Skip to content

Raluca Mosora

Raluca Vasiliu

Universul copilului tau poate fi uneori dificil de explorat. Pentru a-l intelege, ai nevoie de cineva care sa te ajute sa-l descifrezi si sa depasesti obstacolele care apar. Voi incerca sa fiu discretul tau insotitor.

Pentru a oferi asistenta in consiliere psihologica, am facut urmatorul demers de specializare:

– Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, specializarea psihologie si pedagogie

– Am absolvit Masterul de Consiliere Educationala din cadrul aceleiasi universitati.

– Sunt psiholog cu drept de libera practica atestat profesional de catre Colegiul Psihologilor din Romania, cod 05051, in urmatoarele specializari:

  • Psihologie clinica
  • Consiliere psihologica- evaluarea si consilierea experientiala a copilului, adultului, cuplului si de familie
  • Psihologia muncii si organizationala

– Sunt formator acreditat CNFPA

Pe langa cunostintele teoretice, incepand cu anul 2008, practic consilierea copiilor si adolescentilor in cadrul cabinetului de psihologie (Mosora Raluca- Cabinet individual de psihologie, cod de inregistrare 1Bv4878) dar si in cadrul unor gradinite si scoli.

Da, stiu, sunt norocoasa: munca mea este un joc de copii. Insa acest joc nu este o joaca!

Mai jos sunt postate și linkuri către articole/interviuri/apariții media.

209 Comments
  1. Clau_dia permalink

    Buna.
    Ma numesc Claudia am doi baieti de 2 ani si 8 luni si respectiv 4 luni. Sotul meu in prezent lucreaza in spania si eu am fost la rindul meu o perioada acolo. Dat fiind faptul ca am nascut acolo cei doi copii am primit o somatie de la autoritatile spaniole care ma solicita pentru completarea unor fomalitati.
    Plecarea e peste 3 saptamini si am sa lipsesc de acasa aprox 15 zile.
    Cu toate ca sotul lucreaza acolo nu avem niste posibilitati financiare f. grozave asa ca sunt nevoita sa il las pe baietzetul mai mare in tara.( bebelusul calatoreste cu mine fiindca il alaptez)
    Mentionez ca eu nu m-am despartit de copilul meu nici macar o zi in cei 2 ani si 8 luni . Plinge dupa mine cind plec de acasa si ramine cu mama mea in timpul zilei sau cind il duc la cresa particulara unde merge citeva ore pe zi.
    Seara la culcare nu accepta sa duca nimeni la culcare in afara de mine. E obisnuit cu paharul cu apa, ursuletul si cintecelul de noapte buna care il stie mami
    In prima instanta am hotarit ca mama sa doarma aici la noi acasa pentru ca Matei sa nu simta atitea schimbari deodata in perioada cit am sa fiu eu plecata la sotul in spania. Ea e cea cu care Matei a petrecut cel mai mult timp in ultimele 8 luni.
    Dar acum citeva zile m-a sunat soacra-mea care locuieste in zona sibiului (300km departare de casa noastra) si m-a rugat sa i-l dau pe Matei pe perioada absentei mele Ea sta la casa noua recent construita are curte frumoasa si multe jucarii de dimensiuni mari care ii plac enorm lui Matei. E foarte incintat de fiecare data cind mergem la ea dar niciodata nu a mers la buni fara mine. Ea mai are inca 2 nepoti in afara de copii mei. Cumnata mea ii lasa in grija ei saptamini intregi, si chiar mai mult de o luna pe copilul cel mare.
    Ma inteleg bine cu soacra-mea dar discrepam cind vine vorba de atentia si rolul mamei in viata unui copil.
    Faza e ca isi doreste foarte mult sa il dau pe matei macar pentru citeva zile iar eu i-am spus ca asta o sa se intimple doar cind Matei va creste mare si va stii sa vorbeasca suficient ca sa poata sa imi spuna daca vrea la ea sau nu.
    Matei vorbeste destul de corect si cursiv duce convesatii scurte si nimeni nu ii da mai putzin de 4 ani dat fiind si faptul ca e foarte inalt.
    Sotul meu considera ca ar fi momentul sa il duc ca si mama lui sa se poata bucura de nepot si nepotzelul de ea. Matei o iubeste pe Buni si vrea sa mearga la ea.
    dar mi-a spus ca si eu sa fac nani cu el la buni.
    Imi dau seama ca el nu e foarte constient ca eu am sa il las acolo . Cind vorbesc cu el si incerc sa ii explic ca merg citeva zile il las acolo si vin inapoi dupa el peste citeva zile.El imi repeta intr-una “citeva zile , citeva zile…” apoi spune ” da! Matei cu mami face nani la buni acasa citeva zile.. si mi face nani la buni”

    nu stiu cum e mai bine sa procedez .
    Am frica ca el sa nu se simta abandonat dat fiind ca o sa ii lipseasca ambii parinti. Apoi separarea de casa.
    Va rog sa imi raspundeti. Va multumesc anticipat.

    • Buna ziua, cred ca in aceasta perioada, cu oricine l-ati lasa pe Matei, o sa va simta lipsa (si e normal). Asa ca ideea nu e neaparat cu cine sa il lasati ci cum sa il ajutati sa treaca mai bine prin aceasta despartire. Pentru a-l pregati, puteti incepe sa plecati cate jumatate de ora de cateva ori pe zi, ca el sa se obisnuiasca cu plecarile dvs. Cand il duceti la bunica sa isi ia cu el jucaria preferata si o haina de la dvs., pe care sa o tina in brate cand ii este greu. Cat timp sunteti plecata sa vorbiti cu el la telefon zilnic (cat sa va auda vocea, chiar daca nu va vrea sa va vorbeasca).Si mai ales, cand va intoarceti, sa nu va ingrijorati daca in prima perioada o sa fie suparat si nu o sa va bage in seama.

  2. Alina permalink

    Buna ziua! Am un baietel de 1 an si 8 luni care de cateva zile se trezeste noaptea de cca 10 ori, in unele nopti plange tare pana ma duc la el, ii schimb pampersul si reusesc sa-l calmez si apoi nu ma lasa sa parasesc camera, cred ca a dezvoltat o frica… Nu in fiecare noapte se intampla, dar in restul se trezeste si scanceste de cateva ori iar apoi se linisteste singur. Ora lui de culcare de pe la 6 luni este aceeasi, intre 19.30 si 20.00 iar dimineatza dormea pana la 7, in schimb acum, de o luna, se trezeste si la 5 si la 4.30, dar si la 6. Ziua doarme cand o data, cand de 2 ori, dar niciodata dupa orele 16.00. Ar fi ceva si legat de mancare, inainte de masa incepe sa planga tare chiar daca ii mai dau si gustari intre mese. V-as fi recunoscatore pentru un sfat, o zi buna!!!

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, pare ca micutul trece printr-o perioada de anxietate, si cel mai probabil este din cauza ca simte o tensiune in jurul lui sau in relatie cu cineva apropiat. Ganditi-va daca s-a schimbat ceva in ultima luna fie in casa, fie cu dvs, pentru ca ar putea asta sa fie cauza

  3. Alina permalink

    Multumesc pentru raspuns. Voi incerca sa analizez ceea ce ar putea sa-l influenteze. O zi buna!

  4. biadr permalink

    Am un baiat de 12 ani care are niste probleme de adaptare in clasa, sta singur, nu socializeaza deloc, nu este agresiv ca cei mai multi de varsta respectiva, si a devenit foarte deprimat, fara incredere in el si ceilalti, are si probleme de concentrare la ore…e apatic .as vrea sa discute cu un psiholog macar ptr niste sfaturi. Va rog sa detaliem pe mail sau telefon. Multumesc

  5. Elena permalink

    Buna seara!
    Imi puteti lasa coordonatele cabinetului pentru a face o programare?
    Multumesx

  6. Roxana permalink

    Buna ziua,
    Avem un baietel de 2ani si trei luni, un copil destul de cuminte, intelegator. Dupa reinceperea activitatii profesionale, cand cel mic avea 2 ani, l-am lasat in grija bunicilor. Dupa 1-2 saptamani am observat schimbari in comportament, mai nervos, nu mai reuseau sa-i de-a sa manance, sa-l culce, nervos in timpul zilei. Dupa in ca 1-2 saptamani in timpul somnului a inceput sa tipe, sa planga, parca este intr-o transa din care nu poate iesi. Sta foarte mult la calculator, pe telefoanele noastre si asculta cantecele, se uita pe videoclipuri de varsta lui in care apar filmulete cu numaratoare, forme geometrice.etc. Problema s-a agravat din ce in ce mai mult, in sensul ca peste noapte crizele s-au accentuat, intensificat, chiar daca adoarme la jumatate de ora iar se trezeste si uite asa vine dimineata. In perioada de care vorbesc am fost nevoiti sa-l ducem si la gradi dar numai trei zile pentru ca s-a imbolnavit si l-am tinut acasa. Incercam sa-i intram in voie, dar un simplu refuz determina o stare de agitatie, tipete mai nou trantit pe jos, aruncat cu diferite obiecte si plans in continuu si parca nu se mai opreste. Am reluat activitatea in luna martie iar schimbarile de care am vorbit s-au produs treptat pana in ziua de azi. M-ar bucura sa aud o parere din partea unei persoane calificate pe aceasta problema. Multumesc mult

    • Buna ziua, si eu cred ca este important sa aveti o parere calificata, si tocmai de aceea va sugerez sa mergeti cu el la cineva care il poate observa cu atentie si care ii poate face o evaluare. evident, pe internet nu se poate face acest lucru, asa ca va recomand sa il duecti la un psiholog. Acesta este in masura sa va spuna care sunt cauzele reactiei lui atat de vehemente la separarea de dvs

  7. Buna Raluca …. am 12 ani si tot timpul sunt certat de parinti si asta ma enerveaza … cate odata imi trece prin gand sa plec de acasa si sa nu ma mai intorc niciodata … dami un sfat bun si sa nu-mi mai treaca asta prin cap .. Multumesc

    • Salutare Marius, in primul rand te felicit pentru curajul de a spune sincer ce gandesti. Din pacate, eu, cum nu te pot vedea fata in fata, nu prea pot sa te ajut doar online. As vrea sa te indrum catre un prieten bun sau catre consilierul scolii, care stie sa te asculte si sa te inteleaga. varsta ta,de 12 ani, este mai dificila, in sensul ca probabil tot ceea ce stiai pana acum despre parintii tai se schimba. Insa este in acelasi timp si o varsta frumoasa, in care ai sansa sa iti creezi o noua relatie cu ai tai. Cum deja stii si tu, fuga nu este o solutie (sunt sigura ca stii pentru ca altfel nu mi-ai fi cerut ajutorul). Sigur, este nevoie si de ajutorul parintilor tai pentru a va crea o noua relatie, insa cel mai mult depinde de deschiderea ta. Daraga Marius, sunt in jurul tau persoane care te pot asculta si intelege, si te pot ajuta. Gandeste-te la 2 dintre ele si cere-le ajutorul.

  8. carina permalink

    Buna ziua, numele meu e Carina. Copilul prietenei mele, in varsta de 3 ani are un obicei ciudat de cateva saptamani. Se opreste pe strada, sau din joaca, isi misca picioruselw fara sa le ridice de pe sol, se apleaca, zgarit cu unghiutele pamantul (gresia, marmura, parchetul, cimentul ,iarba) sau orice altceva este pe jos, apoi duce manuta la glezna si cu mana lipota de corp ajunge pana la cap. Totul se petrece in 3/4 secunde…f repede, si nu stim ce este. Ce se intampla. Aveti dumneavoastra vreo idee? Noi suntem in Arabia Saudita, voiam sa stim daca trebuie sa ae intoarca in tara pt un consult.

    • In afara acestui mic tic, mai este si altceva ce va ingrijoreaza la el? Acest obicei in sine nu cred ca este foarte ingrijorator, poate pur si simplu este o miscare preluata de undeva.

  9. Rus Anca permalink

    Buna seara! Am un baietel de 4 ani care ma ingrijoreaza in privinta unui singur aspect cam de pe la varsta de un an jumate.Este un baietel foarte vesel si energic,iar eu il caracterizez ca fiind un copil cu o personalitate puternica.Este un copil foarte vorbaret si creativ….obisnuit sa i se citeasca de micut….daca cumparam ceva carti noi are rabdare si nu se lasa pana nu i le citesc pe toate….doarme linistit si ziua si noaptea nu am avut probleme cu aspectul acesta niciodata….insa problema care ma nelinisteste pe mine consta in faptul ca a cotinuat sa prezinte anumite miscari de abductie si adductie ale membrelor superioare…reactii oarecum normale la bebelusi atunci cand sunt f entuziasmati….Fenomenul ne este caracteristic de pe la 6 luni cand isi misca manutele si piciorusele atunci cand se bucura sau atunci cand relationa cu alte persoane….A continuat sa ramana prezent acest fenomen mai ales ca bunicii se distrau copios de cat de haios era el….o facea indeosebi ca sa.i impresioneze pe ei vazand ca mereu se amuzau de miscarile lui.Primii 3 ani din viata am trait in italia, unde existau doar bunicii iar viata sociala a fost mai scazuta comparativ cu cea de aici( din Romania) .Am semnalat aceasta problema bunicilor carora le-am cerut sa nu se mai amuze cand el vrea sa.i distreze cu acele miscari,iar in schimb cand simteam ca se bucura sau era multumit de micile lui reusite ii sugeram sa sara in sus decat sa mai faca asa cu manutele.O vreme am mai inlocuit acest lucru cu saritura in sus….insa totusi cateodata pe fond de bucurie sau in urma micilor lui realizari il surprind ca mai misca astfel manutele…..Nu stiu despre ce poate fi vorba sau daca merita sa ma ingrijorez? Deseori m-am gandit ca evorba de un tic nervos avand in vedere ca afost incurajat de amuzamentul bunicilor….Va rog sa-mi dati un sfat? Nu stiu ce as mai putea sa spun decat ca este un copil mai slabut la varsta lui si stangaci ….

  10. Adelina permalink

    Buna ziua!am si eu o problema cu fetita unei prietene.are varsta de 9 ani si face treaba mare pe ea!ea spune ca nu simte si nu intelegem unde este problema!unde trebuie sa mearga la ce doctor?la psiholog?va rog frumos sa ne ajutati!

    • Buna ziua, in primul rand este nevoie de un set complet de analize medicale, pentru a nu fi o problema de natura fizica. Doar daca orice cauza fizica e exclusa trebuie mers la psiholog. Problema fetitei se numeste encoprezis si de obicei necesita un tratament de durata destul de lunga. Rugati mama sa nu mai astepte ci sa mearga cu ea la doctor

  11. in acest caz este indicat sa mergeti cu el la un psiholog, ca sa vada exact despre ce este vorba, avand in vedere ca situatia lui se agraveaza. in functie de orasul in care sunteti va pot recomanda pe cineva.

  12. elena permalink

    Suntem din Bucuresti.

  13. Buna seara,

    Va multumesc pentru promptitudine. Nepotii sunt din Bucursti.

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.