. adriana permalink

    buna ziua baiatul meu de 4 ani si o luna este foarte plangacios,daca vede ca un parinte isi loveste copilul incepe sa planga si i se face frica nu mai vrea sa se intalneasca cu acel copil de frica ca mama lui isi va bate baiatul,cu toate ca pe el nu il bate nimeni,plange ca e dor de mine cand sunt la servici,daca strigi putin la el deja plange,i-am facut analize,slava domnului au iesit bine,dar eu nu mai stiu ce sa fac i am explicat de atatea ori,in rest e un copil cuminte si ascultator,dar foarte plangacios.Va multumesc

  23. Buna seara,

    Am nepoti gemeni,fetita si baiat de 3 ani.Mama este f.protectoare, nu suporta sa-i vada plangang si de aceea le-a acceptat intotdeauna toate dorintele mai ales daca au inceput sa planga.Acum baiatul a devenit dependent de mama, iar daca ea nu-i accepta dorinta, acesta incepe sa planga. Se cunoaste ca mama a ajuns la o oboseala cronica tot explicandu-i ca nu se poate ceea ce vrea, el spune ca se poate, ea cedeaza. Daca il cearta are mustrari de constiinta si-i intreaba daca sunt suparati pe ea.I-am spus ca sunt niste copii rasfatati si ca trebuie sa fie mai ferma cu ei pentru ca mai tarziu o sa fie mai greu sau imposibil.
    Va rog sa confirmati sau infirmati daca din comportamentul baiatului rezulta ca ar fi rasfatat,fiindca mama nu vrea sa accepte acest diagnostic.

    • Buna ziua, bineinteles ca nu pot confirma sau infirma rasfatul copilului, doar din simpla dvs. descriere (nici nu stiu prea bine ce intelegeti dvs. prin rasfat). Daca credeti ca este o problema semnificativa va sugerez sa cautati un psihilog pentru copii care, in urma unei evaluari riguroase isi va da seama care este problema si ce anume este de facut.

  24. floris permalink

    Buna ziua,
    Baiatul meu are 14 ani si nu are nici un prieten doar niste fosti vecini de la blocul unde am locuit.dar cu care se intalneste f f rar.El zice ca se simte bine asa insa eu as dori sa iasa cu prietenii.Toata ziua sta la calculator dar la jocuri.La scoala a stat mereu in umbra celorlalti,nu s-a implicat in nici un fel de activitate ,mereu doreste sa ocupe ultimul loc..Nu suna vreun coleg doar daca este strict necesar.Nu are initiativa ,nu are dorinte ,nu are ambitie,motivatie,intr-un cuvant are probleme de comunicare si v-as ruga din suflet daca stiti un psihoterapeut bun in Craiova sa-mi comunicati numele si adresa acestuia.Probabil s-a intamplat ceva cand s-a dus la scoala;ii venea f greu sa-si faca temele desi invatase sa citesca pana sa implinesca 5 ani.E si un pic mai grasut ,mai lent,mai putin ambitios,dar cu rezultate destul de bune la scoala 9,46 media de admitere la liceu,insa impins bine de la spate.
    cu multumiri !

  25. felicia igret permalink

    Buna ziua,
    Am un baietel de 7 ani a fost in clasa pregatitoare anul trecut iar acum merge clasa I. Este un copil bun dar foarte incapatanat ,nu vrea sa scrie sa citeasca mai mult de 10 minute nu este atent , tot timpul s-ar juca si ar privi la televizor. Va rog sa ma sfatuiti ce ar trebui sa fac sa ii placa mai mult la scoala sa fie mai atent. El si cand ii explica invatatoarea ceva se gandeste in alta parte.
    Va multumesc!

  26. angelica permalink

    Am un baietel de un an si zece lui de care numai eu am avut grija pana acum.De cateva zile cauta prezenta altor persoane si pe mine ma goneste,imi zice pa,ma zgarie si ma ciupestd.De ce are comportamentul asta si ce pot sa fac sa nu.mai fie agresiv cu mine.

  27. sandra permalink

    Buna ziua ! As vrea sa va spun si povestea baietelului meu. Acum are 4,5 ani. A fost un copil foarte dorit , eu am renuntat la jobul de cand eram gravida pentru a ma putea dedica lui cat mai mult timp posibil (ne doream o familie mai mare). De cand s-a nascut a fost fff agitat , nervos , plangacios etc. Asa a ramas si acum. Sunt zile in care am impresia ca nu ne putem intelege deloc cu el. Am ajuns si noi la limita , probabil si uneori exageram. Face numai ce vrea el , nu putem negocia nimic . Nu asculta nimic.Nu se joaca singur , numai cu noi. Vorbeste foarte urat , spune zeci de prostii zilnic si apoi isi cere scuze (cand e amenintat ca va pierde x lucru).Nici 5 min nu-l tine comportamentul dragut.
    De la inceput am petrecut foarte mult timp cu el .Merge la gradinita numai pana la pranz.Am si vorbit mult cu el , am incercat sa-l implicam in toate activitatile , i-am cumparat tot ce si-a dorit . La un moment dat l-am suspectat de ADHD (pe la 3 ani jumate). Atunci l-am si inscris la gradinita si spre surprindea noastra s-a acomodat. Doamnele de acolo nu s-au plans niciodata. Zic ca e f cooperant si ca e singurul care stie sa scrie la 4 ani. Acasa l-am invatat. E o gradinita particulara si nu au multi copii.Nu stiu daca angajatele ne spun tot adevarul.
    Ce ii place invatata repede. E foarte sociabil , e extrovertit ,vorbeste mult , are inclinatie spre comunicare. La doi ani stia toate literele iar pana in 4 ani a invatat sa si scrie. Dar ce nu ii place nu vrea sa faca. Deloc. Puzzle nu a facut niciodata , de ex. O problema majora la el e lipsa de rabdare. Nu sta in scaun de masina si nici in masina mai mult de 20-30 min. Si atunci doar cu povesti spuse sau alte activitati. La TV nu se uita deloc , deloc.Nici macar la desene. Niciodata nu s-a uitat. Pe tableta se mai joaca uneori , cate 20 min dar sunt si saptamani cand nu o deschide.
    Acasa nu pot sa am cu sotul o discutie de 5 min fara sa intervina si el . Mereu ne intrerupe , tipa .E un copil foarte galagios. Si dependent de mine. Nu pot sa plec nicaieri fara el. Nu suporta sa ma vada ca ies din casa. El a inceput sa mai mearga in parc cu altcineva dar mereu imi specifica “sa nu iesi nicaieri , sa te gasesc acasa” . Nu cred ca are probleme dar are un temperament fff dificil.
    Nu cred ca e vorba de rasfat , v-am zis ca asa a fost de cand s-a nascut. Si noi i-am oferit tot ce si-a dorit dar am incercat sa ii impunem si limite. A primit si pedepse dar degeaba.Nimic nu a functionat.
    Ar trebui sa facem ceva?Sa mergem la psiholog/psihiatru? Sau doar sa asteptam sa creasca si sa speram ca se va imbunatati situatia?

  28. Avram Simona Elena permalink

    Buna seara,
    Va rog din suflet sa ma ajutati si pe mine cu cateva sfaturi! Am o fetita in varsta de 1an si 6 luni alaptata exclusiv! Problema e ca joi am intarcat o si luni a inceput cresa! Nu vrea sa stea la cresa, a avut si zile bune, plange incontinuu fara oprire, cand o iau se linisteste imediat! Nu vrea sa stea cu nimeni, ma striga numai pe mine! Intr adevar a stat cel mai mult cu mine, dar si cu rudele! Ar fii mai bine sa mai stau o perioada cu ea acasa si sa nu o mai duc la cresa? Poate asa redevine fetita mea de alta data! E de nerecunoscut!

    • Buna ziua,
      Eu cred ca pur si simplu fetita dvs. nu este inca pregatita sa stea fara dumneavoastra. La varsta ei, acest lucru este normal: doar de pe la 2-3 ani copiii pot suporta despartirile de parinti. Asa ca, daca aveti posibilitate, mai tineti-o acasa.

  29. aurora permalink

    Buna seara, va rog mult de tot daca ma puteti ajuta cu niste pareri, sfaturi orice e bine venit. Am un baietel de 2 ani si 4 luni, care a crescut permanent cu mine si pe perioade de cateva luni alaturi si de bunici, si o nepotica. De curand am venit in spania,,, si lam inscris la gradinita. Prima zi si nu a stat decat o ora jumate a fost un calvar la somnu de pranz sa trezit tipand ca o vrea pe mami,,, si sa nu il ating tarziu si a dat seama ca eu sunt langa el. Urmatoarele zile l-am lasat plangand insa dupa ce plecam el se linistea. De curand au inceput iar tipetele in timpul somnului de pranz,,, a inceput sa fie agresiv, si parca observ eu o schimbare la el pe drumul spre gradinita se impiedica foarte des,, parca nici clar nu mai pronunta cuvintele,, nu e foarte sociabil cu copii de varsta lui si tin sa mentionez ca nu intelege nimic din ce se vorbeste la gradi el stiind doar limba romana. Oare inca nu e pregatit pentru gradinita sa mai asteptam???. Va multumesc frumos, astept orice sfat , idee, sugestie

    • buna ziua, e clar ca pentru el adaptarea va fi mai grea, pentru ca in gradinita nu intelege limba. Daca aveti posibilitatea, pana invata limba, mai tineti-l acasa, si ajutati-l sa socializeze cu copiii. Daca nu puteti, asigurati-va ca atunci cand il luati sunteti afectuoasa cu el, aveti grija de el, ii acordati atentie, etc

  30. oana permalink

    Buna,
    Am o fetita minunata, bucuroasa, sociabila,jucausa,comunica cu toata lumea din parc,rade tuturor persoanelor . Problema mea este ca nu doarme decat cu mine, daca eu nu sunt langa ea plange ore intregi.Nici macar cu tatal ei nu vrea sa doarme.vreau sa mentionez ca in cursul zilei sta f mult cu mama mea,de care este foarte atasata ….

  31. geta permalink

    Fiul meu si/a prins sotia cu cel mai bun prieten. s/au separat prin notar si au obtinut custodia comuna pentru fetita lor de 6 ani.Copilul stie ce s/a nintamplat ca mami si/a gasit un alt iubit si a trebui sa se desparta de tati.Fetita locuieste cate 2 saptamani cu fiecare , dar acum cand a inceput clasa zero plange foarte usor si refuza sa ramana la scoala. cu mari insistente reusim sa o convingem ce e de facut_-

  32. laura permalink

    Buna ziua,
    Am si eu o fetita de 2 ani si 2 luni. De 3 luni o duc la cresa, pt ca am inceput serviciul. La inceput era cuminte. Manca, dormea, nu plangea decat dimineata putin. In schimb avea crize de plans de cand o luam de la cresa pana se culca si se trezea si din somn urland. De aproximativ 1 luna, nu se mai trezeste noaptea plangand, ziua plange mai putin, in schimb plange la cresa toata ziua, de dimineata de la 7 pana la pranz, cand reuseste sa adoarma putin si dupa ce se trezeste, pana ajung eu. Mai mult, nu mai mananca. NIMIC. Scoate mancarea din gura si o arunca. Nu stiu ce sa fac si cum procedez, pt ca nu am cu cine sa o las acasa. Dar in acelasi timp imi este frica sa nu se imbolnaveasca de atata plans si sa nu faca ceva la stomac de nemancata.
    Va multumesc mult.

    • nu stiu ce anume s-a intamplat cu fetita, dar e clar ca a facut o reactie puternica de respingere a cresei. Trebuie sa gasiti o solutie, destul de urgent: fie o tineti macar putin acasa, fie schimbati cresa, fie vorbiti cu un psiholog (daca exista in cresa) care sa o urmareasca si sa isi dea seama ce anume se intampla cu ea, de nu se poate opri din plans. Eu cred ca nu e o problema neglijabila, si trebuie sa faceti ceva pentru a o rezolva

  33. in acest caz este indicat sa mergeti cu el la un psiholog, ca sa vada exact despre ce este vorba, avand in vedere ca situatia lui se agraveaza. in functie de orasul in care sunteti va pot recomanda pe cineva.

  34. elena permalink

    Suntem din Bucuresti.

  35. Buna seara,

    Va multumesc pentru promptitudine. Nepotii sunt din Bucursti.

Lasa un comentariu

Nota: Este permisă codarea XHTML. Adresa ta de email nu va fi publicata.