Skip to content

Raluca Mosora

Raluca Vasiliu

Universul copilului tau poate fi uneori dificil de explorat. Pentru a-l intelege, ai nevoie de cineva care sa te ajute sa-l descifrezi si sa depasesti obstacolele care apar. Voi incerca sa fiu discretul tau insotitor.

Pentru a oferi asistenta in consiliere psihologica, am facut urmatorul demers de specializare:

– Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, specializarea psihologie si pedagogie

– Am absolvit Masterul de Consiliere Educationala din cadrul aceleiasi universitati.

– Sunt psiholog cu drept de libera practica atestat profesional de catre Colegiul Psihologilor din Romania, cod 05051, in urmatoarele specializari:

  • Psihologie clinica
  • Consiliere psihologica- evaluarea si consilierea experientiala a copilului, adultului, cuplului si de familie
  • Psihologia muncii si organizationala

– Sunt formator acreditat CNFPA

Pe langa cunostintele teoretice, incepand cu anul 2008, practic consilierea copiilor si adolescentilor in cadrul cabinetului de psihologie (Raluca Mosora – Cabinet individual de psihologie, cod de inregistrare 1Bv4878) dar si in cadrul unor gradinite si scoli.

Da, stiu, sunt norocoasa: munca mea este un joc de copii. Insa acest joc nu este o joaca!

Mai jos sunt postate și linkuri către articole/interviuri/apariții media.

257 Comments
  1. craciunadrian permalink

    Servus Ralu! Sunt atat de mandru ca exista oameni ca tine pe care ii mai preocupa si altceva decat sa se gandeasca la bani! Ma uit la poza ta si vad sinceritatea din ochii tai si blandetea ta, pe care sunt sigur ca o transmiti fiecarui copil cu care ai de-a face! Cand ma uit la cv-ul tau nici nu pot zice ca am absolvit vreo scoala, atata munca si atatea studii doar pentru a ajuta sufletele mici care au nevoie de sprijinul tau!!! Felicitari!

  2. iza permalink

    Buna ziua! Ma bucura mult ca ptr unii munca este mai presus decat banii, mai ales cand vine vorba de a ajuta niste copii cu “mici probleme”, insa nu cred ca exista vreun psiholog care sa stie exact ce are copilul respectiv. Multi se bazeaza pe niste teorii care daca merg la un copil asta inseamna ca merg la toti copiii. Dupa parerea mea meseria asta este doar ca te aprofundezi in munca ta, sa uiti de problemele pe care le ai. In fond este doar o meserie oarecare, ca alte meseri din Romania, dar ptr unii aceasta meserie este viata. Va urez mult succes in continuare in ceea ce faceti!

    • Intr-adevar ce se potriveste unui copil nu i se potriveste si altcuiva, si de aceea incerc mereu sa spun ca nu putem sa facem generalizari cand vorbim despre ce anume e de facut cu un copil. Depinde de familia in care se afla copilul, de factorii de mediu, de personalitatea lui, de evenimentele lui din viata, etc. Buna observatie, Izabela, multumesc

  3. raducuf permalink

    Buna ziua!! Am dat intamplator peste site-ul dumneavoastra si m-a cucerit. Sunt lucruri foarte interesante explicate pe intelesul celor care nu au studii de specialitate. Ma bucura faptul ca expunerile dumneavoastra sunt notiuni generale, lasand libertatea fiecarui parinte de a le adapta functie de personalitatea fiecarui copil. Succes!!

  4. Iulia permalink

    Si eu am gasit site-ul tot intamplator si nu ma mai pot dezlipi de el!! Este minunat! Felicitari pentru tot!Abia astept articole noi!

  5. lupu vlad permalink

    eu nu intamplator am dat peste site-ul “dumneavoastra” ,dar oricum ma bucur ca exista persoane care se gandesc la viitorul tarii noastre (la copii) si care incearca sa comunice deschis fara prejudicati.

  6. Emil permalink

    Succes!
    Emil
    PS “ca si ” este un automatism INUTIL. E bine sa dovedesti mai multa imaginatie, Cu drag pentru celelalte

  7. mira permalink

    Draga Raluca,

    Eu ma ocup acum de un proiect pe care urmeaza sa il lansez in 2 saptamani, al carui obiectiv este cunoasterea indeaproape a copilului de catre proprii parinti – aducerea lor impreuna, prin activitati care sa ii dezvolte emotional si nu numai pe ambii. Imi place mult ceea impartasesti pe acest site, de aceea indraznesc sa te abordez pe aceasta tema. Pentru a-ti oferi mai multe detalii, firesc daca proiectul meu iti starneste curiozitate, ma poti contacta pe adresa mea de email.
    cu drag
    mira

  8. Daniel permalink

    Buna Raluca,

    Avem si noi o pb mai speciala cu o fetita ce urla noaptea de cand s-a nascut … Astept niste date de contact sa-ti detaliez…. Multumesc in avans !

  9. alexandra permalink

    buna ziua,am un baietel de 3ani si 10luni,a avut niste probleme de sanatate si a tb sa stam o perioada de o luna in spital,perioada care l a traumatizat,iar acum face niste excese de furie,niste crize de tipete de nu l mai recunosc.dupa ce trece”criza”este acelasi copil cuminte si ascultator ca si inainte.va rog din suflet daca se poate sa ma indrumati spre cineva de specialitate din Bucuresti.va multumesc.

  10. alexandra permalink

    va multumesc din suflet

  11. Telly permalink

    Raluca, esti casatorita?!? Nu ca ti-as face o propunere… Ah! Si daca da ori nu – ai copii?

    Banuiesc ca stii ca ”egzista” posibilitatea sa ai copii si fara sa fii cu vreun barbat – da?!?

  12. ira permalink

    Buna seara draga Raluca, de mult caut un psiholog pentru copii care sa ma poata ajuta in anumite probleme de educatie, sau cel putin sa ma indrume, ca dupa aceea sa pot sa studiez problema si sa gasesc solutiile .Am un baietel de 3 ani si 4 luni, care dupa mine este foarte plangacios.Una doua plange, ii stiu si inteleg motivele:daca nu reuseste sa ia mancare in lingura se enerveaza si plange, daca nu reuseste sa faca ceea ce vrea, plange, nu reuseste sa imbine anumite detalii de la jucarii plange, eu de fiecare data incerc sa-i lamuresc…, ca unele lucruri nu reuseste sa le faca deoarece este inca mic, si nu are indemanarea suficienta, sau inca nu stie sa le faca bine, dar va mai creste si va putea.L-am invatat si sa-mi ceara ajutorul ori de cate ori nu se descurca sa faca ceva ca sa-l ajut eu, dar tot inainte de asta se enerveaza tipa plinge, si abia apoi vine la mine. In general este un copil foarte energic si agitat si nu prea are rabdare, chiar daca de mic am incercat sa i-o dezvolt prin diverse activitati. Ideea este ca uneori imi vine sa-l las si sa fug in padure.Tati e la munca de dimineata pana seara, de copil ma ocup mai mult singura, merge si la gradinita, acum e un pic mai usor, dar tot nu se rezolva cu plansul. (se pare ca e asa doar acasa cu mine) Nu avem nici un bunel in preajma la care sa il mai ducem cand obosim de el. Acum mai stiu ca s-ar putea sa am si eu o problema…ca deobicei copii reflecta problemele psihologice a celui de care sunt mai mult atasati. Pe langa astea toate mai incerc sa si lucrez…dar e foarte greu cu toate pe cap si cu un copil asa de energic si plangacios…am impresia ca intr-o buna zi voi ajunge la casa de nebuni…Cand stau si ma joc cu el si ii acord toata atentia si dragostea este un copil de nota 10, dar eu mai trebuie sa si lucrez…deci nu stiu cum sa procedez…Ca familie nu avem inca un venit atat de mare incat sa ne permitem sa platim pe cineva care sa mai stea cu copilul din cand in cand…ajutati-ma va rog sa inteleg, ce si cum ar trebui sa fac ca sa reusesc sa cresc un copil sanatos din toate punctele de vedere si in primul rand psihic sanatos! Mentionez ca am in familie anticedente de shizofrenie, si eu am ceva probleme cu ticuri nervoase inca din copilarie…doar ca parintii mei au avut alte preocupari decat sa-mi observe problemele de sanatate sau nu le luau in serios. Va multumesc pentru atentie, si sper sa imi raspundeti la mesaj!O seara buna!

  13. Buna ziua Ira,
    din ce imi spui tu, problema cea mai apasatoare este ca uneori iti este foarte greu sa cresti copilul, mai ales ca nu ai suficient suport din partea familiei. Pot sa inteleg cat esti de obosita, si ca uneori iti vine sa lasi totul. Cred ca prioritatea este mai degraba sa iti gasesti o modalitate de a te elibera de stresul de zi cu zi, ca sa iti recapeti puterea de a merge mai departe. Daca vei fi mai linistita, sigur vei avea mai multa rabdare cand copilul tau plange.
    Pe de alta parte, observ cat de ingrijorata esti de plansul copilului. Din ce mi-ai spus am inteles asa:
    – ca el plange din orice. asta se poate explica prin faptul ca el este mai sensibil din nastere, si deci suporta mai greu frustrarile
    – ca plange mai ales cand este cu tine. Ma intreb ce avantaje are el de pe urma faptului ca plange? Te duci imediat la el, esti mai calda cu el? Poate el a inteles ca plansul este modalitatea lui de a te tine aproape. In cazul acesta va trebui sa fii langa el nu cand plange, ci cand este dragut. El va trebui sa inteleaga ca mami nu vine cand plangi, ci cand esti cuminte. (aici e o discutie mai lunga, dar deocamdata o scurtam)
    – plansul copilului te nelinisteste pentru ca te temi ca daca nu il bagi prea tare in seama copilul va putea suferi mai tarziu. Daca este asa, as vrea sa te linistesc spunandu-ti ca nu acestea sunt cauzele problemelor de mai tarziu. Din pacate tublurarile psihice sunt in mare parte genetice, si influenta mediului este scazuta in declansarea lor. Doar daca mediul in care traieste copilul este foarte abuziv sau copilul este foarte neglijat putem vorbi despre faptul ca mediul poate declansa grave tulburari de personalitate. Dar acesta nu este cazul tau, sunt sigura ca esti o mamica buna, si faptul ca nu poti fi 24 de ore pe zi atenta la el nu il expune nici unui risc cu privire la sanatatea lui mentala de mai tarziu.
    In concluzie, eu as fi mai relaxata in privinta plansului copilului, pentru ca nu este ceva anormal, si daca nu esti mereu acolo langa el sa il consolezi cand plange nu inseamna ca il neglijezi sau il abuzezi. Ba chiar din contra, s-ar putea ca el sa renunte la plans treptat, daca vede ca plansul lui nu rezolva nimic.
    Succes si pastram legatura!

  14. ira permalink

    Iti multumesc mult de raspuns! Sa stii ca ai dreptate, intr-adevar este probabil mai sensibil de mic, deoarece era mereu liniste si armonie in familie, orice ridicare de ton ii starnea plansul, si de atunci ne-am straduit sa nu mai repetam astfel de momente in fata lui. Sa stii ca mereu ma stradui sa-l bag in seama si sa-i spun cat e de bravo ca se joaca asa de frumos si singurel, si ca e cuminte si nu plange, poate intr-adevar uneori are el niste momente mai sensibile in care are nevoie mai multa sa fiu langa el, si probabil atunci se declanseaza momentele de criza cu plansul. Dar totusi sa speram ca e doar o perioada si ca cu timpul vor trece. Si problema cu oboseala va trebui sa vad cum o rezolv…))) Iti multumesc din suflet pentru raspuns! Si tie succes si sa ajuti cat mai multi oameni sa depaseasca anumite momente de criza din viata lor! O zi buna!

  15. Gina permalink

    Buna ziua
    M-ar interesa daca se poate face terapie pentru dobandirea autocontrolului la un copil de 7 ani si jumatate. Daca da, v-as ruga sa ne dati niste coordonate, sa ne faceti niste recomandari…
    Va multumesc mult.

  16. Daniela permalink

    Bucuresti. Multumim!

  17. Daniela permalink

    scuze, m-am semnat cu celalalt nume 🙂 Gina Daniela

  18. Mihaela permalink

    Buna ziua am o fetia de 5 ani care este mai timida si nu intra in vorba cu alti copii in parc prefera se se joace singuta cand suntem la serviciu mai sta la bunici. Este si cam plingaciosa cand nu ii convine ceva se pune pe plins decit sa spuna ce vrea si trebuie sa ghicesc io ce ar vrea .
    .va rog frumos sa imi dati un sfat cum sa procedez cu ia sa nu mai fie asa de retrasa
    va multumesc

    • Buna ziua,
      Cred ca in primul rand va trebui sa intelegeti care este cauza timiditatii ei, si mai ales de ce anume plange (in ce momente plange, cine o face sa planga, cat de des plange, etc.). Un comportament timid poate avea in spatele lui mai multe cauze, si pana nu va dati seama ce anume o face atat de retrasa nu putem sti ce e cel mai bine de facut. Poate daca ati detalia mai mult situatia as putea sa inteleg despre ce este vorba (daca nu doriti sa o faceti public, puteti sa imi scrieti si pe adresa de mail). Daca credeti ca timiditatea ei o impiedica in mai multe aspecte ale vietii, cred ca este oportun si sa o duceti la un psiholog, care poate sa observe exact despre ce este vorba.

  19. Gabriela permalink

    Buna ziua. Am un copil de un an si 3 luni si de abia acum il invat sa paseasca. In urma unui consult neurologic/ recuperare medicala/ psihologic ii s-a pus diagnosticul de intarziere globala de dezvoltare, cauza nu o stim insa noi, parintii suntem tare mahniti. sunt multe greseli pe care le-am facut ca parintii si ne este ciuda ca nu ne-am dus mai devreme la gimnastica si ne-am lasat condusi de vorba ” lasa ca asa e el mai lenes!”. Kinetoterapeutii spun ca e vorba de refuz in a merge ca forta are, la sedinte se impotriveste, plange foarte rau e o adevarata tragedie. Nu stiu cum sa fac. Sa il fortez cu gimnastica sa il las in pace… Trebuie sa va spun totusi ca a recuperat ceva ceva intr-o luna de gimnastica. Suntem in urma si cu joaca si socializam prost cu alti copii. De ce copilul meu refuza sa mearga?

    • Buna Gabriela,
      Tendinta naturala a copilului este de a merge, indiferent de mediul in care este si de persoanele din jur. Ea este in mare masura programata genetic. In mod normal as fi spus ca micutul nu este inca pregatit sa mearga, insa, daca spui ca ceilalti sunt de parere ca el este apt sa mearga, inseamna ca e vorba despre faptul ca vede actul de a merge ca pe ceva extrem de neplacut. asa ca ceea ce trebuie tu sa faci este sa observi cu atentie daca baiatul are initiativa de a se ridica, si orice incercare a acestuia de a merge trebuie rasplatita fie cu o mangaiere fie cu o incurajare.
      cand faceti lectiile de mers, daca el incepe sa planga ia-l in brate si linisteste-l, fii cat poti de calda cu el. nu il lasa sa planga si mai ales nu il forta in acele momente. mai bine merge mai putin, dar in conditiile in care ii place, decat sa mearga mult si disperat. evident, nu trebuie sa renunti la gimnastica, insa sa nu o faci cand vezi ca el plange. stai si linisteste-l si deabia cand el este intr-o dispozitie buna incercati din nou.
      Oricum, la aceasta varsta diferentele se pot recupera foarte usor,deci nu ai inca de ce sa iti faci griji ca va ramane in urma. Iti doresc multa rabdare!

      • Gabriela permalink

        Multumesc ca mi-ati raspuns. Nu ii place deloc sa fie fortat sa faca ceva ce el nu vrea. Astazi suntem la stadiu de a sta in picioruse 1-2 minute si de a face 3-4 pasi si aia necajiti rau doar daca il pacalesc cu jucaria preferata. Nu are deloc initiativa de a pune piciorusele pe pamant, cand il tin de manute le ridica de parca ar frige pamantul. Mi s-a spus ca aceasta atitudine are o nota autista. E micut pentru acest urat diagnostic? V-ati mai confruntat cu o asemenea problema? Sa il mai duc sa il vada si alt psiholog? Am o mie de intrebari, de indolieli, de nelinisti. Va multumesc!

        • De obicei diagnosticul de autism nu poate fi dat inainte de 2 ani, insa exista anumite semne care pot prevesti aceasta tulburare: spre exemplu daca nu a spus nici un cuvant, daca nu are contact vizual cu ceilalti, daca are perioade numite “insomnii linistite”, in care nu doarme, ci sta cu ochii deschisi dar nu se uita la nimic nici nu plange, daca nu rade sau zambeste, ii place sa faca gesturi repetitive ca de exemplu isi freaca mainile de urechi, etc. Eu spun ca trebuie sa continuati sa faceti investigatii, dar nu la psiholog ci la psihiatrul de copii. doar el este in masura sa spuna si sa dea un diagnostic. Autismul se mai numeste si tulburare pervaziva de dezvoltare, acesta este si diagnosticul pe care copilul dvs. l-a primit deja?
          Oricum, si daca este vorba despre autism, cu cat aflati mai repede cu atat este mai bine, pentru ca puteti incepe interventia si sansele de recuperare sunt mai mari.

          • Gabriela permalink

            Buna dimineata. Un pfiuuu mareee! Nimic din ce mi-ati enumerat nu imi caracterizeaza copilul. Cei drept nu vorbeste insa silabiseste ma-ma, ba-ba; rade cu o pofta cand vrea si intodeauna sta si studiaza cu atentie o persoana care vorbeste. Refuzul in sine de a pune piciorusele pe pamant ma nelinisteste; faptul ca nu imi da jucarii cand le cer, nu impinge o masinuta si ca in 50 % din cazuri joaca lui consta in ridicarea jucariei in aer si apoi ii da drumul si o baga in gurita mi s-a spus ca e la nivel de 9-10 luni. cu noi e un copil vesel cu strainii e f serios si speriat. Multumesc mult de ajutor. Daca mi-ati putea da si o recomandare a unui psihiatru in bucuresti v-as fi recunoscatoare. Dg este tulburare globala de dezvoltare. O zi excelenta!

          • ma bucur ca nu are aceste simptome, insa tot trebuie sa verificati despre ce este vorba. in Bucuresti stiu un singur psihiatru (care este si psihoterapeut) dar nu stiu daca evalueaza si copii. se numeste Eugen Hriscu, are si site http://eugenhriscu.ro/ pe site gasiti datele lui de contact. Sper sa fie totul bine cu micutul dvs. si inca o data va sfatuiesc sa incercati sa faceti exercitiile de mers doar cand este intr-o dispozitie buna, si sa le intrerupeti daca plange, pana se linisteste.

  20. Gabriela permalink

    Multumesc. Va doresc sanatate si multe impliniri profesionale!

  21. Luca permalink

    Sunt bunicul unui baiat de 3 ani si 9 luni. Este fiul fiicei mele, care l-a nascut la 19 ani, imediat dupa terminarea liceului. Copilul a avut o viata intrauterina foarte agitata, pe fondul de stress cumplit al mamei, desi am cautat sa-i creem acesteia cele mai bune conditii si i-am acordat toata intelegerea si sprijinul necesar. Tatal copilului este un derbedeu, care a contribuit, si el, la numeroasele probleme ivite pe timpul graviditatii si ulterior nasterii copilului. De la nastere, copilul l-am crescut noi, bunicii materni, in conditiile in care mamei nu i-au fost generate sentimentele firesti materne. Nu uraste copilul, dar nici nu este capabila sa-si asume responsabilitatile incumbate de acesta. Locuieste separat de noi, singura, si vede copilul cand si cand, la o luna sau chiar mai rar. Este in mod evident serios suferinda psihic, dar nu putem, cu nici un fel de argument, sa o lamurim ca are mare nevoie cel putin de un psiholog, daca nu chair de un psihiatru. Acum, insa, problema principala nu este ea, ci copilul. Inca din primele luni de viata, baiatul a manifestat diverse ”incapatanari” si ”ambitii”. Pe masura ce a crescut, aceste manifestari s-au accentuat si au capatat forme aberante, ce nu pot sa fie nicidecum controlate si strunite, nici cu vorba buna, nici prin mutarea atentiei spre alt subiect sau jucarie, nici chiar cu o mica palmuta la fundulet. L-am crescut cu toata dragostea si caldura sufleteasca, i-am asigurat cele mai bune conditii si ingrijiri posibile, dar nu i-am prmis sa devina el ”seful” care sa ne domine si sa faca doar ce vrea el. Cu toate acestea, incapatanarile si ambitiile absurde au devenit aproape de necontrolat. Acum ne gandim sa-l inscriem la o gradinita si ne temem de ce se va putea intampla acolo, dat fiind modul lui adesea greu de controlat in care se manifesta. Va rog, ajutati-ma sa-l ajut si sa fac tot ce se poate mai bine pentru el !

    • Buna ziua, inteleg teama dvs. ca micutul nu se va integra in gradinita, insa vreau sa va spun urmatoarele lucruri:
      – in gradinita mediul este mai bine structurat,si copilul se va adapta regulilor grupului. Nu este obligatoriu ca si la gradi sa fie la fel de greu de stapanit ca si acasa. Dimpotriva, daca la gradi invata sa se adapteze regulilor, s-ar putea sa va fie si dvs. mai usor acasa. Gradinita este o oportunitate pentru el si nu o piedica.
      – in alta ordine de idei, vreau sa va spun ca in primii ani copiii nu au cum sa fie ambitiosi si nici incapatanati. Ei doar cer ceea ce vor, si nu din ambitie, ci din cauza ca simt o nevoie autentica pentru acel lucru. De asemenea, incapatanarea, asa cum o denumiti dvs. poate fi o reactie de protest a copilului la un aspect al vietii lui.cred ca va este usor sa va puneti in locul copilului si sa intelegeti agitatia si nemultumirea lui (lipsa parintilor, faptul ca nu intelege de ce este crescut de parinti,etc.) Calea este de obicei nu a-i refuza ceea ce cere, ci de a va da seama ce isi doreste cu adevarat si de a-l ajuta pe cat posibil.
      – imi imaginez ca va este greu ca bunic sa preluati responsabilitatea totala asupra nepotului, insa, daca fiica dvs. nu poate sa faca acest lucru, va trebui sa il preluati dvs. si sa il cresteti, asa cum ati facut si cu fiica dvs. Stiu ca este greu si ca este un efort suplimentar, insa sunteti singurii care pot avea grija de soarta acestui copil. Daca sunteti aproape de el si de nevoile lui, are sanse foarte mari sa devina un copil si un adult normal. Cu rabdare si iubire, veti reusi sa il cresteti bine.

  22. raluca permalink

    Buna ziua.am si eu o “problema” cu baietelul meu de 3 anisori.nu prea vorbeste.zice maxim 25-30 cuvinte si din cate am observat nu VREA sa zica nimic din ce-l pun eu sa zica.zice ce vrea,cand vrea….dar putine cuvinte.imi fac griji pentru ca urmeaza sa-l dam la gradi si-i va fi greu.e copilul meu si e normal sa-mi fac griji….e nevoie de consult psihologic sau sa-l ducem la logoped.ce ne recomandati?multumim.

    • Cel mai bine este sa il duceti la un psiholog pentru o evaluare a dezvoltarii intelectuale dar si a limbajului.

  23. Madlen permalink

    Buna ziua!

    Sunt mama a doi copii: un baietel, Alex, in varsta de 3 ani si 4 luni si o fetita Ana Maria in varsta de 1 an si 1 luna. De 4 zile ma confrunt cu o problema care ma depaseste, cel putin pentru moment, in ceea ce-l priveste pe Alex. Mergem la gradinita. A fost primul copil care s-a adaptat acolo si nu am avut nici un fel de problema cu el. Dupa vacanta de o saptamana cand ne-am intors din nou la gradi, a inceput sa faca niste scene acolo greu de descris. Plans, tipete, urlete sa nu plec, ca nu vrea acolo, ca vrea acasa. L-am lasat cu forta, doamna tragand de el pana la bagat in clasa. Dupa circa 2-3 minute se linisteste si incepe sa se joace cu ceilalti copii si totul este foarte bine, pana a doua zi cand ajunge in locatie. Acasa imi spune ca vrea la gradi ca se distreaza, etc. Plange si tipa foarte tare acolo, nu stiu ce se intampla si CUM TREBUIE SA PROCEDEZ.

    As dori sa fac unele precizari:

    1. A fost un copil extraordinar de dorit, facut greu, cu tratamente , cu risc de avort permanent, cu internari in spital. Rasfatat…DA, dar nu depasind limitele normalului. Adica nu cumparat totul oricand de oriunde si in orice conditii, etc.

    2. Este un copil, prin firea lui, extraordinar de bun. Nu am avut nici un fel de probleme cu el. Nu am stiut de plans pana la 1 an si ceva cand a cazut. Energic, dar linistit, bland si foarte sensibil.

    3. De cand am nascut si fetita, recunosc ca eu am devenit cam nervoasa, din cauza oboselii, nesomnului, etc. Ii cresc singura pe amandoi, (sotul lucreaza destul de mult si cand vine acasa….se joaca cu ei si cam atat) varstele sunt apropiate, deci amandoi sunt dependenti de mine. Am gresit tragandu-i cateva palme (lui Alex), stiu caam gresit, darau fost momente cand am simtit ca imi ies din minti. Numai eu stiu cesimt cu privire la acest aspect. L-am plesnit si cand era inn mijlocul nervilor la gradi si nu puteam sa il linistesc si sa il desprind de mine. Se tinea ca un scai urland ca nu vrea sa stea acolo. CE MA FAC?

    4. Mediul de la gradi este foarte bun, doamnele excelente, nu are motive sa nu vrea sa stea acolo.

    Daca se poate un sfat in legatura cu comportamentul meu in ceea ce privestestarile lui nervoase. Vreau sa redevina, calm si intelegator.

    Va rog din suflet.

    • Buna ziua, daca in vacanta nu s-a intamplat nimic deosebit, probabil ca este doar o perioada trecatoare, in care ar vrea sa mai stea cu dvs. Cred ca cel mai bine este sa vorbiti cu el atunci cand il vedeti mai linistit, si sa il intrebati daca s-a intamplat ceva la gradi, iar daca va spune ca ii place si nu s-a intamplat nimic, puteti sa ii propuneti sa pastreze un obiect de-al dvs. in buzunar, pe care sa il tina cand i se face dor de dvs. de asemenea puteti sa il intrebati chiar si pe el ce anume l-ar face mai linistit, si sa il re-asigurati ca o sa veniti dupa el si o sa va jucati. cred ca o atitudine cat mai calda, suportiva si intelegatoare il va ajuta. Dimineata, cand plange, stati cu el cateva minute in care incercati sa il linistiti, si apoi luati-va la revedere dandu-i obiectul de la dvs. Rugati-o si pe educatoare sa il ia in brate cand plecati, ca sa il linisteasca. De asemenea, inainte sa vina la gradi, vorbiti pe drum despre lucrurile pe care le va face la gradi. Probabil ca intr-o saptamana-doua aceasta perioada se va termina. Va doresc multa rabdare si incredere.

      • Madlen permalink

        Multumesc mult de tot pentru sfaturi, mi-ati fost de un real ajutor. Sper sase rezolve toate problemele. Are o perioada de….razvratire foarte accentuata, dar probabil este o perioada trecatoare.

  24. mariana permalink

    am o fetita de 7ani este clasa 1 este foarte iute si nu prea este atenta la ore ce sa fac?

    • Buna ziua, cum mi-ati spus prea putine informatii nu stiu ce sugestie sa va dau ca sa vi se potriveasca. Cred ca cel mai bine este sa o vada un psiholog si sa isi dea seama daca este o problema mica sau ceva mai grav. Cred ca si in scoala in care invata fetita exista un psiholog, si ati putea incepe prin a merge acolo.

  25. mariana permalink

    Am fost la un psiholog mi-a recomadat sa-i fac un EEG. Am fost la Regina MARIA dar nu a stat prea cuminte si nu a reusit sa-l faca. Ne-a dat un tratament sa il urmam pana pe 15 decembrie apoi sa ne vedem cu d-na doctor pedopsihiatru. ne-a recomadat sa mergem la psiholog pana atunci, dar nu sunt mulumita de psihologul scolii. As dori daca se poate sa fac citeva sedinte la dumneavoastra sau va rog sa-mi recomandati pe cineva din Brasov. D-na doctor ne-a diagnosticat cu sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie. ne-a dat tratament cu vitamina b complex si romergan va rog sa ma indrumati ce sa fac.VA MULTUMESC.

    • Buna ziua, daca fetita este deja diagnosticata cu ADHD si este sub medicamentatie este potrivita inceperea unei consilieri. Va voi trimite pe mail datele mele de contact ca sa ne intalnim.

      • Camelia permalink

        Bună ziua am un băiat de7ani diagnosticat cu deficiență de atenție as dori să știu dacă se mai face bine

  26. IOANA permalink

    BUNA SEARA,
    AM O FETITA DE 4 ANI DOUA LUNI CU CARE NU REUSESC SA MA INTELEG MAI DELOC.ESTE UN COPIL FF ENERGIC SI INTRADEVAR FOARTE RASFATAT(NU DE MINE CI DE CEI DIN JURUL NOSTRU).AS DORI UN SFAT SAU O ADRESA CUM SA IAU LEGATURA CU DUMNEAVOASTRA SA VA EXPLIC MAI BINE SI POATE MA PUTETI AJUTA SA IMI GASESC CALEA DE INTELEGERE CU FETITA MEA.
    VA MULTUMESC!

    • Buna ziua, cred ca este nevoie de mai mult de un sfat pentru a o ajuta pe fetita, si daca va hotarati sa apelati la un psiholog va pot recomanda pe cineva, in functie de orasul in care sunteti.

  27. Laura permalink

    Buna ziua,

    Am o fetita de 7 ani si 3 luni care este extrem de sensibila, cand era mai mica avea o frica disperata ca cei din familie vom muri, mai ales eu, plangea efectiv zeci de minute ca ce va face ea cand voi muri, desi i-am explicat de multe ori ca este un eveniment foarte, foarte indepartat etc. Acum i-a mai trecut aceasta spaima, dar in continuare este foarte sensibila, are o teama (inexplicabila, dupa parerea mea, deoarece nu a disparut din peisaj nici un membru al familiei, toti suntem OK) de abandon, isi face foarte, foarte multe griji pentru evenimente care este posibil sa se intample (de exemplu plange de acum ca s-ar putea ca doamna invatatoare sa iasa la pensie anul viitor), are un somn agitat, viseaza urat si prin urmare se trezeste obosita. Mereu mereu isi face griji – daca o iubim, daca sunt suparata pe ea, daca nu o sa ia premiul intai sau daca o sa ia o nota mai mica (desi nu am insistat niciodata asupra notelor, ca ar fi vreo nenorocire daca ia o nota mai mica, dimpotriva i-am spus ca se poate intampla si nu e nici o problema), daca, daca… Nu suporta bine schimbarile, surprizele, daca vrem sa se bucure de un eveniment, trebuie sa o anuntam cu ceva timp inainte ca va avea loc, ca sa se obisnuiasca cu ideea si uneori face crize de nervi, dar in general pentru motive minore, de ramanem fara replica. Si tot are impresia ca toata lumea are ceva impotriva ei – copiii de la scoala o bat numai pe ea, noi ocertam numai pe ea, invatatoarea ii lauda pe ceilalti copii dar nu si pe ea etc. Eu si sotul meu ne facem griji pentru ea, pentru ca sufera foarte mult si este nefericita,chiar daca sunt numai niste probleme inchipuite si ne temem ca va fi nefericita si cand va mai creste, poate chiar mai mult. Ne intrebam cum am putea proceda ca sa o ajutam sa capete mai multa incredere in ea si sa se simta mai bine.
    Multumesc.

    • Buna ziua, Cred ca este foarte indicat sa mergeti cu ea la psiholog, pentru a stabili daca sufera de o tulburare de anxietate, caz in care va avea nevoie de consiliere psihologica. Din ce imi spuneti, simptomele se potrivesc, insa trebuie ca cineva sa o vada pe fetita si sa o evalueze.

      • Laura permalink

        Buna ziua,

        Multumesc pentru raspuns. As dori daca se poate datele de contact pentru a face o programare la cabinetul dvs. Lucrati numai in Brasov sau si in alte localitati din judet?
        Multumesc.

  28. Alina permalink

    Buna ziua,

    Sunt o femeie singura. Am o fetita de 10 ani si de cateva luni trece prin momente dificile adica acre niste crize dese, se teme de firul de par de catel de la haine, aude o voce care simte ca o ameninta zilnic, plange are crize de nervi si nu stiu cum s-o potolesc. Atunci cand e nervoasa arunca cu fel de obiecte nu m a lasa sa ma apropii de ea, nu vrea sa faca nimic din ceea ce ii spun, e foarte posesiva.
    pot sa aduc urmatoarele informatii daca sunt relevante: tatal ei a murit cand avea 5 ani si m-au ajutat sa o cresc parintii, in special mama si bunicii din partea mamei.Eu lucrez o mare parte din timpul zilei dar ma straduiesc sa stau cat mai mult cu ea, ii ofer de toate dar nu intelege si ma terorizeza zilnic.
    va rog daca se poate sa ma ajutati cu cateva sfaturi. Multumesc!

    • Buna ziua,
      Nu stiu in ce masura aceste comportamente sunt semnul pubertatii si se inscriu totusi in normal sau sunt semnul unei probleme de natura emotionala. Avand in vedere faptul ca si-a pierdut tatal la o varsta asa de frageda, cred ca este indicat sa mergeti cu ea la un psiholog, pentru a vedea cum si daca a trecut cu bine peste acest episod. Puteti pentru inceput sa mergeti cu ea la psihologul scolii, pentru o evaluare a starii ei emotionale.

      • Alina permalink

        Am fost si la psihologul scolii dar n-a dat rezultate iar in weekendul acesta nu ne-am inteles deloc. A plans in continuu, a avut crize dese, nu avrut sa-si faca lectiile, m-am simtit depasita de situatie. Ea spune ca o ameninta mereu vocea aceea si nu suporta sa vada nici un fir de par. Inainte se juca cu cainele din curte, acum il ocoleste. Astazi mi-a zis ca-si doreste sa nu mai traiasca. Sunt disperata, nu stiu ce sa fac!

        • In acest caz poate este bine sa vorbiti cu ea sa mergeti la un psiholog, care sa o ajute sa scape de acea voce si de temerile ei. Din ce imi spuneti, pare destul de afectata si trebuie sa actionati destul de repede. In functie de orasul in care sunteti va pot recomanda pe cineva, pe mail

  29. Alina permalink

    Nu credeti ca ar fi necesar un consult la psihiatru?

    • Nu, psihiatrul eventual ii va pune un diagnostic insa nu o va ajuta sa treaca printr-o schimbare pozitiva. Doar daca psihologul, dupa ce o vede, va recomanda sa mergeti la psihiatru, este indicat

  30. Alina permalink

    Multumesc mult de tot de sfaturi! As vrea sa tinem legatura in continuare!

  31. Ioana Maria permalink

    Buna ziua,
    Sunt o mamica disperata,nici macar nu stiu cu ce sa incep.
    Am un baietel de 4 ani cu o energie debordanta,lucru bun pentru unii, un lucru foarte deranjant pentru altii.
    Este primul an la gradi si in fiecare zi cand merg sa-l iau doamna educatoare imi enumera reclamatiile pe care le are cu privire la el.
    – Nu sta locului deloc; alerga prin toata clasa;se baga pe sub masute si scaune; nu vrea sa stea pe scaun la lectiile doamnei; se urca pe scaune sa ajunga la jucarii, cateodata coloreaza, alteori nu, la inceput scuipa dar s-a potolit si cel mai deranjant lucru il are pe NU VREAU in brate.La orice il intrebi spune NU VREAU cuvinte copiate de la baitelul din grupa lui deoarece el nu rostea aceste cuvinte inante de a veni la aceasta gradinita.L-am mutat in ianuarie la o alta gradinita deoarece ne-am mutat si cu domiciliul.

    In grupa mai este un baietel la fel ca el,poate un pic violent deoarece David o incaseaza cam in fiecare zi de la el, ba vine zgariat , ba cu obrazul invinetit si nimeni nu i-a o masura pentru a pune capat acestor conflicte.

    Il intreb acasa si imi spune ca Doamna il bate, lucru foarte urat.Chiar in fata mea a recunoscut ca l-a tras un pic de par si asa sa-i fac si eu acasa.

    Doamna educatoare ne-a pus diagnosticul precum David ar fi un copil hiperactiv si ca urmare ar trebuii sa-l duc sa-l vada un specialist

    Am fost la un psiholog unde mi s-a spus ca este un copil perfect sanatos si mi-a eliberat o adeverinta.
    Ma nelinisteste faptul ca atunci cand d-na psiholog i-a citi o mica povestioara el nu a stat cumintel pe fotoliu ci s-a miscat continuu, jucandu-se cu o masinuta. Poate fi un deficit de atentie?

    As dori sa ma indrumati cu un sfat.

    Va multumesc anticipat.
    Ioana

    • buna ziua, indiferent daca el are sau nu ADHD, trebuie sa incepeti cu el un program prin care sa il ajutati sa isi formeze autocontrolul si sa il invatati sa respecte regulile. Daca el este temperamental sau e hiperactiv conteaza mai putin, pentru ca oricum va trebui sa luati masuri cu el. Are nevoie in primul rand de un mediu structurat, cu reguli clare care trebuiesc mereu respectate, cu un program clar, aceleasi rutine. Treptat trebuie obisnuit sa stea la masuta tot mai mult (cresteti progresiv timpul de stat la masuta), sa amane o recompensa, sa termine ce a inceput, sa astepte si sa aiba rabdare. Pas cu pas, va trebui sa il invatati ceea ce natural inca ii este greu. Poate ca si un psiholog v-ar putea ajuta, insa cel mai important este ca voi parintii sa fiti consecventi cu educatia si mai ales sa nu cedati. In timp, daca lucrati cu el, se va stabiliza si va va fi mai usor. La inceput insa, s-ar putea sa fie greu, dar eu cred ca merita efortul

      • Ioana Maria permalink

        Buna ziua,

        Va multumesc mult pentru raspunsul dvs.
        Nu stiu cum as putea sa-i fac un program clar, cu reguli stricte pe care va trebuii sa le respecte oricat de greu i-ar fi.
        Cum ar arata un astfel de program?.M-ati putea indruma cu cateva ideii?
        Ce activitati sa facem impreuna?Poate cu ajutorul dvs. ii voi putea concepe un program.
        David mai are un fratior de 1 an si 2 luni pe care il “taxeaza” pe unde il prinde.Se joaca cu el, il iubeste dar il “taxeaza”.
        In vacanta de vara voi lucra cu el pe baza programului conceput iar in toamna sa avem rezultate.Doamne ajuta.

        O zi minunata
        Ioana

  32. AlexandrescuEmil permalink

    Buna ziua. Am doua fete. Cem mare are 8 ani iar de 4 ani joaca tenis. Joaca in concursuri de tenis, de ceva vreme, 1 si 11 luni cand pierde meciurile la concursuri plange pe teren, este nervoasa. Nu situ ce as fac. Imi puteti da un sfat. Multumesc

    • Intrebati fetita ce simte cand pierde si ce anume o face sa planga: Este presiunea prea mare? se teme ca daca nu e prima in tot ce face nu mai e buna de nimic? Este in competitie cu ceilalti copii? Este cineva nemultumit de ea cand pierde? In functie de ce va raspunde va puteti da seama unde trebuie schimbat ceva.

  33. Dali permalink

    Buna ziua!
    Sunt mama unei fetite de 9 ani, care inainte de a va felicita pentru meseria, munca si efortul depus in studierea,cunoasterea, aprofundarea si ajutorul acordat copiilor cu probleme imi exprim respectul si pentru ajutorul acordat parintilor acestor copii. Doar impreuna medic-parinti cred ca ii putem ajuta.
    iar acum,as dori sa va cer ajutorul in recomandarea unui specialist pentru a o vedea pe fetita mea care, din comportamentul ei cred ca sunt simptomele unui copil cu ADHD- nu poate sta asezata, adica treb sa una mana pe ceva, sa ainga, se scarpina, se foieste, nu este atenta si nu se concentreaza deloc la scoala, in timpul temelor atentia ii este distrasa de cel mai mic zgomot,este neorganizata, nu retine lucruri minore….etc. Imi pare rau ca gandesc asa, dar e copilul meu, singurul, si pe care vreau sa-l ajut cat inca nu e prea tarziu. Sunt din orasul Tg Jiu si va rog sa ma ajutati cu recomandarea unui psiholog pediatru.

  34. mihaela danila permalink

    Buna ziua,
    Am un baietel de opt ani la care starile de maxima sensibilitate alterneaza rapid cu starile cand nu asculta de nimeni, iar ca sa faca ceva trebuie sa-i repeti de cateva ori sa faca acel lucru.
    Rugaminte:
    recomandarea unui psiholog pediatru in Pitesti

    Va rog daca se poate un raspuns pe adresa de e-mail

  35. diaconu ana claudia permalink

    buna Raluca Am un baietel de 5 ani si nu ma mai inteleg deloc cu el daca face ceva ce nu este bine ii explic ca nu e frumos ce face si dupa 10 minute repeta acelasi lucru asi vre sa merg la un psiholog cu el sunt din ROMAN NEAMT.eu asi vrea sa vin direct la tine daca se poate.sau ce imi recomanzi? astept un raspuns prim e-mail.multumesc mult

  36. Nicoleta Ilea permalink

    Buna Raluca,
    Am un baietel de 3 ani si 5 luni si o fetita de 7 luni. Imi este foarte greu sa ma inteleg cu Lucas. De anul trecut cand a trebuit sa ma intorc la serviciu a ramas in grija soacrei mele si de atunci nu il mai recunosc, se enerveaza foarte des, din orice prostie. Crize foarte urate de nervi cu tavalit pe jos, aruncat in pereti cu tot ce prinde in manuta, urlete, tremurat, plans pana la vomitat, se arunca pe jos si nu il intereseaza ca se loveste. Daca ma duc spre el tipa din toate puterile nu ma bate si isi acopera imediat capul si clipeste des. eu nu sunt adepta bataii, desi recunosc ca de multe ori sunt pe punctul de a ii da o palma la fund. Aceste cize de nervi apar atunci cand nu ii reuseste ceva, cand vrea ceva, cand ii spun ca ne avem voie / ca nu este bine sa facem un anume lucru pentru ca……..Sau atunci cand ii spun ca un lucru facut de el este rau (atunci cand tipa prin casa jucandu-se, cand sare din pat pe jos, cand uda peretii cu apa, cand mai calca pe puiul de catel din greseala, cand arunca cu jucariile, cand nu primeste jucaria vreunui copil prin parc, etc), cand este foarte obosit. Des el imi spunea ca il bate buni, am refuzat sa cred imaginandu-mi ca este doar dorinta lui de a sta eu cu el. Am gasit bête prin casa dar imi spunea soacra mea ca le-a luat el de afara, cu toate ca eu afara am incercat sa ii dau betior sa se joace si a inceput sa tremure cand a vazut batul. Tot de atunci imi refuza si mancarea gatita, ar manca doar cartofi prajiti si snitele.
    Dupa ce am ramas acasa in concediu prenatal am observant gravitatea situatiei, cat de urate si de dese sunt crizele, am incercat sa vorbesc cu el sa aflu ce si cum si imi povestea ca buni il batea cu batul peste cap si tataie venea la noi fara ca eu sa stiu si il ameninta cu babau si ca il iau tiganii ca e rau si alte asemenea.
    Cu toate acestea, cand vine vorba de surioara lui este alt copil: o pupa toata ziua, se joaca cu ea, ii da jucaria lui preferata, ma pune sa o iau imediat in brate daca incepe sa planga, daca ii cumpar lui ceva imi spune sa ii dea si ei. Este foarte atent cu ea.
    Lucas, afara de aceste crize este copilul ideal: super vesel, sanatos, cu chef de joaca, pus pe sotii, prietenos.
    Te rog din suflet sa ma ajuti sa gasesc o rezolvare si sa iti povestesc mai multe. Nu vreau o relatie defectuoasa cu Lucas si sa ridic mereu tonul la el pentru a il potoli. Sunt epuizata de crizele lui de cateva ori pe zi, de cele 3-4 ore de somn pe noapte pentru a putea face toate treburile casei si nu are cine sa stea cu ei nici 5 minute pentru a imi recrea putin creierii. Sotul meu munceste toata ziua,iar atunci cand vine sta cu ei, se joaca, ii plimba, dar dupa cateva minute tot pe mine ma striga copiii sa ma vada pe langa ei.
    Cat de grava este situatia si ce am facut? Abia imi gasesc putere sa mai trec peste inca o zi fara sa pot sa il inteleg, sa stiu ce are si ce trebuie sa fac.

    Multumesc din suflet,
    Nicoleta I.
    (Bucuresti)

    • Buna Nicoleta, din pacate la aceasta varsta copiii inca nu isi pot controla reactiile la frustrare, si inteleg ca Lucas are crize de furie tocmai in aceste momente. Crizele lui pot fi si un protest la adresa bunici dar si a schimbarilor din familie. Este posibil ca el sa fi adunat mai multa tensiune, pe care nu stie cum sa si-o descarce altfel. Cred ca el are nevoie acum in primul rand sa fie ajutat sa treaca peste crizele de furie. De obicei ele sunt alimentate de exasperarea noastra si de sentimentul de neputinta. Eu iti pot da cayeva sfaturi generale, insa tu trebuie sa le adaptezi in functie de copil si de situatia voastra din familie. Daca crezi ca ai nevoie de mai mult ajutor, iti pot recomanda un psiholog.
      In primul rand, pe cat posibil, ignora-l cand face crize, adica pur si simplu sa incerci sa nu ii dai atentie. Daca vezi ca face criza indeparteaza-te fizic de el si spune-i ca astepti ca sa se linisteasca si apoi il iei in brate. Chiar daca te enervezi si tu incearca sa ramai calma si sa nu ii dai importanta. Mai intai el va fi bulversat si contrariat si va veni dupa tine, plangand ca sa te enerveze si sa obtina de la tine reactiile pe care le asteapta. Cand vede ca nu obtine enervarea ta, s-ar putea sa fie descurajat sa se mai manifeste asa de intens. Unul din motivele care stau de obicei la baza crizelor este dorinta de a fi in centrul atentiei si de a primi reactii din partea noastra. Modul acesta de a primi atentie este defectuos pentru copil, pentru ca il face sa se simta vinovat si rau.
      Apoi, observa ce il ajuta sa se linisteasca si fa acel lucru (doar daca stii ca merge). La unii copii functioneaza sa se spele pe fata cu apa rece, altii daca sunt lasati singuri in camera devin linistiti, altii se retrag intr-un colt si plang pana le trece. Cu cat reusesti sa termini mai repede criza cu atat e mai bine. Cat timp este in criza de furie nu il certa sau nu da sugestii, pentru ca oricum la tot ce spui tu va spune nu.
      De asemenea trebuie sa iti dai seama cand anume incepe sa faca criza de furie, si pe cat posibil sa o preintampini. Adica sa nu o lasi sa se agraveze. Daca exista macar ceva ce poti face ca sa nu apara, fa.
      In paralel trebuie sa il inveti sa isi formeze autocontrolul (am scris cateva articole despre cum poti face asta).
      Nu in ultimul rand, sa vorbesti cu bunica si sa ii explici ca trebuie sa inceteze sa il mai bata. Daca ea inceteaza sa il bata si el isi va reveni in cateva saptamani.
      Succes si mai ales nu uita ca este doar o etapa in dezvoltarea lui.

  37. anca permalink

    buna,

    am si eu o problema cu fetita mea, are 5 ani si de aprox 8 luni, in urma unei intamplari la gradinita are impresia ca se transforma.

    am sa relatez mai jos ceea ce s-a intamplat la gradi: intr-o zi Doamna a pus la DVD un desen animat care se cheama “Fratele urs”, la un moment dat in desen moare un baietel si la ritualul de inmormantare se vede “spiritul baiatului” care usor se tranforma in urs.

    din momentul acela fata mea are in fiecare zi, ce-i drept difera intensitatea, atacuri de panica, cum ca se transforma in urs, ii cresc mainele, ii creste creierul……si altele.

    nu stiu ce sa fac, cu toate ca in fiecare zi stau de vorba cu ea si ii explic ca nu se poate transforma, aceasta situatie ma depaseste.

    ca si fire este destul de sensibila, se enerveaza daca nu reuseste sa faca ceea ce-si propune, sau daca vre-un copil nu face ceea ce a spus ea….

    va rog sa ma sfatuiti cam ce as putea sa fac

    multumesc anticipat

    • Buna ziua, ca sa imi faco idee mai clara as vrea sa imi spuneti:
      – de cat timp a vazut desenul animat? Cum sunt aceste atacuri de panica si cat timp dureaza? Are si probleme de somn de atunci?
      – In aceasta perioada fetita a suferit vreo pierdere (plecarea cuiva, sa se vorbeasca despre moarte, amenintarea unui dovort, connflicte in familie? )
      – ati incercat sa vedeti daca si in jocurile ei spontane apare ideea de plecare/moarte/spaima etc?

  38. anca permalink

    Buna ziua,

    In primul rand va multumesc pt raspuns.

    Desenul animat l-a vazut acum aprox 7 luni, reactia nu a avut-o la gradinita, ci in momentul in care a ajuns acasa, a inceput sa tremure si sa planga foarte rau, spunand “ma transform”, criza a durat aprox 30 min. Dupa ziua respectiva a inceput sa-si ascunda mainile sub patura sau perna, ciudat e ca la gradinita nu avea nici o problema; bine, a stat langa mine cand i-am spus Doamnei sa nu mai puna desenul respectiv.

    Acest ascunzis de maini si crize de plans a durat aproape 2 luni, noaptea dormea, deci nu a avut tulburari de somn.

    Dupa aceste 2 luni a urmat perioada in care absolut orice desen animat vede (si din pacate sunt majoritatea desenelor sub orice critica) asociaza cu realitatea, de ex: ii creste creierul mai mare decat capul sau nu bea lapte ca e magic……

    Acum 2 nopti a visat urat (nu stiu ce pt ca nu imi spune) si de atunci iar a inceput cu transformarile, aseara isi ascundea mainile ca ea are par pe maini si asta inseamna ca se tranforma; cand ma apuc sa-i explic ca nu este adevarat, ca sunt doar desene animate imi da replica: “nu mai vorbi despre asta”

    Nu a suferit nici o pierdere iar conflictele in familie sunt ma rog, daca pot sa spun cele normale, adica ne mai certam, il mai certam si pe fratele ei, poate difera tonul, adica cearta este la volum maxim, se urla…..din pacate eu incerc sa atenuez dar sotul meu nu reuseste…

    Nu am observat in jocurile ei sa apara idei de genul plecare/moarte/spaima, in schimb se supara foarte tare daca nu ies toate asa cum vrea ea.

    Multumesc,

    Anca

    • Este posibil ca ideea de a se transforma in ceva negativ sa fie traita pentru ea ca o pierdere a controlului asupra propriului corp. Ma gandesc la asta si pentru ca pare o fetita preocupata de a face astfel incat toate sa ii iasa cum vrea, adica tot sa controleze. In acest caz, daca o inspaimanta ideea de pierdere a controlului, am putea sa ne intrebam cand anume simte ca pierde controlul (mai ales in familie) sau cand ceilalti din jur isi pierd controlul?
      Din ce imi spuneti, problema ei nu pare sa o impiedice mult in viata de zi cu zi, insa este totusi cam veche, adica in mod normal ar fi trebuit sa o depaseasca. Riscul este sa dezvolte o oarecare fobie sau tulburare de anxietate daca nu trece peste aceasta etapa.
      In masura in care va permiteti cred ca i-ar prinde bine cateva sedinte la psiholog. Daca nu, macar sa vorbiti/va jucati/povestiti cu ea despre ce putem si ce nu putem controla, despre temeri, frici, schimbari.

  39. carmen permalink

    Baiatul meu de 14 ani, diagnosticat cu adhd, afectiune care i-a afectat rezultatele scolare..un copil dificil, dar nu am avut pretentii la rezultate scolare si am considerat ca timpul e cel mai bun medicament…in fine…a terminat clasa a VIII si a intrat la un liceu. dar nu la liceul la care si-a dorit ( vrea acolo din motive de gasca, colegi, fete…bla bla)
    Dupa ce a aflat de liceul unde a fost admis, dupa 3 zile de nesomn si agitatie, manifestari de usoara agresivitate.am ajuns la spital la Obregia, pavilion 5, unde a fost diagnosticat cu TAB, episod maniacal, fara elemente psihotice.
    Tratamentul recomandat : depakine 500mg si rispolept 1mg (pe zi) si-a revenit bine, am stat 5 zile in spital apoi am fost in concediu, relativ normal…isi mai amintea de liceu…dar il temperam cumva.acum se apropie inceperea anului scolar si lucrurile se cam precipita.
    Problema e ca musai si neparat la acel liceu, unde oricum media de intrare este cam mare pentru el…desi i-am explicat ca se poate legal acest lucru doar dupa semestrul I cu medie la nivelul clasei unde vrea el…cand intelege, admite ca merge la liceul unde a fost admis, face un efort sa ia note si se va transfera, cand nu. ideea lui fixa e ca se poate aranja cu bani, ca stie el pe unii care asa au procedat si nu reusim sa ii demontam asta nici pace. De cateva zile e ff insistent cu asta, are momente. in rest e un comportament normal, joaca afara, prieteni, tv, net, isi i-a medicatia, mergem la terapie…cand revine la subiectul `liceu`… incerc sa conduc discutia in alte zona, discutam cate in luna si in stele si asa reusesc sa il linistesc, ca sa zic asa..
    Nu sunt din Bucuresti, local am inceput o reflexoterapie cu o dna care e si psiholog, am mers si la un psiholog. Rezultate inca nu vad.
    stiu ca e prematur…scoala incepe in curand … nu stiu cum evolueaza lucrurile!

    • Buna ziua, TAB este una dintre tulburarile psihice cu un substrat chimic extrem de pronuntat, de aceea in cazul lui este foarte important sa isi ia medicamentele regulat. In cazul acestei tulburari, psihoterapia este mai putin eficienta decat medicamentatia. Asa ca, repet, continuati sa ii administrati medicamentele. intre timp, pentru ADHD exista un program care sa il ajute sa invete, si pentru a se ajunge la rezultate psihologul il poate ajuta. Oricum, asemeni oricarei consilieri, trebuie sa stiti ca rezultate stabile nu incep sa apara decat peste 3 luni. In timp, daca il sustineti si supravegheati mereu si daca il ajutati la teme poate va reusi sa se transfere. Dar cred ca este nevoie de multa munca si efort si din partea lui si din partea dumneavoastra.

  40. mary permalink

    Buna ziua
    Am un baietel de 1 an si 9 luni care are stereotipii (flutura mainile si picioarele).aceste stereotipii le are cand se bucura sau este nervos. Are si hipotonie musculara si facem kinetoterapie.este si un copil iritabil
    Medicul neurolog a recomandat stimulare cognitiva si dezvoltarea limbajului.
    intrebarea mea este unde trebuie sa ma adresez, la psiholog sau la psihoterapeut?
    va multumesc frumos

    • Trebuie sa va adresati unui psihoterapeut, care probabil ca va incepe o terapie ABA cu el. In functie de orasul din care sunteti va pot recomanda pe cineva

  41. mary permalink

    Buna ziua
    Mi-arecomandata(terapia ocupationala) nu Aba am intrebat
    Sunt din Bucuresti doresc sa vina la domiciliu
    va multumesc frumos

  42. nicoleta permalink

    Buna ziua,

    imi puteti spune va rog din ce oras sunteti? am o nepotica de 5 ani care are un comportament nu prea normal , iar mamica ei ar dori sa consulte un psiholog in dragsani sau slatina.multumesc frumos

    • Buna ziua, eu sunt din Brasov. Din pacate nu stiu personal pe nimeni din Slatina, da aici am gasit o lista cu cabinetele de psihologie de acolo: http://www.la-psiholog.ro/slatina Va doresc succes si am rugamintea, daca gasiti un psiholog bun pentru copii de acolo sa imi spuneti si mie, ca sa il pot recomanda mai departe.

  43. Simona permalink

    Buna ziua.As dorii si eu nr dumneavoastra de contact daca se poate ca sa va explic problema fetitei mele de 3 anisori.

  44. manole permalink

    baietelul meu are 7 ani si este in clasa intai. Ii este teama sa stea singur la scoala si stam cu el. La inceput stateam in clasa acum stam pe hol.avem noroc ca usa are geam si ne vede ca altfel nu ar sta. Acum au inceput si cei de la scoala sa faca figuri.nu stim ce sa mai facem. Am fost cu el si la psihiatru.va rog ajutati-ne. multumesc.

  45. Adriana permalink

    Buna ziua,

    Am o fetita de 5 ani si jumatate, dezvoltata normal, foarte isteata dar care nu stiu de ce isi flutura mainile cand se entuziasmeaza. Am observat de pe la 2 ani ca o face si nu m-am ingrijorat prea tare vazand ca evolutia ei e conform varstei insa acum parca mi se pare ciudat. Manifestarea e strict legata de bucurie, cand se joaca se transpune in pielea personajelor, se bucura mult si flutura mainile cateva secunde. De ce se intampla asta, trebuie sa ma adresez psihologului? Multumesc

    • Buna ziua, nu cred ca e nimic anormal sa isi fluture mainile, dealtfel asta este si gestul nonverbal cu care oamenii transmit cel mai des entuziasmul 🙂

  46. Ionela permalink

    Buna seara,
    Sunt mama unui baietel in varsta de 5 ani si 10 luni si ma confrunt cu o problema pe care, din pacate, nu reusesc sa o rezolv.
    Baietelul este elev in clasa pregatitoare si este un copil foarte inteligent si matur, dar f.f.foarte impulsiv si foarte putin tolerant cu ceilalti copii si chiar si adulti, atunci cand spun sau fac ceva care nu este pe placul lui, devenind, uneori, agresiv (lovind). Se supara foarte usor si se incrunta, scrajneste din dinti si chiar tipa.
    Aceste manifestari le-a avut mereu, dar am sperat ca pe masura ce creste vor disparea. Am avut mereu sesizari de la gradinita si acum si de la scoala si situatia incepe sa ma depaseasca, avand in vedere ca am incercat nenumarate metode de al face sa inteleaga ca nu avem voie sa ne facem singuri dreptate si nici sa facem crize de nervi de fiecare data cand nu ne reuseste ceva.
    Nu stiu de ce are acest comportament, avand in vedere ca in familie este armonie.
    Am vrut sa apelez la un specialist, dar fara recomandari, m-am temut sa nu gresesc.
    Va rog din suflet, daca ma puteti indruma si daca considerati ca este necesara o consiliere psihologica? Pe cine imi recomandati in Bucuresti?
    Va multumesc anticipat pentru rabdare si raspunsuri prompte!
    Cu stima,
    Ionela

    • Buna ziua, va trimit pe mail datele de contact ale unui psiholog foarte bun din Bucuresti.

      • Irina Petri permalink

        Buna ziua! Ne confruntăm cu aceeasi problema, doar ca băietelul meu e cu un an mai mic si e la gradinita. O recomandare si pentru noi daca se poate, va rog frumos. Multumesc anticipat!

  47. Costi permalink

    Buna ziua,
    Nu stiu daca v-ati confruntat pana acum cu asa ceva, insa mi-am spus ca merita sa incerc macar sa va intreb.
    Fiul meu in varsta de 10 ani este diagnosticat cu boala ticurilor – sindrom Tourette.
    De la varsta de 4 ani a inceput cu ticuri motorii, ulterior polimorfe, culminand acum si cu ticuri vocale. Consultatii in neuropsihiatrie pediatrica am facut in Brasov si chiar in Cluj Napoca. Tratamentele s-au schimbat in nenumarate randuri, fiecare specialist abordand problema in mod diferit. Acum este pe tratament cu Rivotril si Depakine. Am sperat ca apropierea de varsta adolescentina va rezolva problema, insa acest lucru nu s-a intamplat, situatia in momentul de fata fiind destul de agravata.
    As vrea sa intreb daca cunoasteti un specialist care sa fi tratat pacienti cu acest diagnostic.
    Cu deosebita stima
    Costi

  48. simona permalink

    am si eu o intrebare si o mare rugaminte..doamna RALUCA sunteti din suceava..VA ROG MULT DACA DA AS VREA UN NR DE CONTACT..VA MULTUMESC..

  49. Ioana cluj napoca permalink

    Buna seara,
    am si eu un baietel de 5 ani si care este de nerecunoscut la gradinita.doamnele educatoare spun ca nu mai razbesc cu el.Mie imi vine greu sa cred ca poate face asemenea lucruri cand acasa este foarte cuminte,avem reguli pe care le respectam,daca ii spun ca trebuie sa strangem jucariile le strange nu trebuie sa-i spun de 2 ori si orice ii cer sa faca face(daca zice ca nu eu il intreb “ce-ai zis” el imi raspunde “nimic” si face ce i-am cerut).La gradi mi se spune ca arunca cu creioanele dupa d-nele educatoare,ca tranteste scaunele,ca mai loveste din cand in cand cate un copil, iar cand trebuie sa doarma el nu vrea sa doarma dar nici sa stea linistit ca sa poata dormi ceilalti copii.Daca primieste o bulina neagra ca a facut ceva rau el intinde si cealalta mana ca vrea inca una,daca il pune pe scaunel la colt ca pedeapsa el fuge afara din clasa sau incepe sa planga si atunci il ridica de pe scaunel.Sincer merg la gradi cu emotii de ce o sa-mi spuna educatoareaDaca eu ii spun ca trebuie sa fie cuminte el imi promite ca va fi iar cand ma duc sa-l scot de la gradi “doamne fereste’ ce-mi aud urechile.La activitatile de la gradi participa doar cand vrea el,spune ca nu vrea si atunci nu face nimic,dar daca este intrebat de ce au facut stie tot,retine foarte bine poezioarele si cantecelele.Va rog sa-mi dati un sfat ca nu mai stiu ca sa-i fac,a fost pedepsit acasa pentru ce face la gradi(fara televizor si calculator) au mai fost si alte pedepse si nici un rezultat,Sunt in impas si nu mai stiu ce sa-i fac.Multumesc.

  50. dora permalink

    buna ziua!
    este vorba de fiul meu de 13 ani, in plina pubertate, rezultate slabe la scoala. as vrea sa stiu daca este nivelul scolii prea ridicat pt el, sau nu face el fata. el se complace in aceasta situatie, nu pare prea afectat, isi da interesul pentru scoala, dar cand are un esec(din pacate destul de des), spune ca nu poate mai mult, ca sigur nu-l duce capul, etc. cu alte cuvinte, nu are incredere deloc in el si nu se ambitioneaza deloc in acest sens.
    cum as putea sa rezolv aceasta problema? ar fi indicat sa mergem la un psiholog, sa vedem de unde a aparut acest blocaj al lui? cum am putea sa-l incurajam, sa-l sfatuim?
    suntem din brasov.

    multumim mult.

  51. Oprea Alina permalink

    Buna ziua,

    Am dat intamplator peste acest blog,in cautarea mea disperata a unor raspunsuri…si citind pe aici atatea articole folositoare m-am gandit ca poate sunteti in masura sa ma ajutati cu problema mea.

    Am o fetita de 1 an si 3 luni,Alessia,extrem de iubitoare,sociabila,pupacioasa…cu oricine altcineva mai putin BUNICA.Aceasta problema Alessia o are de cand avea 2-3 luni,imi amintesc ca a fost un episod urat cand a venit bunica pe la ea,a luat o in brate iar micuta a inceput sa planga in asa hal incat m am speriat si mi-a fost chiar si mie greu sa o calmez (lucru care se intampla si azi 🙁 🙁 ).Soacra mea o iubeste foarte mult,si vine mereu pe la ea,ii aduce carti,jucarii,fructe…face tot posibilul sa se apropie de ea…dar DEGEABA!!! De cand o vede ca intra pe usa incepe sa zica NU,NU,NU si dc se apropie de ea urla.Nu pot intelege de ce aceasta femeie nu i-a facut nimic niciodata ( nici nu avea cand ca nu a stat cu ea sigura) o iubeste,plange cand vede ca singura ei nepoata o respinge si prefera sa stea cu un strain mai putin cu ea…acum a inceput sa oboseasca si a cedat nervos intr o zi spunand ca nu mai vine pe la ea daca nepoata o uraste in halul asta.Eu nu vreau sa se intample asta avand in vedere ca este singurul nostru ajutor.Mama a murit anul acesta ( ea m a ajutat sa o cresc pe Alessia) si acum efectiv sunt legata de maini si picioare pt ca am buncia la 2 strazi de noi,dar nu pot sa ma ajut cu ea……..Lumea mai spune ca ,copilul simte starile mamei,si intr-adevar eu nu prea o plac pe soacra mea,insa mereu am fost respectuoasa cu ea,chiar dc nu ne iubim noi,mereu am incercat de cate ori a venit sa o apropii de bunica,repet pt ca asta m-ar ajuta si pe mine…..si asa ca o paranteza….daca ar fi sa fac o comparatie pe socrul meu nu il suport delocccccccccc,dar culmea cu el sta dar cu soacra mea nu…..ce e de facut??? cine ne poate ajuta as intelegem ce e in mintea Alessiei?????

    • Buna ziua, intr-adevar, asa cum v-a mai spus cineva, copilul preia starile mamei, la aceasta varsta. Asadar, nu fetita trebuie ajutata sa o accepte, ci trebuie dvs. sa gasiti o cale de a va remedia relatia cu soacra, daca vreti ca si fetita sa o accepte.

      • Oprea Alina permalink

        Pai si pe socrul meu cum il accepta? si cu el ma chiar nu ma inteleg deloc!

        • mona permalink

          nu stiu cand ai scris acest mesaj pt ca eu abia acum l-am descoperit . adica in feb 2014. sunt disprata de baietelul meu care face crize de dimineata pana seara. fara exagerare, creierul meu e compot acum !
          sunt psi si am lucrat cu copii 5 ani la inceputul carierei mele , in schimb spun cu mana pe inima ca nici o teorie nu se compara cu experienta in sine .si baietelul meu a avut persoane pe care nu le suferea . in general reactiona mai ales la reactia nostra . nu cea de respingere ci la cea acceptare fortata. l-am observat de mai multe ori. ii place sa faca lucrurile in ritmul lui. eu stiindu-l ii anunt pe cei care ne viziteaza sa ii respecte spatiul intim si sa astepte ca el sa vine spre ei . pana la urma ei sunt asa de mici si noi asa de mari , in comparatie. nu ii las pe musafiri sa imi smotoceasca copii pt ca nu sunt perne de canapea . asta m-a facut sa par un pic bizara fata de anturaj dar in contexte sociale copii mei se simt mai in siguranta asa .
          soacra ta nu ar trebui sa reactioneze prea dur. la o asa varsta ca cea a copilului tau e usor sa isi exprime frustrarile. pana la urma poate reactioneaza asa si pt ca bunica preferata nu mai e cu ea. sau pt ca vede tocmai ca tu vrei ca ele sa fie prietene, in comparatie cu relatia cu socrul tai, fata de care copilul tau face invers decat tine. si noi adultii reactionam respingand unele persoane apropiate atunci cand pierdem pe cineva drag.
          in fine , e mai usor sa fac teorie pe problemele altcuiva , asta ma face sa ma eliberez de teroarea oe care o produce in mine baietelul meu de 3 ani.

      • georgescu permalink

        buna ziua! am o fetita de 5ani care are foarte multa energie dar este si foarte sensibila ,,,plange din orice chiar daca ma uit un pic incruntata la ea plange sau nu ii comvine ceva .nu stiu ce sa mai fac.multumesc

        • buna seara, cum anume se manifesta energia si sensibilitatea ei? exista comportamente care va deranjeaza la ea, sau doar va intrebati daca e normal sa fie asa?

  52. Luiza permalink

    Buna ziua, am un copil care la 2 ani nu spune nici un cuvant. nu spune mama , tata, nimic uneori mi se pare ca ar spune da… toata lumea imi spune ca o sa vorbeasca ca seamana cu nu stiu cine ca si copilul vecinei a vorbit la 3 ani si ceva, dar copilul este izolat, nu se joaca cu alti copii de varsta lui, pare ca nu ii vede, nu ii este pofta de nimic, mananca doar ce ii dau eu si totul este pasat. Pot sa ii las pe masa tot felul de mancaruri nu le atinge, el stie ca doar din caserola trebuie sa manace. nu bea nimic cu cana. Eu sunt ingrijorata. Ce ma sfatuiti sa fac? Multumesc

    • Buna ziua, nu va pot da sfaturi pentru ca nu stim de ce nu vorbeste copilul: poate fi vorba ori de o intarziere de dezvoltare ori de alta tulburare mai grava. Mergeti cu el la un psihiatru pentru copii, el va sti sa isi dea seama din ce cauza nu vorbeste copilul.

  53. Marius permalink

    buna ziua,

    sunt un tata de fetita si ma gandesc din ce in ce mai mult ca am dat gres cu educatia ei.

    Fetita a implinit 4 ani si nu gasesc un canal de comunicare astfel incat sa evitam orice conflict.

    In primul rand as vrea sa mentionez ca are un temperamant vulcanic, aici semanand cu mine si foarte putin rabdare.

    Am incercat toate variante, inlcusiv bataia, cu care nu sunt de accord si stiu ca de fapt reprezinta frustrarea parintelui in momentul in care apeleaza la aceasta metoda.

    Pe scurt, nu doreste sa faca nimic din ce o rugam:
    -sa se spele pe maini
    -sa se schimbe cand vine de afara
    -sa manance – devine visatoare la masa, sau vorbeste mereu fara sa se concentreze pe ce are de facut

    Am senzatia ca pentru fiecare lucru trebuie sa ma lupt ca sa il poata duce la capat.

    Sincer, nu stiu cum sa mai fac. Mai avem un baietel de 2 ani care este foarte receptiv si care este mult mult mai dispus sa coopereze.

    multumesc,
    Marius

    • Buna ziua, este indicat un program de stabilire de limite si reguli pe care fetita trebuie sa il urmeze. Evident, nu va pot spune aici exact in ce consta pentru ca fiecare astfel de program trebuie personalizat, si de aceea va recomand sa vorbiti cu un psiholog. El va va ajuta sa stabiliti limite si reguli copilului.

      • Marius permalink

        buna ziua,

        o recomandare pentru Bucuresti ne puteti oferi?

        multumesc

  54. Adamache Catalin permalink

    Buna ziua,

    Avem o mare problema cu baietelul nostru in varsta de 8 ani.Inainte de toate vreau sa va spun ca sunt constient ca si noi am gresit prin neacordarea atentiei necesare.Deci…inca de la varsta de 3 ani el a fost la o cresa particulara,pana pe la varsta de 6 ani cand a inceput scoala.Doamnele de acolo au omis sa ne zica ca are un deficit de atentie si ca orice ar face nu se poate concentra si cand reuseste isi pierde foarte repede concentrarea.Am inceput scoala,inca din prima luna doamna invatatoare (care are 40 de ani de invatamant) ne-a spus ca nu vazut niciodata un asa copil.Are foarte multa energie,nu asculta de nimeni,nu face nimic din ce i se spune,strica aproape orice,traieste intr-o lume visatoare si mintea lui nu ii sta decat la joaca,nu vrea sa-si faca temele sub nici o forma si multe altele….
    Dupa vreo 3-4 luni de scoala doamna invatatoare ne-a recomandat psihologul scolii,o doamna foarte cumsecade si calda.Facea cate o sedinta pe saptamana(mai mult nu se putea dat fiind ca avea si clasa 0) si incet incet isi mai revenise.
    Totul bine si frumos,numai ca la un moment dat(din diverse motive) doamna psiholog nu a mai putut face sedinte cu el si s-a terminat programul si anul scolar…
    In clasa a-2a ne-am gandit sa schimbam afterschool-ul(in clasa a I-a a fost la semiinternatul scolii care tinea pana la 16.30) si am optat pentru pentru un afterschool privat in ideea in care i se va da mai multa atentie decat la cel de la scoala.
    Situatia s-a inrautatit grav….in momentul de fata in fiecare zi doamnele de la after se plang incontinuu de el si nu vor sa-l mai primeasca….
    Mentionez ca noi lucram de dimineata pana la 18.00 si ajungem acasa in jur de ora 19.00…Sunt constient ca trebuie sa-i acordam mai multa atentie dar e aproape inposibil din cauza programului…Suntem disperati,nu stim ce sa mai facem.Am dorii sa vorbim cu un psiholog dar nu ne permitem si nu avem cum sa-l luam la 7 seara si sa mergem la psiholog cu el….
    Am incercat aproape tot,discutie frumoasa,fara cearta cu prmisiuni,i-am cumparat aproape orice si-a dorit…in limita posibilitatilor financiare,si acum 2 zile am incercat si cu bataia (cu care nu sunt de accord si mi-a venit mie sa plang apoi…).
    Va implor un sfat cat de mic o fi si daca cumva cunoasteti vreun psiholog cu preturi mai acceptabile…..Suntem din Bucuresti.

    Multumesc anticipat.

    • Buna ziua, inteleg disperarea dvs. dar va recomand mai intai sa mergeti cu el la un psihiatru, ca savada daca nu cumva este vorba de ADHD sau de alta tulburare. El va va spune si ce fel de tratament are nevoie, si daca e cazul de medicamentatie, in cazul in care e ceva foarte grav. In functie de rezultatul de la doctor, va voi recomanda pe cineva.

  55. mihaela codreanu permalink

    Buna ziua doamna Raluca.

    Ma numesc Mihaela Codreanu am 14 ani si de 1 an si ceva de zile am un vis foarte ciudat . un om in costum negru si camasa alba plin de sange si pe fata si pe haine care este extrem de furios si ma ameninta cu moartea spunandu-mi ca: nu poti scapa de mine eu sunt cosmarul tau si asa voi fi toata viata ta. Va rog sa imi dati un raspuns daca stiti cumva ce semnifica acest vis

    VA MULTUMESC

    Mihaela Codreanu

    • Buna Mihaela, din pacate nu exista interpretari standard ale viselor. De obicei cosmarurile care se repeta au rolul de a descarca tensiunea de peste zi si ne semnalizeaza frici mai profunde ale noastre. Asadar, da-ti seama cu cine anume seamana personajul acela, daca iti aminteste de ceva si mai ales ce sentimente iti trezeste. Da-ti seama si care este nevoia ta in acel vis: poate fi nevoia de a fi in siguranta, de a-l provoca la lupta, de a plange, etc. Observa daca aceasta nevoie exista si in viata de zi cu zi si ce faci de obicei ca sa o implinesti.

  56. Cristian Ioitescu permalink

    Buna ziua. Am o fetita de 7 ani, foarte isteata, sociabila, vorbareata, dar avem o mica problema ii e frica de esec. Prefera sa nu faca anumite lucruri de frica sa nu greseasca, iar daca un lucru nu ii iese din prima refuza sa mai incerce. De aproape un an face si sah, iar cand a avut concursuri si nu a luat diploma sau medalie a plans vreo doua ore chiar daca incercam sa o incurajam si sa o linistim, la fel si la scoala faptul ca la ora de sport nu i-a iesit tumba nu voia sa mai mearga la ora de sport. Nu stim cum sa procedam sa trecem de aceste faze. Multumesc anticipat.

  57. irina permalink

    Buna ziua! Sunt mamica unei fetite de 5 ani care nu vrea sa comunice cu persoanele pe care le intalneste (ex. nu vrea sa salute cand ajunge la gradi, )ea motivand ca ,, nu are putere sa spuna” si ca e timida. Orcine o intreaba ceva nu raspunde. Credeti ca este nevoie de psiholog?

    • De obicei este nevoie de psiholog cand problema copilului este deranjanta pentru el sau cand il impiedica sa desfasoare activitile de zi cu zi. Asadar, daca credeti ca timiditatea o impiedica zi de zi sa stabileasca relatii cu ceilalti, sa se afirme, sa invete, etc., atunci poate e indicat sa mergeti cu ea la un psiholog. Daca o deranjeaza doar la intalnirea cu vecinii, nu e atat de important

  58. anca permalink

    Buna seara am o problema cu baiatul meu de10 ani.Nu stiu incotro sa ma indrept sau de ce se intampla acest lucru.Este uncopil caruia daca ii atragi atentia incepe sa planga ,nu a fost un copil batut sau chinuit de viata cum se spune a avut vacante in tari straine , sporturi jucarii etc……Acum a ajuns la10ani si in momentul in care i se atrage antentia ,i se recomanda ceva incepe sa planga .Daca i se refuza o placere sau favoare incepe la fel sa planga
    Din ce motiv se intampla acest lucru

    • Buna ziua,
      Inteleg ca sunt 2 situatii in care copilul plange: una cand i se refuza o placere si cealalta cand este criticat. Aceste doua situatii nu au legatura una cu alta, chiar daca reactia din partea lui este aceeasi.
      In prima situatie, cand copilul plange ca nu i se face o favoare, ne putem gandi ca nu este obisnuit cu frustrarile si nici sa i se refuze ceva (si intr-adevar, cu cat i s-au facut mai multe favoruri cu cat e mai predispus sa planga cand nu le primeste).
      Cea de-a doua situatie insa poate avea legatura cu felul in care este criticat (cat de des, de catre cine, pe ce motiv, daca se simte umilit/fara valoare/rusinat/vinovat in urma criticii). Este posibil chiar sa fie criticat intr-o maniera distructiva, care ii distruge increderea in sine, si atunci reactia lui de a plange sa fie cat se poate de normala. De asemenea, daca este excesiv de sensibil la orice critica, indiferent cat de delicat este adresata, poate fi un copil cu o stima de sine foarte scazuta, care nu se simte destul de valoros.In acest caz ar trebui sa il ajutati sa se simta mai apreciat si mai valoros. Cum il cunoasteti cel mai bine pe copil, ramane sa va dati dvs. seama care din aceste motive poate sta la baza plansului sau

  59. Un articol foarte bun. La fel si comentariile.

  60. cristina permalink

    Buna ziua,

    Am o verisoara care are un baietel de 9 ani, foarte inteligent, cu ambii parinti in preajma lui, cu toate analizele facute de curand (inclusiv tomografie), care are niste dureri de cap foarte puternice(lacrimeaza ochii, nu suporta zgomotul, lumina, vrea doar sa doarma) cam din 2 in 2 saptamani avand si episoade de voma. Aceste dureri de cap sunt cam de 3-4 ani, si sunt din ce in ce mai dese. La tomograf nu a iesit decat pereti ingrosati pe sinusuri, face tratament de aproape 3 luni si durerile sunt la fel. Am ajuns si la psihiatru, care a spus ca la baietel ar fi foarte multa AUTOSUGESTIE (se cearta cu fratele lui, se enerveaza foarte repede, daca la scoala invatatoarea nu il pune mereu pe el sa raspunda se enerveaza, daca trebuie sa vina cineva in vizita si intarzie, se agita foarte tare si gata durerea de cap). Psihiatrul a prescris niste medicamente care au magneziu si B6 si un antidepresiv foarte slab si dozaj foarte mic. Insa desi nu sunt deacord cu medicamentatie de genul, le inteleg disperarea( durerea de cap se continua de pe seara spre dimineata si de multe ori invatatoarea il trimite acasa). Mereu i se explica, cu calm sa fie si el calm sa nu se enerveze, nimic. Dupa parerea dumneavoastra ce ar trebui sa facem? Cum rezolvam aceasta problema?
    A mers si la psiholog insa nu stiu cum ar putea sa ajute psihologul, cel putin acesta la care a mers, nu a facut nimic din ce nu am facut noi cei din jurul lui sa ii spunem sa fie calm si discutii pe tema asta o ora si gata sedinta, taxam ora. Nu vrem din prima sedinta sa rezolvam dar….Astept un raspuns, va multumesc anticipat.

    • Buna ziua, ma bucur ca parintii au mers in primul rand la medic si au observat ca nu e nimic organic la baza acestor dureri de cap. Daca problema copilului este o somatizare (adica o transpunere in plan fizic a unei probleme psihologice), atunci e nevoie de consiliere psihologica de aproximativ 6 luni. Eu spun sa nu renuntati la ideea de a-l duce la psiholog: daca cel la care ati fost simtiti ca nu va poate ajuta asa cum va doriti, alegeti un altul, in care sa aveti incredere si cu care sa se poata vedea progresele. Ar fi pacat ca baiatul sa nu beneficieze de ajutorul de care are nevoie

  61. mihaela permalink

    buna ziua am o fetita de 3ani si 8 luni la grainita cand au activitate de colorat ea mazgaleste foaia infernal desi cand era mai mica colora frumos si nu iesea din linie in schimb ivata fff repede poezii cantece ,povesti . Ii este foarte frica de inaltimi chiar si cind sta pe scaun sau pe bicicleta ‘Credeti ca are vreo problema?

    • Buna ziua,
      Faptul ca mazgaleste foaia nu este o problema in sine. De obicei copiii au nevoie de psiholog daca problema pe care o au le afecteaza buna desfasurare a vietii de zi cu zi. Asadar, daca frica ei o tulbura si o impiedica in vreun fel, poate e cazul sa o duceti la psiholog. Altfel, nu este neaparata nevoie

  62. emma popescu permalink

    Pentru Anca,
    Este lesne de inteles din ceea ce spui tu ca baietelul tau are o sensibilitate excesiva,este frustrat, cu o imagine de sine scazuta si potential energetic pozitiv mult diminuat. Este nevoie de o reajustatre in acest sens, iar interventia este mult mai complexa decat pare, daca vrei rezultate pe termen lung. Este o interventie care necesita profesionalism, competenta si cunoasterea psihicului uman la limite maxime.Nu mai pierde timpul pe internet. Cauta un profesionist. Succes mult.

  63. alina permalink

    Buna ziua.Fetita mea in varsta de 3 anisori nu vrea sa faca treaba mare nici la olita ,nici la wc face doar in chilotei,mentionez ca cere sa faca pipi(nu face pe ea char si noaptea).Cand simte nevoia sa faca treaba mare se ascunde si nu vrea sa primeasca pe nimeni langa ea si nu o deranjeaza daca nu o schimb decat daca face mai moale.

    Va multumesc.

    • daca ati fost la medic si nu este nici o problema de natura medicala, este recomandat sa mergeti la psiholog cu ea. el isi va da seama care sunt cauzele psihologice ale refuzului ei

  64. Ovidiu permalink

    Buna ziua,
    Am un baiatel de 5 ani, inteligent, cuminte, este asa cum cred ca si-ar dorii orice parinte. Problema cu el este ca nu se impune in fata altor copii si am sa va dau cateva exemple ca nu stiu altfel cum sa explic mai bine:
    -mergem in parc la copii si primul copil care il baga in seama,nu conteaza ca e baiat sau fata sau chiar daca e mai mic decat el,il accepta imediat ca si lider, daca ii spune sa stea jos, sta jos , daca ii spune sa alerge alearga, orice va zice acel copil baiatul meu va executa fara nici o problema
    -altadata la fel, s-a imprietenit cu un baiat la locul de joaca si binenteles ce-i zicea baiatul acela sa faca aia facea, Vazand lucrul acesta i-am spus acelui baiat fara ca copilul meu sa auda sa-i zica sa se aseze in patru labe ca un caine sa vad pana unde merge supunerea aceasta, binenteles ca s-a asezat si asta nu ca si o joaca adica razand, nu, pur si simplu pt.ca acel baiat i-a spus, mentionez ca baiatul cred ca are aceasi varsta.
    Deci, baiatul meu nu are nicio initiativa cand se joaca cu alti copii, accepta foarte usor sa renunte la propriile jucarii, daca se da pe leagan si vine alt copil in apropiere fara sa isi manifeste neaparat dorinta de a se da in leagan, el se da jos si renunta la locul lui de pe leagan chiar daca de abia a inceput sa se dea, si inainte si-a dorit foarte mult acest lucru, e pur si simplu o marioneta cu care faci ce vrei.
    Pana la 4 ani cand a inceput sa mearga la gradinita, nu a avut nici un prieten, majoritatea timpului si l-a petrecut cu noi parinti,mai mult cu mine,tatal, si poate ca fiind mai tot timpul cu mine si eu in incercarea de a-l educa spunandu-i sa nu faca “aia” sau “ailalta” sau sa faca un anumit lucru,sau nu fa “asa” ci “asa” el acum lasa pe orine sa-l controleze.
    Nu a fost certat des, deloc batut, nici macar o palma la fund, ocazional inchis in camera lui pt.un minut doua, sau interzicerea accesului la desene sau calculator.
    Va rog spuneti-mi parea d-vs si eventual sa ne recomandati un psiholog in Brasov,multumesc!!!

    • Buna ziua,
      Sa inteleg ca pentru dvs acest comportament este ingrijorator. Pare ca si baiatul se simte cumva umilit sau prost cand face aceste lucruri? Daca pentru el nu e o problema, si, daca in afara de aceste momente, e ok, nu stiu daca sa va faceti griji. Pe de alta parte, daca vedeti ca dupa ce face asta se simte trist, furios sau indispus, si daca credeti ca tanjeste dupa atentia celorlalti, atunci poate ar face bine o vizita la psiholog.

  65. IulianaB permalink

    Buna ziua.Am o fetita in varsta de 8 ani,Este la clasa 1 si ne confruntam cu cateva probleme.De la bun inceput o sa va spun ca e un copil destul de activ dar cuminte,linisit,f intelegator,o prezenta agreabila,nu deranjeaza orele,poate uneori e prea tacuta,nu e timida,chiar are o fire indrazneata,Doamna invatatore se plange mult in ultima vreme ca nu e atenta,nu e in clasa,e departe cu gandul,parca e intr o lume a ei.Daca este intrebata ce s a vorbit habar nu are.Daca este pusa sa povesteasca ceea ce a citit,nu stie sa reproduca,cred ca citeste mecani,nu ii sta mintea acolo.Intampina greutati la unele probleme de logica,la problemele cu 3 sau 4 operatii.Are unele ticuri nervoase(cum le spune doamna)si anume ca si roade unghiile sau duce un deget la gura,si l musca usor atunci cand nu stie sa raspunda corect.Ii lipseste si increderea in ea cred,fiindca la multe chestii banale aud “mami,am voie?”(la fel si de la dna invatatore) de parca ar trai intr o teroare :)) cu toate ca se pune problema de asa ceva.Trebuie sa mentionez ca fetita mea sta la afterschool pana dupamiaza la 17 cu aceeasi doamna invatatoare.Cred ca pt ea sunt prea multe ore petrecute la scoala,este suprasolicitata.Uneori imi spune ca s a saturat,doamna se enerveaza si tipa mult la ei,ca sunt vreo 10 copii iar ea nu se poate concentra la tema,este distrata de cate un copil.Clacheaza la cate o problema de nu o pricepe oricum i s ar explica.Doamna ii pune mereu la concurenta,le da exemplu pe cei mai buni din clasa pe care i ridica in slavi iar fetita mea se simte mereu inutila si slaba la invatatura,spune ca ea nu va putea fi ca cei mai buni din clasa.Cu toate ca eu nu vad situatia atat de grava(la inceputul anului a avut numai de fb,de vreo luna doua a stagnat aluat si 7 si 8..care inseamna doar b.)fiica mea pleaca zilnic streasata la scoala,ca iar va gresi si iar ii va atrage atentia doamna,…
    Am fost indrumata de catre doamna invataore sa mergem la un psiholog ca nu cumva sa fie vreo problema mai ampla(de ordin neurologic) cu toate ca eu vad copii de varsta ei care trec prin asa ceva.Sunt dispusa sa merg la psiholog cu ea,sa renuntam la afterschool pt o perioada ca sa vedem cum va evolua situatia.Vrem in vara asta sa ne facem un program in asa fel in cat sa facem cateva activitati creative,care sa i dezvolte atentia,sa mai trecem o data prin materia clasei 1,sunt dispusa sa fac sacrificii doar sa o stiu fericita si ca pricepe totul asa cum trebuie la scoala.Va cer si dvs. un sfat,credeti ca situatia e grava?Ce ne recomandati sa facem?Care credeti ca e problema in cazul nostru?Ne puteti recomanda un psiholog bun In Bacau?Va multumesc anticipat pt raspuns!

  66. dan permalink

    buna ziua, numele meu este dan
    avem o fetita, in varsta de 9 ani, care are urmatoarea problema: de multe ori, atunci cand se joaca cu alti copii,sau chiar daca ii povestim ceva amuzant, scapa pipi pe ea. lucrul asta se intampla atunci cand rade… am constatat ca ii place foarte mult sa rada, chiar provoaca lumea sa o faca sa rada – si rade pana face pipi pe ea. din discutiile cu ea am inteles ca ii vine sa faca pipi, dar nu se duce la toaleta “ca sa nu scape momentul amuzant”. alte ori spune ca nu simte ca ii vine sa faca pipi… dupa ce se intampla asta, ii este rusine, nu spune ce s-a intamplat(sta pe scaun, daca o intrebam – neaga, mai si minte uneori). nu face niciodata noaptea in pat. analizele medicale nu atesta vreo infectie… cred ca este o problema de ordin psihologic. daca ati putea sa imi dati un sfat sau sa imi recomandati un psiholog bun pentru copii in ploiesti, v-am fi deosebit de recunoscatori

  67. Andreea permalink

    Buna seara. As dori un sfat in legatura cu comportamentul baietelului meu de 8 ani. A fost alaptat pana la 1 an si 9 luni, intarcat cu “usurelul” si cu intelegere din partea amandurora. Dar a ramas cu dorinta de a pune mana pe sanii mei mult timp. Un timp a lasat-o mai moale cu acest obicei, punea mana pe mine doar seara pana sa adoarma.
    Dar acum, de vreun an – doi, a reinceput cu acest obicei, mai mereu, cum ma prinde neatenta, ma mangaie, cum ma prinde cu “garda jos”, adica nepregatita sa opresc acest gest. Asa, prin haine, nu neaparat pe pielea goala. Si cateodata se preface ca suge lapte de la san, tot asa, prin haine. Eu nu umblu dezbracata prin fata lui, dar nu fac nici caz daca ma vede fara haine. Pur si simplu ne acceptam asa cum suntem, si imbracati si dezbracati, fara a face din nuditate ceva “deosebit”. Cum sa-l fac sa inceteze cu aceste gesturi? Ce sa inteleg, ca are nevoi emotionale nesatisfacute? El e un rasfatat, alintat, mangaiat, iubit, care, cand a cerut atentie, mangaiere, imbratisare, pupacit, a primit. Nu a fost respins niciodata. A fost si este un copil iubit, care daruieste din plin dragoste. De fel e intelegator, ascultator, e un copil superbun, nu doar bun. E un copil empatic, vesel, nu-i place sa supere pe cei din jur, doreste compania altor copii si se bucura de ea. Si nu cerseste atentie in vreun alt fel (sa se prefaca ca-l doare ceva sau sa planga fara rost asa…).

    • Buna ziua, cred ca la 8 ani deja este capabil sa va dea o explicatie pentru gestul lui (cu atat mai mult cu cat aveti o legatura bazata pe incredere si sinceritate). Dupa ce va raspunde de ce face asta, spuneti-i cum va simtiti dvs cand el face asta (jenata? rusinata? revoltata?), si apoi gasiti o alta solutie care sa va multumeasca pe amandoi (de exemplu, daca vrea doar un moment de rasfat, puteti sa il tineti in brate. daca vrea sa va amuze, sa va gadile. Daca vrea sa va atraga atentia, sa va ia de mana, etc).

  68. buna seara …am si eu o intrebare de ce fetita mea plange in prezenta la alti copii?are numai 7 luni …pare ca o enerveaza prezenta lor o agita intr_un fel ..pe de alta parte imi da impresia ca se bucura ….sunt nelinistita in ce priveste comportamentul ei ..ma puteti invata cum se poate rezolva problema.va multumesc

    • Buna ziua, in aceasta perioada copiii experimenteaza prima oara teama de necunoscuti si teama de a se separa de dvs. Daca aceasta este singura ingrijorare, nu aveti de ce sa va temeti: este o etapa fireasca in dezvoltarea ei. Ce trebuie sa faceti este sa fiti acolo pentru ea cand plange, sa o linistiti si sa stati cat mai mult timp in preajma ei.

  69. Ionela permalink

    Am o nepotica de 10 ani, sunt ingrijorata de comportamentul ei. Astfel, e foarte emotiva, daca are un test de exemplu, cu o seara înainte e apatica, stresata, iar dimineața vomita. Nu vrea sa doarma singura, e atasata excesiv de mama ei, nu sta peste noapte la cineva fara ea. Fooarte des acuza stari de rau, refuza mancarea, o doare capul. I s.au facut analize amanuntite si au iesit ok, de aceea cred ca e o cauza psihologica, insa nu reusesc sa o fac pe mama ei sa inteleaga asta, ea zice ca asa sunt unii copii, mai sensibili. Eu cred ca e mai mult de atat. Tatal ei mai bea cateodata si ii atrage fetita atentia ca nu ii place, cu toate astea e atasat si de el. Ce credeti ca ar fi? O supraprotectie din partea mamei, poate un șoc suferit care nu a fost băgat t in seama? As vrea sa o conving pe mama ei sa o ducala psiholog, dar as avea nevoie de cateva puncte de reper, eventuale repercursiuni negative pe viitor pt fetita, ca sa își dea seama ca nu e un moft, mulțumesc mult!

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, problema fetitei pare sa o afecteze destul de mult, asa ca e indicat sa continuati sa convingeti mama de importanta unui psiholog. Din pacate, daca mama nu este de acord, va fi foarte greu sa o ajutati pe fetita.

  70. Bună ziua. Sunt inginer dar de ceva vreme (cca 5 ani) mă documentez pe teme legate de neurologie și psihologie educațională ca hobby. Aș dori să încep un program (voluntar) pe care l-am conceput personal însă aș vrea să aflu și părerea unui profesionist. Dacă mi-ați putea oferi părerea (chiar și pe mail) ca și profesionist în domeniu v-aș rămâne recunoscător.

  71. popa cristina permalink

    Buna ziua,

    am un fiu de 5 ani si apropape 11 luni pe care l-am inscris la clasa 0 pentru la toamna. Noi avem posibilitatea sa mai stam un an la gradinita, sa repetam grupa mare deoarece nu implineste 6 ani pana la 31 august 2014, ii implineste in septembrie. L-am inscris totusi pentru clasa 0, dar inca ma intreb daca sa il duc la scoala sau tot la gradinita. Din punctul dvs de vedere cum ar fi optim? Sa inceapa clasa 0 la 6 ani sau la 7? Multumesc frumos!

    • Nu exista o varsta standard de la care putem spune ca e pregatit sau nu de scoala, depinde de fiecare copil. Ca sa va dati seama care este cea mai buna optiune pentru copilul dvs., cred ca ar fi util sa faceti o lista cu avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni, si sa alegeti varianta cu cele mai multe avantaje, urmand sa gasiti apoi si modalitati de a diminua dezavantajele.

  72. adriana permalink

    buna ziua baiatul meu de 4 ani si o luna este foarte plangacios,daca vede ca un parinte isi loveste copilul incepe sa planga si i se face frica nu mai vrea sa se intalneasca cu acel copil de frica ca mama lui isi va bate baiatul,cu toate ca pe el nu il bate nimeni,plange ca e dor de mine cand sunt la servici,daca strigi putin la el deja plange,i-am facut analize,slava domnului au iesit bine,dar eu nu mai stiu ce sa fac i am explicat de atatea ori,in rest e un copil cuminte si ascultator,dar foarte plangacios.Va multumesc

  73. Buna seara,

    Am nepoti gemeni,fetita si baiat de 3 ani.Mama este f.protectoare, nu suporta sa-i vada plangang si de aceea le-a acceptat intotdeauna toate dorintele mai ales daca au inceput sa planga.Acum baiatul a devenit dependent de mama, iar daca ea nu-i accepta dorinta, acesta incepe sa planga. Se cunoaste ca mama a ajuns la o oboseala cronica tot explicandu-i ca nu se poate ceea ce vrea, el spune ca se poate, ea cedeaza. Daca il cearta are mustrari de constiinta si-i intreaba daca sunt suparati pe ea.I-am spus ca sunt niste copii rasfatati si ca trebuie sa fie mai ferma cu ei pentru ca mai tarziu o sa fie mai greu sau imposibil.
    Va rog sa confirmati sau infirmati daca din comportamentul baiatului rezulta ca ar fi rasfatat,fiindca mama nu vrea sa accepte acest diagnostic.

    • Buna ziua, bineinteles ca nu pot confirma sau infirma rasfatul copilului, doar din simpla dvs. descriere (nici nu stiu prea bine ce intelegeti dvs. prin rasfat). Daca credeti ca este o problema semnificativa va sugerez sa cautati un psihilog pentru copii care, in urma unei evaluari riguroase isi va da seama care este problema si ce anume este de facut.

  74. floris permalink

    Buna ziua,
    Baiatul meu are 14 ani si nu are nici un prieten doar niste fosti vecini de la blocul unde am locuit.dar cu care se intalneste f f rar.El zice ca se simte bine asa insa eu as dori sa iasa cu prietenii.Toata ziua sta la calculator dar la jocuri.La scoala a stat mereu in umbra celorlalti,nu s-a implicat in nici un fel de activitate ,mereu doreste sa ocupe ultimul loc..Nu suna vreun coleg doar daca este strict necesar.Nu are initiativa ,nu are dorinte ,nu are ambitie,motivatie,intr-un cuvant are probleme de comunicare si v-as ruga din suflet daca stiti un psihoterapeut bun in Craiova sa-mi comunicati numele si adresa acestuia.Probabil s-a intamplat ceva cand s-a dus la scoala;ii venea f greu sa-si faca temele desi invatase sa citesca pana sa implinesca 5 ani.E si un pic mai grasut ,mai lent,mai putin ambitios,dar cu rezultate destul de bune la scoala 9,46 media de admitere la liceu,insa impins bine de la spate.
    cu multumiri !

  75. felicia igret permalink

    Buna ziua,
    Am un baietel de 7 ani a fost in clasa pregatitoare anul trecut iar acum merge clasa I. Este un copil bun dar foarte incapatanat ,nu vrea sa scrie sa citeasca mai mult de 10 minute nu este atent , tot timpul s-ar juca si ar privi la televizor. Va rog sa ma sfatuiti ce ar trebui sa fac sa ii placa mai mult la scoala sa fie mai atent. El si cand ii explica invatatoarea ceva se gandeste in alta parte.
    Va multumesc!

  76. angelica permalink

    Am un baietel de un an si zece lui de care numai eu am avut grija pana acum.De cateva zile cauta prezenta altor persoane si pe mine ma goneste,imi zice pa,ma zgarie si ma ciupestd.De ce are comportamentul asta si ce pot sa fac sa nu.mai fie agresiv cu mine.

  77. sandra permalink

    Buna ziua ! As vrea sa va spun si povestea baietelului meu. Acum are 4,5 ani. A fost un copil foarte dorit , eu am renuntat la jobul de cand eram gravida pentru a ma putea dedica lui cat mai mult timp posibil (ne doream o familie mai mare). De cand s-a nascut a fost fff agitat , nervos , plangacios etc. Asa a ramas si acum. Sunt zile in care am impresia ca nu ne putem intelege deloc cu el. Am ajuns si noi la limita , probabil si uneori exageram. Face numai ce vrea el , nu putem negocia nimic . Nu asculta nimic.Nu se joaca singur , numai cu noi. Vorbeste foarte urat , spune zeci de prostii zilnic si apoi isi cere scuze (cand e amenintat ca va pierde x lucru).Nici 5 min nu-l tine comportamentul dragut.
    De la inceput am petrecut foarte mult timp cu el .Merge la gradinita numai pana la pranz.Am si vorbit mult cu el , am incercat sa-l implicam in toate activitatile , i-am cumparat tot ce si-a dorit . La un moment dat l-am suspectat de ADHD (pe la 3 ani jumate). Atunci l-am si inscris la gradinita si spre surprindea noastra s-a acomodat. Doamnele de acolo nu s-au plans niciodata. Zic ca e f cooperant si ca e singurul care stie sa scrie la 4 ani. Acasa l-am invatat. E o gradinita particulara si nu au multi copii.Nu stiu daca angajatele ne spun tot adevarul.
    Ce ii place invatata repede. E foarte sociabil , e extrovertit ,vorbeste mult , are inclinatie spre comunicare. La doi ani stia toate literele iar pana in 4 ani a invatat sa si scrie. Dar ce nu ii place nu vrea sa faca. Deloc. Puzzle nu a facut niciodata , de ex. O problema majora la el e lipsa de rabdare. Nu sta in scaun de masina si nici in masina mai mult de 20-30 min. Si atunci doar cu povesti spuse sau alte activitati. La TV nu se uita deloc , deloc.Nici macar la desene. Niciodata nu s-a uitat. Pe tableta se mai joaca uneori , cate 20 min dar sunt si saptamani cand nu o deschide.
    Acasa nu pot sa am cu sotul o discutie de 5 min fara sa intervina si el . Mereu ne intrerupe , tipa .E un copil foarte galagios. Si dependent de mine. Nu pot sa plec nicaieri fara el. Nu suporta sa ma vada ca ies din casa. El a inceput sa mai mearga in parc cu altcineva dar mereu imi specifica “sa nu iesi nicaieri , sa te gasesc acasa” . Nu cred ca are probleme dar are un temperament fff dificil.
    Nu cred ca e vorba de rasfat , v-am zis ca asa a fost de cand s-a nascut. Si noi i-am oferit tot ce si-a dorit dar am incercat sa ii impunem si limite. A primit si pedepse dar degeaba.Nimic nu a functionat.
    Ar trebui sa facem ceva?Sa mergem la psiholog/psihiatru? Sau doar sa asteptam sa creasca si sa speram ca se va imbunatati situatia?

  78. Avram Simona Elena permalink

    Buna seara,
    Va rog din suflet sa ma ajutati si pe mine cu cateva sfaturi! Am o fetita in varsta de 1an si 6 luni alaptata exclusiv! Problema e ca joi am intarcat o si luni a inceput cresa! Nu vrea sa stea la cresa, a avut si zile bune, plange incontinuu fara oprire, cand o iau se linisteste imediat! Nu vrea sa stea cu nimeni, ma striga numai pe mine! Intr adevar a stat cel mai mult cu mine, dar si cu rudele! Ar fii mai bine sa mai stau o perioada cu ea acasa si sa nu o mai duc la cresa? Poate asa redevine fetita mea de alta data! E de nerecunoscut!

    • Buna ziua,
      Eu cred ca pur si simplu fetita dvs. nu este inca pregatita sa stea fara dumneavoastra. La varsta ei, acest lucru este normal: doar de pe la 2-3 ani copiii pot suporta despartirile de parinti. Asa ca, daca aveti posibilitate, mai tineti-o acasa.

  79. aurora permalink

    Buna seara, va rog mult de tot daca ma puteti ajuta cu niste pareri, sfaturi orice e bine venit. Am un baietel de 2 ani si 4 luni, care a crescut permanent cu mine si pe perioade de cateva luni alaturi si de bunici, si o nepotica. De curand am venit in spania,,, si lam inscris la gradinita. Prima zi si nu a stat decat o ora jumate a fost un calvar la somnu de pranz sa trezit tipand ca o vrea pe mami,,, si sa nu il ating tarziu si a dat seama ca eu sunt langa el. Urmatoarele zile l-am lasat plangand insa dupa ce plecam el se linistea. De curand au inceput iar tipetele in timpul somnului de pranz,,, a inceput sa fie agresiv, si parca observ eu o schimbare la el pe drumul spre gradinita se impiedica foarte des,, parca nici clar nu mai pronunta cuvintele,, nu e foarte sociabil cu copii de varsta lui si tin sa mentionez ca nu intelege nimic din ce se vorbeste la gradi el stiind doar limba romana. Oare inca nu e pregatit pentru gradinita sa mai asteptam???. Va multumesc frumos, astept orice sfat , idee, sugestie

    • buna ziua, e clar ca pentru el adaptarea va fi mai grea, pentru ca in gradinita nu intelege limba. Daca aveti posibilitatea, pana invata limba, mai tineti-l acasa, si ajutati-l sa socializeze cu copiii. Daca nu puteti, asigurati-va ca atunci cand il luati sunteti afectuoasa cu el, aveti grija de el, ii acordati atentie, etc

  80. oana permalink

    Buna,
    Am o fetita minunata, bucuroasa, sociabila,jucausa,comunica cu toata lumea din parc,rade tuturor persoanelor . Problema mea este ca nu doarme decat cu mine, daca eu nu sunt langa ea plange ore intregi.Nici macar cu tatal ei nu vrea sa doarme.vreau sa mentionez ca in cursul zilei sta f mult cu mama mea,de care este foarte atasata ….

  81. geta permalink

    Fiul meu si/a prins sotia cu cel mai bun prieten. s/au separat prin notar si au obtinut custodia comuna pentru fetita lor de 6 ani.Copilul stie ce s/a nintamplat ca mami si/a gasit un alt iubit si a trebui sa se desparta de tati.Fetita locuieste cate 2 saptamani cu fiecare , dar acum cand a inceput clasa zero plange foarte usor si refuza sa ramana la scoala. cu mari insistente reusim sa o convingem ce e de facut_-

  82. laura permalink

    Buna ziua,
    Am si eu o fetita de 2 ani si 2 luni. De 3 luni o duc la cresa, pt ca am inceput serviciul. La inceput era cuminte. Manca, dormea, nu plangea decat dimineata putin. In schimb avea crize de plans de cand o luam de la cresa pana se culca si se trezea si din somn urland. De aproximativ 1 luna, nu se mai trezeste noaptea plangand, ziua plange mai putin, in schimb plange la cresa toata ziua, de dimineata de la 7 pana la pranz, cand reuseste sa adoarma putin si dupa ce se trezeste, pana ajung eu. Mai mult, nu mai mananca. NIMIC. Scoate mancarea din gura si o arunca. Nu stiu ce sa fac si cum procedez, pt ca nu am cu cine sa o las acasa. Dar in acelasi timp imi este frica sa nu se imbolnaveasca de atata plans si sa nu faca ceva la stomac de nemancata.
    Va multumesc mult.

    • nu stiu ce anume s-a intamplat cu fetita, dar e clar ca a facut o reactie puternica de respingere a cresei. Trebuie sa gasiti o solutie, destul de urgent: fie o tineti macar putin acasa, fie schimbati cresa, fie vorbiti cu un psiholog (daca exista in cresa) care sa o urmareasca si sa isi dea seama ce anume se intampla cu ea, de nu se poate opri din plans. Eu cred ca nu e o problema neglijabila, si trebuie sa faceti ceva pentru a o rezolva

  83. Adriana Oros permalink

    Buna ziua, ma numesc Adriana O sunt din Alba Iulia si am o fetita de 8 ani cu probleme de atentie. La scoala si acasa de citit citeste bine, raspunde bine la intrebari dar cand trebuie sa scrie ce are de scris ne descurcam foarte greu. De scris scrie destul de bine, nu foarte bine ,ceea ce vad eu e ca gandeste bine dar cand trebuie sa puna pe hartie ceea ce gandeste uita.Cand li se da exercitii la matematica din 4 exercitii care le fac colegii in clasa ,ea daca reuseste sa faca un exercitiu.In clasa pregatitoare si in clasa 1 scria numerele invers. Am fost la doctor psihiatru si psiholog si in afara de ai da medicamente nu am rezolvat nimic. De cand i le dau mi se pare ca e mai aeriana de cum era inainte. Nu mai stiu ce sa fac si unde sa ma duc ca sa o pot ajuta. Va rog sa-mi dati un sfat sau sa ma indrumati unde sa ma duc .Multumesc anticipat !!

    • Buna ziua, sa inteleg ca fetita a primit un diagnostic de ADHD? Daca e asa, va sugerez sa mai cautati un psiholog, pentru ca exista solutii care functioneaza pentru acesti copii, si care nu implica medicamente. De asemenea trebuie tot psihologul si sa ii aplice teste de memorie, limbaj si sa depisteze daca nu cumva este vorba despre o problema de scris, de tipul disgrafiei. Nu renuntati, pentru ca aceste probleme sa nu se agraveze in timp.

      • Adriana Oros permalink

        ati putea sa-mi sugerati dv. la ce medic sa ma duc ? suntem din Alba
        Iulia?

  84. AnaG permalink

    Buna ziua! Sunt mama unei fetite de 8 ani, in clasa a II-a, careia nu-i place scoala si care dupa spusele ei ” va fi adult si tot in clasa a II- a va fi”, iar “cel mai groaznic la scoala este ora de matematica”. Doamna invatatoare spune ca e visatoare, abia copiaza de la tabla ramanand mereu ultima. La teste se panicheaza si nu mai scrie nimic, o ia cu bufeuri si transpiratii, cu toate ca acasa lucram suplimentar si la cum se descurca ar trebui sa faca si la scoala macar de un B, dar nu… In clasa I cand trebuia sa se apuce de teme, erau zile cand o podidea sangele pe nas. Am observat ca primul gand care-i vine in minte este ca ea nu stie si nu se descurca, necitind in prealabil ce are de facut. Am incercat sa-i explic in fel si chip si cat mai calm posibil, s-o fac sa inteleaga ca nu e chiar atat de complicat, ca e nevoie doar de putina concentrare si totul o sa i se para mult mai usor, alta data am certat-o, am pedepsit-o, dar nimic. As vrea sa stiu daca e cazul sa merg la un specialist care sa ma invete pe mine cum sa procedez, sau care s-o faca pe ea sa nu mai simta atata repulsie fata de scoala si frica de esec. Cand era mica ii citeam foarte mult, iar cand a mai crescut pe la 3-4 ani cum te prindea ca te asezi pe canapea, sau cum prindea cate un musafir, ea venea cu carti de povesti din care cerea sa i se citeasca, povesti pe care le stia pe dinafara, iar daca incercai sa scurtezi te corecta si spunea ca nu asa scrie in carte. Memoria o are foarte buna, ea invatand toate poieziile colegilor la serbari. Avand o fata studenta la medicina, cu care n-am intampinat asemenea greutati, eu ca mama am trecut prin toate starile de suparare, frustrare, indignare, am plans si m-am revoltat. Nu vreau sa devin si imuna la notele mici si sa ma obisnuiesc cu ideea ca n- o sa-i placa scoala, sau ca nici macar n-o sa accepte ca trebuie sa mearga la scoala si sa dea tot ce poate. Ce am de facut??? Va rog ajutati-ma!

    • Buna ziua, inteleg cat de greu va este sa stiti ca, desi fetita este capabila, totusi nu face fata la scoala. Cred ca e important sa luati masuri, pentru ca mai are atatia ani de scoala inainte, si ar fi pacat sa dezvolte o aversiune fata de scoala. Psihologul trebuie sa isi dea seama in primul rand de unde teama asta atat de mare, si sa o invete pe fetita sa o depaseasca. Dumneavoastra trebuie sa fiti intelegatoare, toleranta, sa ii construiti treptat fetitei increderea ca se descurca si ca nu se indreapta spre esec. Sa inteleaga ca perseverenta o va ajuta sa depaseasca greutatile si ca, pe masura ce prinde experienta, lucrurile devin mai simple. Ajutati-o sa prinda incredere in ea si in nici un caz sa nu o pedepsiti. Si mai ales, nu va descurajati: acestea nu sunt semne de esec, ci doar dificultati momentane, pe care trebuie sa invatati sa le depasiti

  85. buna ziua,am un baietel de 1an si 7 luni,nascut la 6 luni cu varsta corectata de un an si 4 luni,problema noasta cu el este aceea ca este un copil extrem de agitat,noaptea se trezeste de 10=15 ori ,se foieste in permanenta,dak nu suntem langa el in pat sa il leganam sau sa il adormim la loc plange,nu intelegem motivele pentru care doarme atat de rau,si asta de cand l=am adus acasa de la spital,am pus=o initial pe seama colicilor,apoi dintii,maselele,dar totusi nu stim ce are,noapte se foieste non stop iar ziua dak ceva nu ii convine incepe sa tipe si sa plaga pana obtine ce isi doreste.mergem lunar la control neurologic,pt copii din cauza ca s=a nascut prematur,ia si tratament cu depakine,tonotil=n,carnil,pure dha insa nu vedem rezultate …tin sa mentionez ca abia a inceput sa mearga de cateva zile.multumim si asteptam din suflet un raspuns la preocuparile noastre

    • Buna ziua, la aceasta varsta este greu sa ne dam seama daca este vorba de o problema psihologica. Cel mai probabil este tot ceva de ordin neurologic. Eu zic sa continuati cu vizitele la medic, pentru ca el este cel care stie cel mai bine cum sa va ajute

  86. ANGELICA permalink

    buna ziua,
    am un baietel de 1 an si 10luni, este un copil normal dar avem o problema cu batutul copiilor cand iesim in parc sau afara in jurul blocului, la piata nu trebuie sa-i faca cineva ceva sau sa-l atinga ca el vrea repede sa ai dea nana, daca il cert s-au nu obtine ce vrea el se mai tranteste si pe jos mai mult prin casa decat afara.
    de multe ori simnt ca cedez nervos nu am specificat am inceput serviciul cand avea 11 luni el sta cu bunicii.
    dati-mi un sfat va rog frumos, ori eu sunt prea nervoasa si nu stiu sa ma comport cu el cand se supara ori el are o problema.
    va multumesc anticipat

  87. marius permalink

    buna ziua ….sunt tata de fetita.si vreau sami dati un sfat fetita mea are 6 luni pana acun o luna (adik la 5 luni)era cuminte.adik in sensu dormea ok noaptea dar pe parcurs ce a crescut si a inceput sa mearga dea busilea prin casa.trage de tot ce vede.dar problema este alta plange fara motiv .adik trebue sai acordam atentie tot timpu daca nu incepe si plange.am inteles ca este si de la dinti ca se vede la gingie…..dar are momente cind si noaptea se trezeste plangand ,care ia nu avea obiceiu asta.eu am inteles ca sunt niste mici teroristi.dar vreau sa va antreba poate sa fie si alta cauza .ast rasp multumesc

  88. madalina permalink

    Buna ziua.Imi puteti spune unde va gasim? Multumesc.

  89. Andra permalink

    Buna ziua!am si eu o fetita de un an…ma ingrijoreaza foarte tare pentru ca de la varsta de 6 luni plange foarte tare cand e vorba de facut nani…am crezut ca e doar o perioada..dar nu,s.a accentuat mult ma tare…plange foate tare,se incordeaza,ma loveste….am incercat sa nu o mai culc la pranz..degeaba….seara face la fel…am incercat ceaiuri,plimbari insinte de culcare…nu stiu ce se intampla cu ea….pediatrul a spus ca e doar rasfat,dar nu cred si nu stiu cum sa mai procedez….poate ma puteti ajuta!MULTUMESC

  90. iulia permalink

    Buna seara… Va rog mult sa ma ajutați cu niste sfaturi….am un băiețel de 2ani si 11 luni care nu vorbește nimic in afara de “mama”…este la grădiniță, așteptam acum sa vedem evoluția lui, cert este ca am fost cu el si la psiholog si la 2 neuropsihiatrii, iar aceștia mi au recomandat grădiniță,vrea sa imite animalele dar nu poate, de ex. ii arat cum face pisica si el poate scoate doar sunetul ” auuu” si nu “miau” sau la “ham ham” face ” a a”…acuma ne bucuram ca initiativa are, dar credem ca nu poate… face pa-pa când ii spun, azi stergeam praful si ma imita si el, daca ii zic sa mi aducă un lucru mi l aduce, dar după ce il arat…credeți ca trebuie sa mai așteptam cu limbajul? Sau ar trebui sa consultam si noi un psihiatru?…..

    Menționam ca, comunicam cu el prin limbaj non verbal ne arata când vrea ceva, daca ii vine la baie se duce singur si ma striga sau ma ia de mana!!!

    Mulțumesc anticipat!

    • buna seara, daca ati fost deja cu el la 2 neuropsihiatrii si au zis ca e ok, nu are rost sa mai mergeti, ca inseamna ca nu are nimic dpdv. neurologic. Cred ca este momentul insa sa mergeti cu el la un logoped si sa faceti impreuna un plan de dezvoltare a limbajului.

  91. Ana permalink

    Buna ziua, am un baiat de 7 ani , comunicativ, sociabil . Problema este ca la scoala nu se duce la toaleta si cateodata bineinteles face pe el pipi.Am incercat am vorbit cu el ,am crezut ca ne-am inteles dar dupa cateva zile iar a facut-o . Nu stim cum sa il mai convingem sa nu mai ajunga sa isi dea drumul pe el. Ce ma sfatuiti ?

    • Ana permalink

      Suntem din Bucuresti.

    • Buna ziua, nu stiu cat de des face pe el? De cat timp a inceput sa faca?Cat de des? Daca este vorba despre enurezis, cred ca are mare nevoie ajutor specializat: mai intai sa mergeti la medic, ca sa nu fie ceva fiziologic, apoi la psiholog.

  92. Adriana permalink

    Buna ziua!
    Am un baietel de 2 ani si 1 luna , acum sunt insarcinata in 8 luni cu cel de-al doilea copil. Dupa 1 an de la nastere am revenit la serviciu si din octombrie 2013 pana la sf. lunii august 2014 am avut o bona care avea grija de baietel. Din septembrie l-am dus in colectivitate, la camin.
    Problema este ca de aprox 1 an de zile baietelul meu are un somn foarte foarte agitat. Se trezeste noaptea plangand isteric (plange in somn), da din picioare, greu il linistim cateodata, alteori se linistiteste si adoarme la loc daca ii dau biberoul cu apa sau ceai. Se trezeste foarte des, aprox de 4-5 sau chiar 6 ori pe noapte, uneori adoarme foarte repede la loc, alteori trebuie sa-l ducem la geam sa-i aratam ca e noapte, ca toata lumea doarme, il plimbam putin prin casa, luam un ursulet preferat si-i spunem ca doarme si ursuletul, sa doarma si baiatelul. Cateodata il punem leganat pe picioare si adoarme la loc.
    Are foarte putine nopti in care doarme linistit, toata noaptea.
    La inceput credeam ca e din cauza bonei, dar era foarte atasat de ea. Sotul meu venea des acasa in timpul zilei si de fiecare data o gasea cu el jucandu-se, canta sau alte activitati. Dimineata cand o vedea era bucuros.
    El este un copil normal, se joaca, spune poezii, canta , danseaza, vorbeste, face activitati la camin. Pana acum aprox 2 luni nu riposta cand cineva ii lua jucaria, pur si simplu renunta la ea. Acum a inceput sa riposteze(tragand de jucarie) si spunand ca e a lui.
    Nu-mi expic carui fapt se datoareaza acest somn nelinistit a lui. Si eu si sotul meu dormim cu el in camera, noi in pat si baietelul in patut .
    Va rog sa-mi dati un sfat, caci nu stim la cine sa apelam .
    Multumesc !

    • buna ziua, probabil ca noaptea se trezeste pentru ca va cauta, ca sa se asigure ca sunteti langa el. Acest tip de treziri se numeste trezit anxios, si este un semn ca el e foarte preocupat sa nu va piarda. Poate ca aceasta anxietate s-a declansat cand ati inceput serviciul, si el a resimtit plecarea dvs. ca o pierdere. Anxietatea sigur este accentuata si de faptul ca sunteti insarcinata, si stie ca va avea un fratior (daca stie). Oricum ar fi, el are nevoie de prezenta dvs. constanta si de disponibilitatea dvs.Daca simtiti ca situatia se agraveaza, poate ar fi benefic si sa mergeti la psiholog.

  93. ela permalink

    Buna seara dna doctor,

    Am un baietel de 4 ani s 2 luni care refuza cu incapatanare sa faca treaba mare. De cand am lasat pampersul destul de tarziu dupa varsta de 3 ani ,refuza faca caca nu conteaza la olita, sau WC. Am fost la medicul pediatru care ne-a dat tratament dar fara nici un rezultat. eu sunt convinsa ca el isi inhiba dorinta de a face caca si nu mai stiu cum sa abordez aceasta problema.Cand ajunge la 4-5 zile de cand nu a facut ma apuca o stare puternica de nervi cand ma gandesc la conseciinte incat ajung sa zbier la el,sa-i refuz uitatul la televizor, il amenint c-i dau jucariile dragi la ati copii dar fara nici un rezultat. Ii promit ca-i cumpar ce-si doreste si ma tin de promisiuni doar, doar..dar raspunsul este acelasi nu..nu..nu. Nu pot sa inteleg nu a fost, constipat cand am lasat pampersul, a facut usor la olita, in primele dati, nu a fost vreodata sa se chinuie extrem de tare cum am citit ca au patit alti copii, nu pot sa-mi explic si o tinem asa de 6 luni ,cel putin si nu stiu cat voi rezista.
    L-am intrebat din ce cauza nu vrea sa faca si nu-mi spune nimic.doar ca nu face.
    Ajutati-ma va rog cu sugestii ca nu stiu ce sa mai fac..Acum spre exemplu trecem in a 6 zi de cand nu a facut..sunt disperata.
    Am uitat sa precizez ca mama mea care are grija de el de cand s-a nascut cat timp sunt la serviciu ii cam canta in struna si ii devine aliat ori de cat ori eu incerc sa-l determin sa faca la olita.
    o zi buna
    .

  94. Vio permalink

    Buna ziua,
    Sunt mama unui baiat de 12 ani care in ultimi doi ani trece prin momente stanjenitoare la scoala. Este un copil care invata foarte bine, este sensibil si isi dedica aproape tot timpul liber invatarii. Desi am semnalat dirigentei aceste sicanari, tachinari, umiliri repetate la care este supus fiul meu la scoala, nu s-a schimbat nimic in bine. Nici discutiile cu familiile baietilor implicati in aceste incidente nu a dat rezultate. Doamna diriginta nu este dispusa sa ajute, ci se scuza mereu ca nu tine de ea rezolvarea acestor probleme. De la o zi la alta este mai rau. Aceste situatii umilitoare se petrec la scoala in pauze si sunt lucruri de care el se simte rusinat. Este umilit nu doar verbal ci si fizic, uneori in gluma (pe care nu le mai gusta), dar de cele mai multe ori in serios. Aceste situatii simt ca au produs rani adanci in inima lui. Vazand ca lucrurile nu se schimba in bine a inceput sa se apere. Violenta aceasta ma sperie, mai ales ca el este un copil sensibil, serios, dar retras. Ma intreb cat de adanci sunt aceste rani sufletesti, daca a ajuns si el sa loveasca, sa jigneasca, sa se apere facand ceea ce fac si ceilalti. Schimbarea aceasta ma sperie in egala masura… Ce sa fac? Cum pot sa-l ajut sa depaseasca situatia umilitoare in care se afla?

    • Buna ziua, cred ca baiatul dvs. are nevoie de suportul unui adult, cand este intimidat si umilit de acesti copii. La scoala, diriginta este cea mai in masura sa se implice, si e pacat ca nu o face. in acest caz, trebuie sa fiti dvs. sau tatal cei care iau atitudine: vorbiti cu copilul, spuneti-i ca sunteti de partea lui, luati in discutie toate solutiile posibile de aparare in fata umilintelor, inclusiv mutarea la alta scoala. Baiatul trebuie sa stie ca nu este singur in suferinta lui si ca ceilalti sesizeaza nedreptatea prin care trece. Este un risc mare sa ii afecteze stima de sine, sa ii creeze sentimente de rusine si vinovatie. E posibil ca respingerea grupului sa lase urme seriose, mai ales ca acum este in pubertate, si parerea celorlalti conteaza imens. Asadar, macar un adult trebuie sa fie de partea lui si sa il ajute sa iasa din aceasta situatie

  95. Dabija Ioana permalink

    Buna ziua, am un baietel de 2 ani si 8 luni si ma confrunt cu o problema: daca la noi acasa vin musafiri, verisori, verisoare de varsta lui se refugiaza in bratele noastre(mama sau tata) si spune mereu nu pleca mama nu pleca tata si plange ,totul dureaza cam o ora, daca meregm la locuri de joaca se intampla acelasi lucur. Daca suntem acasa si vreau sa merg la baie nu pot . Nu sta singur nici 2 secunde. La gradinita totul e ok il las, nu plange dar se ataseaza de educatoare si ..acelasi lucru nu pleca. Simt ca sunt cu nervii intinsi la maxim nu stiu ce sa fac.Ajutor!

    Multumesc.

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, pare ca baiatul este tare anxios sa nu plecati. Ce anume ii intretine aceasta ingrijorare? Este mediul din familie nesigur? Ati mai fost separata de el? Incercati sa va dati seama ce il mentine in aceasta nesiguranta, ca va pierde, pentru a-l putea ajuta. Daca credeti ca lucrurile va sunt neclare, eu va sfatuiesc sa mergeti cu el la psiholog, pentru ca impreuna sa va dati seama de ce este el atat de anxios.

  96. cristina permalink

    Buna ziua,
    Aveti cumva si cabinet pt consultatii in Brasov? Si daca aveti cum va putem contacta pt o programare?

  97. radu permalink

    Am un copil de noua ani si mi-a zis doamna lui ca are momente cand priveste in gol si casca mereu air putea suferi e ceva noi nu-l batem nu-l certam

  98. Anca M permalink

    Buna ziua,

    V-am gasit intamplator, cautand solutii si idei pt problema noastra: ne-am mutat de o luna in alta tara, departe, impreuna cu fetita noastra de 5 ani. Intampinam mari probleme cu ea aici, am inscris-o la gradinita, 3 ore/ zi, sa se obisnuiasca cu limba, copiii. A mers cateva zile si acum imi face un circ acasa, incat nu o mai pot nici imbraca, dar sa mai si ies cu ea afara.
    Trebuie sa mentionez ca in Romania a frecventat gradinita , mergea jumatate de zi, nu dormea acolo. Si acolo mai facea nazuri, ca nu merge, eu eram acasa si cand chiar nu vroia, o lasam in pace.
    Aici e diferit; trebuie sa avem un motiv intemeiat sa lipseasca o zi; pentru mine e un stres de nedescris , am nevoie de niste sfaturi. Ma enervez pe ea, nu vreau sa o afecteze negativ toata situatia asta, ma simt depasita. Scuze ca m-am intins atit cu mesajul.
    Cu stima, Anca M

  99. Buna ma numesc Cristina am o intrebare fetita mea de 7 ani a primit o jucarie SI aseara nu a vrut Sa doarma fara ea SI a plans nu am putut Sa o opersc am zis ca cautam Maine mi a zis scuze ca a plans so azi dimineata a zis mami ma iubesti is m spud ca da SI cateodata cans merge la scoala nu vrea da manance plate ca e stresata multumesc

  100. Buna ziua 🙂 As dori sa va intreb o intrebare foarte simpla dar extrem de dificila pentru mine: un copil de clasa a doua cum retine mai usor tabla inmultirii: prin exercitiu (ecuatii, inmultiri scrise de mine aleator) sau prin citire repetata (ca pe o poezie)???

    • Buna ziua, sigur mai intai trebuie sa inteleaga logica din spatele acesteia, insa apoi nu mai trebuie sa treaca prin toata aceasta logica atunci cand face inmultirile. In fond, si noi stim tabla inmultirii tot ca pe o poezie, nu? Adica nu stam sa ne gandim de fiecare data ca 7*4=7+7+7+7.

  101. Clau_dia permalink

    Buna.
    Ma numesc Claudia am doi baieti de 2 ani si 8 luni si respectiv 4 luni. Sotul meu in prezent lucreaza in spania si eu am fost la rindul meu o perioada acolo. Dat fiind faptul ca am nascut acolo cei doi copii am primit o somatie de la autoritatile spaniole care ma solicita pentru completarea unor fomalitati.
    Plecarea e peste 3 saptamini si am sa lipsesc de acasa aprox 15 zile.
    Cu toate ca sotul lucreaza acolo nu avem niste posibilitati financiare f. grozave asa ca sunt nevoita sa il las pe baietzetul mai mare in tara.( bebelusul calatoreste cu mine fiindca il alaptez)
    Mentionez ca eu nu m-am despartit de copilul meu nici macar o zi in cei 2 ani si 8 luni . Plinge dupa mine cind plec de acasa si ramine cu mama mea in timpul zilei sau cind il duc la cresa particulara unde merge citeva ore pe zi.
    Seara la culcare nu accepta sa duca nimeni la culcare in afara de mine. E obisnuit cu paharul cu apa, ursuletul si cintecelul de noapte buna care il stie mami
    In prima instanta am hotarit ca mama sa doarma aici la noi acasa pentru ca Matei sa nu simta atitea schimbari deodata in perioada cit am sa fiu eu plecata la sotul in spania. Ea e cea cu care Matei a petrecut cel mai mult timp in ultimele 8 luni.
    Dar acum citeva zile m-a sunat soacra-mea care locuieste in zona sibiului (300km departare de casa noastra) si m-a rugat sa i-l dau pe Matei pe perioada absentei mele Ea sta la casa noua recent construita are curte frumoasa si multe jucarii de dimensiuni mari care ii plac enorm lui Matei. E foarte incintat de fiecare data cind mergem la ea dar niciodata nu a mers la buni fara mine. Ea mai are inca 2 nepoti in afara de copii mei. Cumnata mea ii lasa in grija ei saptamini intregi, si chiar mai mult de o luna pe copilul cel mare.
    Ma inteleg bine cu soacra-mea dar discrepam cind vine vorba de atentia si rolul mamei in viata unui copil.
    Faza e ca isi doreste foarte mult sa il dau pe matei macar pentru citeva zile iar eu i-am spus ca asta o sa se intimple doar cind Matei va creste mare si va stii sa vorbeasca suficient ca sa poata sa imi spuna daca vrea la ea sau nu.
    Matei vorbeste destul de corect si cursiv duce convesatii scurte si nimeni nu ii da mai putzin de 4 ani dat fiind si faptul ca e foarte inalt.
    Sotul meu considera ca ar fi momentul sa il duc ca si mama lui sa se poata bucura de nepot si nepotzelul de ea. Matei o iubeste pe Buni si vrea sa mearga la ea.
    dar mi-a spus ca si eu sa fac nani cu el la buni.
    Imi dau seama ca el nu e foarte constient ca eu am sa il las acolo . Cind vorbesc cu el si incerc sa ii explic ca merg citeva zile il las acolo si vin inapoi dupa el peste citeva zile.El imi repeta intr-una “citeva zile , citeva zile…” apoi spune ” da! Matei cu mami face nani la buni acasa citeva zile.. si mi face nani la buni”

    nu stiu cum e mai bine sa procedez .
    Am frica ca el sa nu se simta abandonat dat fiind ca o sa ii lipseasca ambii parinti. Apoi separarea de casa.
    Va rog sa imi raspundeti. Va multumesc anticipat.

    • Buna ziua, cred ca in aceasta perioada, cu oricine l-ati lasa pe Matei, o sa va simta lipsa (si e normal). Asa ca ideea nu e neaparat cu cine sa il lasati ci cum sa il ajutati sa treaca mai bine prin aceasta despartire. Pentru a-l pregati, puteti incepe sa plecati cate jumatate de ora de cateva ori pe zi, ca el sa se obisnuiasca cu plecarile dvs. Cand il duceti la bunica sa isi ia cu el jucaria preferata si o haina de la dvs., pe care sa o tina in brate cand ii este greu. Cat timp sunteti plecata sa vorbiti cu el la telefon zilnic (cat sa va auda vocea, chiar daca nu va vrea sa va vorbeasca).Si mai ales, cand va intoarceti, sa nu va ingrijorati daca in prima perioada o sa fie suparat si nu o sa va bage in seama.

  102. Alina permalink

    Buna ziua! Am un baietel de 1 an si 8 luni care de cateva zile se trezeste noaptea de cca 10 ori, in unele nopti plange tare pana ma duc la el, ii schimb pampersul si reusesc sa-l calmez si apoi nu ma lasa sa parasesc camera, cred ca a dezvoltat o frica… Nu in fiecare noapte se intampla, dar in restul se trezeste si scanceste de cateva ori iar apoi se linisteste singur. Ora lui de culcare de pe la 6 luni este aceeasi, intre 19.30 si 20.00 iar dimineatza dormea pana la 7, in schimb acum, de o luna, se trezeste si la 5 si la 4.30, dar si la 6. Ziua doarme cand o data, cand de 2 ori, dar niciodata dupa orele 16.00. Ar fi ceva si legat de mancare, inainte de masa incepe sa planga tare chiar daca ii mai dau si gustari intre mese. V-as fi recunoscatore pentru un sfat, o zi buna!!!

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, pare ca micutul trece printr-o perioada de anxietate, si cel mai probabil este din cauza ca simte o tensiune in jurul lui sau in relatie cu cineva apropiat. Ganditi-va daca s-a schimbat ceva in ultima luna fie in casa, fie cu dvs, pentru ca ar putea asta sa fie cauza

  103. Alina permalink

    Multumesc pentru raspuns. Voi incerca sa analizez ceea ce ar putea sa-l influenteze. O zi buna!

  104. biadr permalink

    Am un baiat de 12 ani care are niste probleme de adaptare in clasa, sta singur, nu socializeaza deloc, nu este agresiv ca cei mai multi de varsta respectiva, si a devenit foarte deprimat, fara incredere in el si ceilalti, are si probleme de concentrare la ore…e apatic .as vrea sa discute cu un psiholog macar ptr niste sfaturi. Va rog sa detaliem pe mail sau telefon. Multumesc

  105. Elena permalink

    Buna seara!
    Imi puteti lasa coordonatele cabinetului pentru a face o programare?
    Multumesx

  106. Roxana permalink

    Buna ziua,
    Avem un baietel de 2ani si trei luni, un copil destul de cuminte, intelegator. Dupa reinceperea activitatii profesionale, cand cel mic avea 2 ani, l-am lasat in grija bunicilor. Dupa 1-2 saptamani am observat schimbari in comportament, mai nervos, nu mai reuseau sa-i de-a sa manance, sa-l culce, nervos in timpul zilei. Dupa in ca 1-2 saptamani in timpul somnului a inceput sa tipe, sa planga, parca este intr-o transa din care nu poate iesi. Sta foarte mult la calculator, pe telefoanele noastre si asculta cantecele, se uita pe videoclipuri de varsta lui in care apar filmulete cu numaratoare, forme geometrice.etc. Problema s-a agravat din ce in ce mai mult, in sensul ca peste noapte crizele s-au accentuat, intensificat, chiar daca adoarme la jumatate de ora iar se trezeste si uite asa vine dimineata. In perioada de care vorbesc am fost nevoiti sa-l ducem si la gradi dar numai trei zile pentru ca s-a imbolnavit si l-am tinut acasa. Incercam sa-i intram in voie, dar un simplu refuz determina o stare de agitatie, tipete mai nou trantit pe jos, aruncat cu diferite obiecte si plans in continuu si parca nu se mai opreste. Am reluat activitatea in luna martie iar schimbarile de care am vorbit s-au produs treptat pana in ziua de azi. M-ar bucura sa aud o parere din partea unei persoane calificate pe aceasta problema. Multumesc mult

    • Buna ziua, si eu cred ca este important sa aveti o parere calificata, si tocmai de aceea va sugerez sa mergeti cu el la cineva care il poate observa cu atentie si care ii poate face o evaluare. evident, pe internet nu se poate face acest lucru, asa ca va recomand sa il duecti la un psiholog. Acesta este in masura sa va spuna care sunt cauzele reactiei lui atat de vehemente la separarea de dvs

  107. Buna Raluca …. am 12 ani si tot timpul sunt certat de parinti si asta ma enerveaza … cate odata imi trece prin gand sa plec de acasa si sa nu ma mai intorc niciodata … dami un sfat bun si sa nu-mi mai treaca asta prin cap .. Multumesc

    • Salutare Marius, in primul rand te felicit pentru curajul de a spune sincer ce gandesti. Din pacate, eu, cum nu te pot vedea fata in fata, nu prea pot sa te ajut doar online. As vrea sa te indrum catre un prieten bun sau catre consilierul scolii, care stie sa te asculte si sa te inteleaga. varsta ta,de 12 ani, este mai dificila, in sensul ca probabil tot ceea ce stiai pana acum despre parintii tai se schimba. Insa este in acelasi timp si o varsta frumoasa, in care ai sansa sa iti creezi o noua relatie cu ai tai. Cum deja stii si tu, fuga nu este o solutie (sunt sigura ca stii pentru ca altfel nu mi-ai fi cerut ajutorul). Sigur, este nevoie si de ajutorul parintilor tai pentru a va crea o noua relatie, insa cel mai mult depinde de deschiderea ta. Daraga Marius, sunt in jurul tau persoane care te pot asculta si intelege, si te pot ajuta. Gandeste-te la 2 dintre ele si cere-le ajutorul.

  108. carina permalink

    Buna ziua, numele meu e Carina. Copilul prietenei mele, in varsta de 3 ani are un obicei ciudat de cateva saptamani. Se opreste pe strada, sau din joaca, isi misca picioruselw fara sa le ridice de pe sol, se apleaca, zgarit cu unghiutele pamantul (gresia, marmura, parchetul, cimentul ,iarba) sau orice altceva este pe jos, apoi duce manuta la glezna si cu mana lipota de corp ajunge pana la cap. Totul se petrece in 3/4 secunde…f repede, si nu stim ce este. Ce se intampla. Aveti dumneavoastra vreo idee? Noi suntem in Arabia Saudita, voiam sa stim daca trebuie sa ae intoarca in tara pt un consult.

    • In afara acestui mic tic, mai este si altceva ce va ingrijoreaza la el? Acest obicei in sine nu cred ca este foarte ingrijorator, poate pur si simplu este o miscare preluata de undeva.

  109. Rus Anca permalink

    Buna seara! Am un baietel de 4 ani care ma ingrijoreaza in privinta unui singur aspect cam de pe la varsta de un an jumate.Este un baietel foarte vesel si energic,iar eu il caracterizez ca fiind un copil cu o personalitate puternica.Este un copil foarte vorbaret si creativ….obisnuit sa i se citeasca de micut….daca cumparam ceva carti noi are rabdare si nu se lasa pana nu i le citesc pe toate….doarme linistit si ziua si noaptea nu am avut probleme cu aspectul acesta niciodata….insa problema care ma nelinisteste pe mine consta in faptul ca a cotinuat sa prezinte anumite miscari de abductie si adductie ale membrelor superioare…reactii oarecum normale la bebelusi atunci cand sunt f entuziasmati….Fenomenul ne este caracteristic de pe la 6 luni cand isi misca manutele si piciorusele atunci cand se bucura sau atunci cand relationa cu alte persoane….A continuat sa ramana prezent acest fenomen mai ales ca bunicii se distrau copios de cat de haios era el….o facea indeosebi ca sa.i impresioneze pe ei vazand ca mereu se amuzau de miscarile lui.Primii 3 ani din viata am trait in italia, unde existau doar bunicii iar viata sociala a fost mai scazuta comparativ cu cea de aici( din Romania) .Am semnalat aceasta problema bunicilor carora le-am cerut sa nu se mai amuze cand el vrea sa.i distreze cu acele miscari,iar in schimb cand simteam ca se bucura sau era multumit de micile lui reusite ii sugeram sa sara in sus decat sa mai faca asa cu manutele.O vreme am mai inlocuit acest lucru cu saritura in sus….insa totusi cateodata pe fond de bucurie sau in urma micilor lui realizari il surprind ca mai misca astfel manutele…..Nu stiu despre ce poate fi vorba sau daca merita sa ma ingrijorez? Deseori m-am gandit ca evorba de un tic nervos avand in vedere ca afost incurajat de amuzamentul bunicilor….Va rog sa-mi dati un sfat? Nu stiu ce as mai putea sa spun decat ca este un copil mai slabut la varsta lui si stangaci ….

  110. Adelina permalink

    Buna ziua!am si eu o problema cu fetita unei prietene.are varsta de 9 ani si face treaba mare pe ea!ea spune ca nu simte si nu intelegem unde este problema!unde trebuie sa mearga la ce doctor?la psiholog?va rog frumos sa ne ajutati!

    • Buna ziua, in primul rand este nevoie de un set complet de analize medicale, pentru a nu fi o problema de natura fizica. Doar daca orice cauza fizica e exclusa trebuie mers la psiholog. Problema fetitei se numeste encoprezis si de obicei necesita un tratament de durata destul de lunga. Rugati mama sa nu mai astepte ci sa mearga cu ea la doctor

  111. koka permalink

    Am un baiat de 5 ani,,care din totdeauna iubeste copii,dar de 2 luni de cans iese prin cartier singur,este respins de toti copii,scuipat,lovit,pus Sa faca tot felul de lucruri injositoare…el sufera rare mult ca nu are cu cine Sa se joace SI cans vine in casa de poarta urat,isi arunca hainitele SI papucii prin toata casa de exprima vulgar…cum pot Sa Il ajut da fie acceptat?

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, copilul se simte abuzat, si cred ca e bine sa ii gasiti un alt grup de copii care sa se poarte frumos cu el. Ideea nu este sa fie acceptat intr-un astfel de grup, pentru ca, din ce imi spuneti, acest grup are o influenta negativa asupra lui si el va imita comportamentele grupului. Mai bine ar fi sa schimbati dvs. mediul in care creste copilul.

  112. maria permalink

    buna ziua, am un baietel de 1 an si 8 luni, si de 3 zile a inceput cresa, ce vreau eu e sa va spun ca e foarte schimbat si nu ma mai inteleg cu el, respinge pe toata lumea numai pe mine ma vrea!! e foarte marait si langacios, se enerveaza si arunca tot ce are si se tranteste pe jos. nu stiu cum sa mai procedez cu el, ma duce la disperare. as vrea sa vin la dumneavoastra cu el. se poate?

  113. Irina permalink

    Buna ziua

    Va scriu si sper sa ma ajutati cu un sfat. Am un baietel de 2 ani si 11 luni care a inceput gradinita. In primele 2 zile nu a plans deloc ba chiar mergea vesel. Urmatoarele 2 zile a plans insa nu cand l-am lasat ci in timpul zilei. Urmeaza un program scurt de la 8:30-12. In ultima zi a plans de cand l-am lasat si cred ca destul de mult.
    Mentionez ca de la 11 luni am inceput sa lucrez si a stat cu bunicii acasa(locuim impreuna). Niciodata nu a plans dupa mine. Nu a fost niciodata speriat ca plec undeva, nici daca ramanea cu altcineva decat bunici nici singur. Tot timpul i-am spus unde plec si cand ma intorc. Acum de 2 zile nu pot sa-l mai las nici macar cu bunicii in alta camera ca le spune sa-l duca la mami.
    Ce pot sa fac sa-l ajut? Ce sfat aveti.
    Multumesc

  114. Buna seara! Am o fetita de 3 ani si 4 luni cu care nu ma inteleg aproape deloc. Refuza sa manance singura, desi ii explic de nenumarate ori sa nu faca un lucru, explicandu-i consecintele, tot il face, imi raspunde, se bate cu verisorul acesteia zilnic(locuim in aceeasi curte si merg impreuna si la gradi), imi distruge bunuri si plante din casa, arunca cu pietre in alti copii… Si tot felul de prostii… Am lovit-o cu palma la fund de cateva ori, am tipat la ea, i-am explicat si calm unde a gresit insa nu reusesc sa o fac sa aiba un comportament adecvat. Trebuie sa ma adresez unui psiholog ca sincer nu mai am deloc rabdare cu ea, plang si simt ca nu mai pot ba mai mult astept si al doilea copil. Credeti ca eu am o problema si din aceasta cauza nu ma pot intelege cu copilul meu? Va multumesc anticipat!

  115. Elena permalink

    Buna ziua,

    Am un baietel de 2 ani si 4 luni.
    Merge la gradinita din septembrie si l-am dus tocmai pentru ca am vrut sa socializeze mai mult. Este un copil mai retras, precaut si nu foarte activ in prezenta copiilor.
    La gradinita daca nu este “bagat in seama” poate sta si 20 min in picioare observand ce se intampla in jurul lui. Daca este chemat vine si se joaca.
    Nu are rabdare sa faca ceva foarte mult timp ( de exemplu a fost cu grupa la teatru si a fost singurul care a plans). Are o problema cu usile inchise, plange atunci cand usa se inchide (atat acasa, cat si la gradinita sau acum si la teatru).
    De asemenea, are un tic de care nu putem sa scapam – adoarme bagand degetele in ochii mei (mangaind cumva mai degraba).
    In general este un copil cuminte, istet (invata f repede cantecele la gradinita), vorbeste relativ bine si multe cuvinte, intelege cam tot ce i se spune.
    Este micut pentru varsta lui ca greutate si mereu a fost un copil mai timid si mai sensibil.

    Nu stiu daca are o problema sau daca problema este la mine… dar as vrea sa ma asigur ca are parte de dezvoltarea si grija necesara.

    Va multumesc!
    Elena

  116. Hohoiu permalink

    BUNA ZIUA,
    VIN CU RUGAMINTEA DE A MA SPRIJINI IN COLABORAREA CU FIUL MEU CEL MARE Andrei de 13 ani.Nu ne mai intelegem in sensul ca chiar el a spus ca avem idei diferite.Am dori o programare la D-voastra la cabinet.Cu multumiri Creola Hohoiu

  117. Angi permalink

    Bună ziua, am 3 băieți frumoși dar la cel mijlociu am nevoie de un psiholog care să mă ajute să înțeleg ce se întâmplă cu el. Are 10 ani, are momente în care face temele repede și corect dar mult mai multe în care nu știe cât face 3*1. Eu sunt din Bucureşti, dacă se poate, vă rog un nr de contact? Mulțumesc anticipat pentru răspuns, o zi frumoasă!

  118. nicoleta puscasu permalink

    Buna seara,m-ati putea ajuta cu un psiholog din Bacău?

  119. nicoara permalink

    Buna seara,
    Am o fetita de 2 ani jumătate, care este cam rasfatata, recunosc. Am stat cu ea acasa 2 ani, am alaptat-o un an si 9 luni (a renuntat f greu, cred ca si acum sugea daca ii mai dadeam) si in tot acest timp i-am acordat toata atentia si dragostea mea. Când am inceput serviciul am lasat-o la bunici la tara si o luam in week-end acasa. Si ea este foarte atasata de mine si i-a venit foarte greu aceasta despartire. Mereu plangea dupa mami si ne spunea sa o luam la noi acasa. Este f isteata, vorbeste de mica si intelege tot. Are momente când este farte nervoasa, (am observat ca atunci cand nu se simte bagata in seama, dar uneori fara motiv aparent) si plange (fara lacrimi, mai mult teatru) si isi da cu palmele in cap sau se da cu capul in pat (noi am fost f stresati cand era mica sa nu se loveasca la cap, ca doar acolo se lovea si poate a prins slabiciunea asta a noastra). Dar si pana sa se produca “despartirea” asta, când era f mica(avea cateva luni) daca nu o bagam in seama sau nu eram acolo langa ea isi baga degetele in ochi (dar rau, ca am lasat-o de m-am dus pana la baie si când m-am intors ii daduse sangele pe albul ochiului). Banuiesc ca tot de suparare sa nu o puteam lasa singura nici o secunda… Acum se mai joaca si singura dar nu mult timp.
    Problema acum ar mai fi ca de la 1an si 10 luni face la olita (doar ziua, ca noaptea ii puneam scutec sa nu o mai trezesc). Iar acum de vreo 3 satamani face pe ea. Nu mai spune. Daca o intrebi evita discutia, nici nu se uita la mine, sau spune “de hoata”. Am crezut initial ca este o problema medicala, dar dupa investigatii pediatra a spus ca de fapt nu vrea ea sa spuna. Medical este bine. Uneori face daca o pun eu si ii vine. Uneori se chinuie când o pun pe olita si face cateva picaturi. Uneori nu face când o pun pe olita iar dupa o jumatate de ora este uda si atunci cere la olita, ca nu are scutec si se sinte uda. Dar mama o tine doar cu scutec si atunci nici dupa ce face nu mai spune. Face in timp ce se joaca, in timp ce mananca, ai impresia ca nu isi da seama, dar pana acum cum isi dadea?
    Va rog daca ma puteti ajuta in acest sens si sa-mi spuneti cum as putea aborda problema asta cu olita?
    Si in cealalta problema cer un sfat. Cu nervii si cu lovitul cu palmele in cap. Daca ii spun ca ma doare si pe mine se opreste pe moment speriata, vrea sa ma pupe sa-mi treaca si apoi plange si mai tare ca vrea sa o doara doar pe ea…
    In rest este un copil ascultataor si f instet doar ca are aceste “iesiri”.
    Va multumesc tare mult pentru timpul acordat si astept cu mare interes raspunsul dumneavoastra!

  120. liviu permalink

    Buna ziua! Am urmărit saitul dumneavoastra es te foarte interesant chiar am nevoie de sfaturil dm.am 3 copii cel mare are vârsta 13ani și 2 gemeni baiat și față de 10 ani.Îmi este foarte greu,ne-am mutat de la oraș la țară ,la oraș au avut rezultate foarte bune,acum au scăzut drastic la învățătură.Am discutat cu ei și înainte de a ne muta .Nu le plac scola de aici colectivul nici Profesorii.nu mai știu ce să fac.VA ROG îndrumați mă ce să fac!

  121. liviu permalink

    Bună ziua!va rog dă-mi dați un sfat am nevoie de dumneavoastra!Am 3 copii de vărste apropiate băiatul cel mare13ani gemenii față și băiat de 10ani am fost nevoiti să ne mutăm de la oraș la țară ,la oraș au avut rezultate foarte bune și scola era foarte bună acum au scăzut foarte drastic la note,Am discutat mi-au zis ca nu vor să meargă la școală deoare ce copii sunt violent cât și profesorii unii și tot îmi pun aceeași întrebare De Ce a trebuit să ne mutam?

    • de cat timp v-ati mutat? Cum anume le-ati explicat copiilor motivul mutarii? Este vreo sansa sa va reintoarceti la oras?

  122. Cabuz Marinela permalink

    Buna seara.. am citit despre dvs si cat si comentarii si am citit numai de bine. Am doi copii.. unul de 5 ani jumate dintr-o relatie anterioara si unul de 1 an si 4 lunu din relatia in care sunt cu tatal.. cu cel mare avem cea mai mare problema..mereu a primit ce a vrut , pt ca am vrut ca,copii nostri sa aiba tot ceea ce oate noi nu am avut dar de un timp nu ne mai intelegem cu el.. daca ii spunem sa faca ceva nu vrea, ne raspunde,tipa la noi…se arunca pe jos…degeaba ii explicam mereu ca nu e bine ce face si ca nu ar trebui sa faca asa..acum isi cere scuze si promite ca nu mai face si e cuminte iar in secunda doi acelasi comportament are… si cu doamnele la gradinita se comporta la fel ..e un copil destept ..stie sa numere..face la gradinita ce le da doamna,de multe ori se roaga de el si zice ca nu poate dar face…e prea incapatanat..nu vrea sa asculte.problema e ca e si prea nervos..are numai accese de furie oricum ne-am purta cu el..ma depaseste uneori..nu stiu ce sa mai facem..chiar si doamnele educatoare mi-au zis sa apelez la un psiholog pt ca nu e ok..poate aveti un sfat…sau nu stiu..multumesc frumos.

    • Buna ziua, un sfat nu va este suficient, aveti nevoie de un psiholog. Si, cel mai probabil, nu este suficient doar sa il duceti la psiholog de 2-3 ori, ci sa incepeti o consiliere cu el, care se va intinde pe parcursul a mai multe luni. In cadrul acestei consilieri psihologul va va ajuta sa faceti schimbarile necesare, insa 90% din munca o veti face dvs. acasa, cu copilul. Ideea principala e ca nu copilul, ci dvs va trebui sa faceti majoritatea schimbarilor in mediul lui, daca vreti sa se vada o diferenta

  123. Cabuz Marinela permalink

    Tin sa precizez ca barbatul cu care sunt acum il creste de la 2 ani ..il iubeste ca pe copilul lui .nu a facut diferente intre ei..iar baiatul stie ca el e tatal

  124. liviu permalink

    Ar fi o șansă,avem în grijă pe bunicul soțului,4ani a stat soțul cu bunicu la sat eu am stat cu copii la oraș,toată atenția le-am acordato copiilor.Veneam la sat vinerea și plecăm duminica erea foarte obositor,
    De gătit,spălat curățenie când mă întocmeam la oraș la fel+îi ajutam pe copii la teme ca și acum.acum sunt mai liniștită în privința alergături dar am probleme cu ei cu adaptarea la colectivul acesta.De mutat ca m slabe șanse deoarece ce trebuie să avem grijă și de bunic e bolnav aer demență șenilă,sotu lucrează așa ca toate sunt pe capul meu.Simt cat-o dată să tip pe un câmp să nu mă aaudă nimeni.Va mulțumesc din tot sufletul meu ca mi-ați citit oful! Sprijin moral nu prea mai am ,la sat aici nu prea e bine sa-ti spui oful! Dacă te plângi ești de râs.

  125. liviu permalink

    Neam mutat din toamna,le-am explicat motivul plecării e bunicul și tată nu mai putea sta singur departe de ei la un moment mi-a spus ca va divorța dacă nu ne mutam deși a fost deacord la început să rămânem la oraș până ce termina toți clasa8

    • Inteleg prin ce treceti si cred ca va este greu, insa mai inteleg si ca este singrua optiune pe care ati avut-o. Asa ca, in aceasta situatie nu prea aveti de ales decat sa asteptati ca timpul sa treaca si, odata cu trecerea lui, sa se adapteze si copiii.

  126. david permalink

    Bună seara, tot caut și tot caut și până la urma v-am găsit.Fata mea are 8 ani și face pe ea doar ziua. Problema este de când avea 5 ani, dar nu am dat importanță căci se mai scăpa, dar a ajuns să facă pe ea de 4, 5 ori pe zi. I-am făcut analizele de urină, i-au luat sange, mi-au spus ca fata nu are nimic doar mi-a spus ca diagnosticul este Emotivă și să merg cu ea la pshiholog. Am mers o bună parte și mi-a zis ca dacă este nevoie să o mai duc. Dupa părerea ei fata nu are nimic. Va rog spuneti-mi ce este de făcut?

  127. liviu permalink

    VA mulțumesc din suflet pentru răspuns.Va urez mult succes în continuare.Primăvara frumoasă va doresc!

  128. Mihaela permalink

    Buna ziua! Am gasit articolul dumnevoastra:Ce sa facem cu batausul clasei!am un biaiat de13ani care are probleme cu un astfel de copil in clasa lui,de la inceput din semestru1 baiatul sa opus,a refuzat sa se implice in anturajul batausului.tot timpul il jicneste,loveste si altele masuri am loat ca:discutat cu dirigitele directoarea masuri s_au loat ca:scaderea notei la purtare,mustrari scrise,verbale dar tot nu sa potolit.baiatul meu a scazut drastic la note desi acasa invata isi face temele il verfic.Profesoara de Matematica mi_a spus ca de o saptamana baiatul spune ca nu si_a facut temele!desi caietul de teme il are in geanta cu temele la zi.Va cer Ajutorul va rog sa_mi dati un sfat! Va multumesc anticipat!

  129. Anda permalink

    Buna Raluca. Am un copil de 5 ani si jumătate si acum înțeleg de la el ca educatoarea de la grădinița il umilește , adică ii pune pe copiii sa rada de el, câteodată il mai lovește , daca se bate cu vreun copil educatoarea il pune pe copilul respectiv sa il lovească înapoi . Sunt foarte revoltata, mai ales ca copilul meu s-a schimbat începând de anul trecut in comportament. Este foarte timid, nu vrea sa stea in parc daca nu sunt si copiii de la grădinița , nu are inițiativa , e reticent sa încerce lucruri noi, si mai noi are crize de furie la orice refuz, nu mai vrea sa facă lucrurile obișnuite , spălat , chemat la masa, si nu vrea sa doarma, e foarte greu sa il duc la culcare. Din ce văd eu e foarte furios si frustrat. Am nevoie de recomandarea unui doctor psiholog din București , vreau sa il ajut sa depășească traumele suferite la grădinița si sa il ajut sa isi recâștige încrederea in el. In plus , as dori sa fac o reclamație ca respectiva doamna sa nu mai facă asta si altor copiii, dar nu stiu ce pași sa urmez sa si dovedesc ce s-a întâmplat , deoarece evident ca nu va recunoaște. Exista vreo expertiza psihologică pe care o pot face legal pentru a demonstra acest lucru ? Sau vreo organizație la care sa ma adresez? Cu stima pentru munca Dvs

    • Buna ziua, va trimit pe mail recomandarea pentru un psiholog din Bucuresti. Daca in urma evaluarii reiese ca este traumatizat de la auzurile din gradinita, puteti merge la inspectorat. Atlfel, este bine pentru inceput sa vorbiti cu directoarea, pentru a-i explica ce se intampla.

      • Anda permalink

        Buna. Nu am primit mail-ul cu recomandarea. Am vorbit deja cu directoarea grădiniței si mi-a promis ca nu se va mai repeta. Pana acum, a trecut o săptămana de la discuție , se pare ca s-a schimbat situația . Dar copilul meu tot neîncrezător e. As vrea sa il ajut mai mult sa isi recapete încrederea in el, de aceea ma gândeam ca ne-ar ajuta un psiholog bun pediatru in acest demers. Ce m-ar mai ajuta in acest sens? Activități in afara grădiniței ? in plus , la anul el va repeta grupa mare si acum nu stiu ce sa fac, la ce alta grădinița sa il înscriu , mi-e frica sa ni nimeresc din nou o educatoare de genul.
        Multumesc pentru raspuns.

  130. Mihaela permalink

    Buna ziua,
    am un baiat de 12 ani care este mai “atipic”ca sa zic asa.Desi este foarte inteligent, nu il preocupa scoala, uraste sa-si faca temele si in general i se pare o corvoada orice sarcina.La scoala are rezultate de 9-10 cand e in toane bune si de 3-4 cand nu are chef de scoala.Se enerveaza foarte repede si atunci incepe sa injure , sa loveasca, dar numai pe mine, mama lui sau pe fratele lui.Dupa ce se calmeaza, plange si-mi spune sa-l imbratisez.Este foarte sensibil, dar are aceste frustrari care i se acumuleaza si nu stiu cum sa mai procedez cu el sa-l echilibrez.Suntem dupa un proces de divort, tatal lui e plecat in alta tara si a fost disgnosticat cu TAB.Am si temerea ca ar putea mosteni aceasta boala.Daca imi puteti recomanda pe cineva specializat in copii, terapie de famile, in Cluj, v-as fi recunoscatoare.Va multumesc

  131. gyana permalink

    buna ziua,am un copil de 5 ani care in urma cu o sapt’ a inceput sa c’lipeasca mai des’ acum face mult mai des si misca si pometii si gura’spre seara strange foarte mult din ochi si isi pune mainile pe e[;ce pot sa fac?

  132. Luminita permalink

    Bună ziua! Fetita mea de 5 ani se trezește noaptea și plânge strigând mai tati. Ea mai face așa când e supra obosita sau a avut o zi plina cu emoții. Acum ,însă, se repeta în fiecare noapte. Plânge câte 5-10 minute, nu o pot liniști. A doua zi nu tine minte nimic.E de îngrijorat? E o fetiță sensibila, înțeleapta și minunata. Recunosc ca mă mai cert cu soțul, dar o făceam și înainte.

  133. Mica permalink

    Bună ziua Raluca! Te rog sa mă ajuți cu un sfat dacă se poate. Băiatul cel mare (10 ani și jumatate) caută mere metode de a scăpa de sarcinile de la școală. Ba îmi spune ca nu se înțelege ce scrie pe fisa (uneori sunt greu lizibile dar nu imposibil de descifrat) ba ca a uitat sa își noteze ceva din tema. Alteori l.am prins ca nu și.a notat tot ce s.a scris în clasa când doamna a predat. Alteori a ascuns câte o lucrare sau s.a făcut ca uita sa îmi spună de ea. Știe îndârjirea mea când vine vorba de școală și de dorința mea de a fi pregătit pentru viața. Văd negru în fata ochilor când aflu ca minte și deși îmi promite, uita. Mi.am ieșit din fire și l.am și lovit. Nu sunt deloc mandra de asta și am mari mustrări de conștiința. Tatăl lui muncește departe de casa de vreo 4 ani și ori de câte ori l.am rugat sa stea de vorba cu el când făcea un lucru de genul celor povestite, el nu făcea asta. Fiind plecat, considera ca e destul de greu ca nu.I e aproape, așa ca I se părea mult sau inutil sa vorbească cu el. Alături de fratele lui de 3 ani jumătate, sunt și mama tata. E mult prea greu fără suport și fără ajutor. Cel mai greu sentiment e ca nu îl pot ajuta sa înțeleagă ca nu așa trebuie sa continue și mai ales ca astfel de scene și momente produc goluri în relația noastră. I.am anulat obiectele sau activitățile care.I fac plăcere ca sa înțeleagă ca atunci când primești trebuie sa și oferi, Insa continua.
    As avea nevoie inclusiv de o recomandare câte un psiholog în Craiova. Și da, cred ca și eu am nevoie de consiliere. Mulțumesc! Numai bine!

    • Buna Mica, inteleg dificultatile prin care treci si sunt sigura ca un psiholog te va ajuta. Din pacate, nu stiu pe nimeni in Craiova, insa sunt sigura ca poti gasi recomandari daca intrebi putin printre cunostinte sau medicul de familie. Din ce imi spui, nu este obligatoriu sa fie psiholog pentru copii, ci doar sa fie un bun specialist in domeniu. Toate cele bune!

  134. Ioana permalink

    Buna, Raluca!
    Baietelul meu are 3 ani si doua luni. A inceput sa vorbeasca abia acum, de cand a implinit 3 ani. Merge la gradinita din septembrie 2015, insa mai mult a stat pe acasa din cauza otitelor. Noi locuim in afara Bucurestiului la casa cu curte, nu prea a mers prin parcuri atat de des si a crescut mai mult printre adulti. Este un baietel bland, tandru, vesel, destul de cuminte. Problema noastra este ca este foarte retras fata de alti copii, nu ii place sa interactioneze cu ei, mai degraba sa ii observe de la distanta. La gradinita participa la activitati atata timp cat educatoarea este implicata alaturi de el. Am observat ca se simte mai in largul lui alaturi de copii mai mari care se joaca frumos (adica sunt mai linistiti, nu foarte zurbagii). Mentionez ca nu este retras fata de adulti, din contra, este chiar sociabil.

    Ce ne sfatuiesti sa facem? Putem apela de la aceasta varsta la un psiholog pentru copii? Multumesc tare mult!

  135. cristina permalink

    buna,eu am un nepotel de 7 ani,este o fire obraznica,nu asculta,energie la maxim…ma rog,locuim in italia,profesoara i-a recomandat sa il duca la un psiholog,este si putin agresiv,ca un copil de 7 ani,nu e ca iese din comun,mai mult rasfatat zic eu,ceea ce ma intriga,este ca psihologul vrea sa faca sedinte singura cu nepotelul…intreb este legal,normal,fara prezenta mamei?este totusi un minor de 7 ani,nu stiu legea,dar mi se pare cam deplasata treaba….

    • La psiholog copilul va merge cu parintii si este nevoie de acordul scris al ambilor parinti. Dar din ce am inteles ca ati zis, profesoara nu l-a dus la psiholog, ci v-a recomandat sa mergeti cu el la un psiholog.

  136. Georgiana permalink

    Buna, am o fetita de 3 ani este la gradinita de 1 an, nu am avut probleme de socializare cu educatoarele sau copii, din contra e foarte lipicioasa. De o saptamana se plange ca nu vrea sa mai mearga la gradi, plange dupa mine si cand o las acolo si in timpul zilei, dna asistenta mi-a zis ca e schimbata si trista, mataita. Nu stiu ce sa fac, am vorbit cu ea si nu imi da niste motive doar ca vrea sa stea cu mine. Va rog daca ma puteti ajuta cu un sfat. Va multumesc.

  137. Aurelia Petcu permalink

    Buna ziua!As fi vrut o programare la dvs dar fiind foarte v.as ruga sa.mi recomandati un psiholog bun bundin Bucuresti.Copilul este mic,un an si opt luni si este foarte rasfatat…locuimsi cu parintii…Multumesc mult!

  138. Alinutza permalink

    Buna! Am o fetita de 5 ani jum care este un copil e bun. Insa in preajma copiilor cunoscuți uneori devine mult prea sebsibila si plange (atunci când nu e bagata in seama de ei sau nu reuseste sa faca ceva ca ei gen un joc cu mingea sau altceva). Ce e de făcut?

  139. MihaelaD permalink

    Buna ziua! Am o fetita de 1an si 9 luni si am inceput cresa de aproape 4 saptamani. Fetita plange foarte mult acolo, momentan e doar la program scurt, eu incep munca in septembrie si am zis sa incepem mai din timp sa se obisnuiasca, insa ma gandesc sa nu fie mult prea traumatizant, plange cat sta acolo cu mici pauze. Nu participa la activitati, nu prea o intereseaza nici jucariile de acolo. Nu stiu ce sa fac, sa continui sau sa renunt si sa caut o bona? Problema e ca mi se parea mai in siguranta la cresa, au si supraveghere video, asa cu bona, o persoana necunoscuta. Va multumesc din suflet!

  140. State Liliana permalink

    Buna ziua.Am un baietel de 2 ani care nu vorbeste mai deloc. Singurele cuvinte care le spune sunt mama,papa. Nu prea reactioneaza cand il strigam pe nume. Cateodata intoarce capul cand e strigat cateodata nu. Imi da impresia ca vorbesc singura si nu asculta cand ii vorbesc. Mai exact,parca nu intelege ce ii spun. Imi este foarte teama ca nu este un copil normal si nu stiu de unde sa incep sa il duc. Credeti ca ar putea fi vorba de autism? Unde sa merg cu el pt evaluare? Sau diagnosticare? In Tg Jiu mi-ati putea recomanda pe cineva? Va multumesc.

  141. Lara permalink

    Buna ziua!
    Tocmai ce s-a incheiat o seara de pomina cu al meu pustiulica de 3 luni.
    Situatia este urmatoarea: eu, mamica de 26 de ani, urmeaza sa sustin un examen importand in octombrie. El, un baiat perfect sanatos de 3 luni. Este alaptat mixt, si-a creat propriul program, baie in fiecare seara la 20:00 si somn la 22:00. Trebuie sa recunosc faptul ca este un copil care doarme toata noaptea, trezindu-se o singura data.
    Pana aici totul foarte bine, insa faptul ca stam la casa, intr-o zona foarte linistita, ne-a cam dat batai de cap.
    Nu am avut timp ( invat pt examen) sa-l scot in oras si copilul plange neincetat atunci cand avem ocazia sa-l scoatem. Zilnic este scos toata ziua afara, in curte si este foarte relaxat, vesel … insa cand iesim cu el in aglomeratie, zgomat de oras, plang speriat si nu-l linisteste nimic pana acasa. Surprinzator, cand intram in casa, incepe sa treaca de la plans, la zambete.
    Ma simt foarte vinovata si as vrea sa stiu daca exista o parte de normalitate din situatia prezentata si daca exista solutii.

    Multumesc mult !

  142. Alexandra permalink

    Buna seara. Am o fetita de 1 an 8 luni care de pe la varsta de 6-7 luni plange in fiecare noapte de 2-3 sau chiar 4 ori. Se linisteste imediat dupa ce o mangai si ii dau suzeta. Nu stiu ce sa fac. Nu cred ca e normal acest lucru. Credeti ca ne puteti ajuta daca ne intalnim? Va multumesc anticipat !

  143. klara permalink

    Buna Raluca,

    Sunt mamica unui baietel de 2 ani jumate, el fiind un copil foarte foarte energic. In ultima vreme a devenit foarte agitat, nu pot sa schimb o vorba cu cineva , ca tipa sau face “boacane” ca sa imi atraga atentia. Trebuie sa mentionez ca pana acum l=am crescut mai mult singura, timp de 2 ani jumate a fost non stop cu mine ( asta pentru ca nu are bunci, parintii mei fiind decedati si bunica paterna foarte bolava). Mama mea a decedat cand aveam doar 10 luni si viata mea nu a fost tocmai roz ,simtind uneori foarte mult lipsa mamei, sau al unei prezente feminine in viata mea, insa nu vreau sa intru in detalii. Ideea este ca am incercat si incerc sa ii ofer dragoste si atentie maxima copilului meu, gandindu-ma ca nu vreau sa simta niciodata lipsa de iubire. Atat eu cat si sotul meu il iubim foarte mult, insa de 6 luni nu si’a vazut tatal, acesta fiind plecat.
    Problema este ca simt uneori ca nu mai pot, parca ma ”sufoca” puiul meu, toata ziua ”mama, mama, mama”. nu pot sa merg la toaleta, nu pot face baie, sa ma spal pe dinti. sa gatesc sau orice altceva , ca mereu ma cheama sa stau cu el, sa ma joc…daca il ignor devine nervos, tipa, ”mama haide ”. Cateodata il simt ca o povara, desi apoi ma incearca senimente de vinovatie, cum pot sa gandesc asa, cand il iubesc din toata inima? Cum pot sa ii explic frumos ca mama mai are si alte treburi de facut. cum sa il fac sa se joace si singur macar 10 minute sa ma lase sa imi termin o treaba inceputa? Este foarte insistent, uneori cedez psihic si tip la el sau daca face boacane mai mari ii dau si palmute la fund, si totusi dupa ”corectie ” iar striga ‘mama vreau in brate”.
    Am incercat sa ii explic frumos, cumpar mereu lucruri sau jucarii noi ca se plictiseste de cele pe care le are, insa nu e curios prea mult timp de obiecte noi, se plictiseste repede. In rest , in general este un copil activ, atent, receptiv, vorbeste binisor pt varsta lui, numara etc. Totul este bine cand are activitate.( parc, copii, teatru etc..) Dar cand mama nu are timp pentru el, intoarce casa pe dos, imprastie tot prin casa…CE SA FAC SA AM MAI MULTA RABDARE CU EL SI CUM SA IL FAC SA INTELEAGA CA MAMA MAI ARE PUTINA TREABA APOI SE VA JUCA DIN NOU CU EL….?
    Multumesc anticipat!

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.