Raluca Vasiliu
Universul copilului tau poate fi uneori dificil de explorat. Pentru a-l intelege, ai nevoie de cineva care sa te ajute sa-l descifrezi si sa depasesti obstacolele care apar. Voi incerca sa fiu discretul tau insotitor.
Pentru a oferi asistenta in consiliere psihologica, am facut urmatorul demers de specializare:
- Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov
- Am absolvit Masterul de Consiliere Educationala din cadrul aceleiasi universitati.
- Sunt Master in Programare Neuro-Lingvistica.
- Sunt Consilier psihologic in Supervizare acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, de formare experientialista.
- Sunt formator acreditat CNFPA.
- Sunt psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania in Psihologia muncii.
Pe langa cunostintele teoretice, practic consilierea copiilor si adolescentilor incepand cu anul 2008, fiind consilier educational la liceu, scoala generala si gradinita.
Da, stiu, sunt norocoasa: munca mea este un joc de copii. Insa acest joc nu este o joaca!
24 Comentarii
→
Servus Ralu! Sunt atat de mandru ca exista oameni ca tine pe care ii mai preocupa si altceva decat sa se gandeasca la bani! Ma uit la poza ta si vad sinceritatea din ochii tai si blandetea ta, pe care sunt sigur ca o transmiti fiecarui copil cu care ai de-a face! Cand ma uit la cv-ul tau nici nu pot zice ca am absolvit vreo scoala, atata munca si atatea studii doar pentru a ajuta sufletele mici care au nevoie de sprijinul tau!!! Felicitari!
Iti multumesc foarte mult Adi!
Buna ziua! Ma bucura mult ca ptr unii munca este mai presus decat banii, mai ales cand vine vorba de a ajuta niste copii cu “mici probleme”, insa nu cred ca exista vreun psiholog care sa stie exact ce are copilul respectiv. Multi se bazeaza pe niste teorii care daca merg la un copil asta inseamna ca merg la toti copiii. Dupa parerea mea meseria asta este doar ca te aprofundezi in munca ta, sa uiti de problemele pe care le ai. In fond este doar o meserie oarecare, ca alte meseri din Romania, dar ptr unii aceasta meserie este viata. Va urez mult succes in continuare in ceea ce faceti!
Intr-adevar ce se potriveste unui copil nu i se potriveste si altcuiva, si de aceea incerc mereu sa spun ca nu putem sa facem generalizari cand vorbim despre ce anume e de facut cu un copil. Depinde de familia in care se afla copilul, de factorii de mediu, de personalitatea lui, de evenimentele lui din viata, etc. Buna observatie, Izabela, multumesc
Buna ziua!! Am dat intamplator peste site-ul dumneavoastra si m-a cucerit. Sunt lucruri foarte interesante explicate pe intelesul celor care nu au studii de specialitate. Ma bucura faptul ca expunerile dumneavoastra sunt notiuni generale, lasand libertatea fiecarui parinte de a le adapta functie de personalitatea fiecarui copil. Succes!!
Si eu am gasit site-ul tot intamplator si nu ma mai pot dezlipi de el!! Este minunat! Felicitari pentru tot!Abia astept articole noi!
eu nu intamplator am dat peste site-ul “dumneavoastra” ,dar oricum ma bucur ca exista persoane care se gandesc la viitorul tarii noastre (la copii) si care incearca sa comunice deschis fara prejudicati.
Succes!
Emil
PS “ca si ” este un automatism INUTIL. E bine sa dovedesti mai multa imaginatie, Cu drag pentru celelalte
Draga Raluca,
Eu ma ocup acum de un proiect pe care urmeaza sa il lansez in 2 saptamani, al carui obiectiv este cunoasterea indeaproape a copilului de catre proprii parinti – aducerea lor impreuna, prin activitati care sa ii dezvolte emotional si nu numai pe ambii. Imi place mult ceea impartasesti pe acest site, de aceea indraznesc sa te abordez pe aceasta tema. Pentru a-ti oferi mai multe detalii, firesc daca proiectul meu iti starneste curiozitate, ma poti contacta pe adresa mea de email.
cu drag
mira
Buna Raluca,
Avem si noi o pb mai speciala cu o fetita ce urla noaptea de cand s-a nascut … Astept niste date de contact sa-ti detaliez…. Multumesc in avans !
buna ziua,am un baietel de 3ani si 10luni,a avut niste probleme de sanatate si a tb sa stam o perioada de o luna in spital,perioada care l a traumatizat,iar acum face niste excese de furie,niste crize de tipete de nu l mai recunosc.dupa ce trece”criza”este acelasi copil cuminte si ascultator ca si inainte.va rog din suflet daca se poate sa ma indrumati spre cineva de specialitate din Bucuresti.va multumesc.
Buna Alexandra, in Bucuresti iti pot recomanda calduros doi psihoterapeuti de copii: Marina Badea sau Elena Vladislav. Aici gasesti datele lor de contact http://www.fpse.ro/index.php?option=com_comprofiler&Itemid=131&task=userProfile&user=92 si http://www.fpse.ro/index.php?option=com_comprofiler&Itemid=131&task=userProfile&user=91
va multumesc din suflet
Raluca, esti casatorita?!? Nu ca ti-as face o propunere… Ah! Si daca da ori nu – ai copii?
Banuiesc ca stii ca ”egzista” posibilitatea sa ai copii si fara sa fii cu vreun barbat – da?!?
Buna seara draga Raluca, de mult caut un psiholog pentru copii care sa ma poata ajuta in anumite probleme de educatie, sau cel putin sa ma indrume, ca dupa aceea sa pot sa studiez problema si sa gasesc solutiile .Am un baietel de 3 ani si 4 luni, care dupa mine este foarte plangacios.Una doua plange, ii stiu si inteleg motivele:daca nu reuseste sa ia mancare in lingura se enerveaza si plange, daca nu reuseste sa faca ceea ce vrea, plange, nu reuseste sa imbine anumite detalii de la jucarii plange, eu de fiecare data incerc sa-i lamuresc…, ca unele lucruri nu reuseste sa le faca deoarece este inca mic, si nu are indemanarea suficienta, sau inca nu stie sa le faca bine, dar va mai creste si va putea.L-am invatat si sa-mi ceara ajutorul ori de cate ori nu se descurca sa faca ceva ca sa-l ajut eu, dar tot inainte de asta se enerveaza tipa plinge, si abia apoi vine la mine. In general este un copil foarte energic si agitat si nu prea are rabdare, chiar daca de mic am incercat sa i-o dezvolt prin diverse activitati. Ideea este ca uneori imi vine sa-l las si sa fug in padure.Tati e la munca de dimineata pana seara, de copil ma ocup mai mult singura, merge si la gradinita, acum e un pic mai usor, dar tot nu se rezolva cu plansul. (se pare ca e asa doar acasa cu mine) Nu avem nici un bunel in preajma la care sa il mai ducem cand obosim de el. Acum mai stiu ca s-ar putea sa am si eu o problema…ca deobicei copii reflecta problemele psihologice a celui de care sunt mai mult atasati. Pe langa astea toate mai incerc sa si lucrez…dar e foarte greu cu toate pe cap si cu un copil asa de energic si plangacios…am impresia ca intr-o buna zi voi ajunge la casa de nebuni…Cand stau si ma joc cu el si ii acord toata atentia si dragostea este un copil de nota 10, dar eu mai trebuie sa si lucrez…deci nu stiu cum sa procedez…Ca familie nu avem inca un venit atat de mare incat sa ne permitem sa platim pe cineva care sa mai stea cu copilul din cand in cand…ajutati-ma va rog sa inteleg, ce si cum ar trebui sa fac ca sa reusesc sa cresc un copil sanatos din toate punctele de vedere si in primul rand psihic sanatos! Mentionez ca am in familie anticedente de shizofrenie, si eu am ceva probleme cu ticuri nervoase inca din copilarie…doar ca parintii mei au avut alte preocupari decat sa-mi observe problemele de sanatate sau nu le luau in serios. Va multumesc pentru atentie, si sper sa imi raspundeti la mesaj!O seara buna!
Buna ziua Ira,
din ce imi spui tu, problema cea mai apasatoare este ca uneori iti este foarte greu sa cresti copilul, mai ales ca nu ai suficient suport din partea familiei. Pot sa inteleg cat esti de obosita, si ca uneori iti vine sa lasi totul. Cred ca prioritatea este mai degraba sa iti gasesti o modalitate de a te elibera de stresul de zi cu zi, ca sa iti recapeti puterea de a merge mai departe. Daca vei fi mai linistita, sigur vei avea mai multa rabdare cand copilul tau plange.
Pe de alta parte, observ cat de ingrijorata esti de plansul copilului. Din ce mi-ai spus am inteles asa:
- ca el plange din orice. asta se poate explica prin faptul ca el este mai sensibil din nastere, si deci suporta mai greu frustrarile
- ca plange mai ales cand este cu tine. Ma intreb ce avantaje are el de pe urma faptului ca plange? Te duci imediat la el, esti mai calda cu el? Poate el a inteles ca plansul este modalitatea lui de a te tine aproape. In cazul acesta va trebui sa fii langa el nu cand plange, ci cand este dragut. El va trebui sa inteleaga ca mami nu vine cand plangi, ci cand esti cuminte. (aici e o discutie mai lunga, dar deocamdata o scurtam)
- plansul copilului te nelinisteste pentru ca te temi ca daca nu il bagi prea tare in seama copilul va putea suferi mai tarziu. Daca este asa, as vrea sa te linistesc spunandu-ti ca nu acestea sunt cauzele problemelor de mai tarziu. Din pacate tublurarile psihice sunt in mare parte genetice, si influenta mediului este scazuta in declansarea lor. Doar daca mediul in care traieste copilul este foarte abuziv sau copilul este foarte neglijat putem vorbi despre faptul ca mediul poate declansa grave tulburari de personalitate. Dar acesta nu este cazul tau, sunt sigura ca esti o mamica buna, si faptul ca nu poti fi 24 de ore pe zi atenta la el nu il expune nici unui risc cu privire la sanatatea lui mentala de mai tarziu.
In concluzie, eu as fi mai relaxata in privinta plansului copilului, pentru ca nu este ceva anormal, si daca nu esti mereu acolo langa el sa il consolezi cand plange nu inseamna ca il neglijezi sau il abuzezi. Ba chiar din contra, s-ar putea ca el sa renunte la plans treptat, daca vede ca plansul lui nu rezolva nimic.
Succes si pastram legatura!
Iti multumesc mult de raspuns! Sa stii ca ai dreptate, intr-adevar este probabil mai sensibil de mic, deoarece era mereu liniste si armonie in familie, orice ridicare de ton ii starnea plansul, si de atunci ne-am straduit sa nu mai repetam astfel de momente in fata lui. Sa stii ca mereu ma stradui sa-l bag in seama si sa-i spun cat e de bravo ca se joaca asa de frumos si singurel, si ca e cuminte si nu plange, poate intr-adevar uneori are el niste momente mai sensibile in care are nevoie mai multa sa fiu langa el, si probabil atunci se declanseaza momentele de criza cu plansul. Dar totusi sa speram ca e doar o perioada si ca cu timpul vor trece. Si problema cu oboseala va trebui sa vad cum o rezolv…))) Iti multumesc din suflet pentru raspuns! Si tie succes si sa ajuti cat mai multi oameni sa depaseasca anumite momente de criza din viata lor! O zi buna!
Buna ziua
M-ar interesa daca se poate face terapie pentru dobandirea autocontrolului la un copil de 7 ani si jumatate. Daca da, v-as ruga sa ne dati niste coordonate, sa ne faceti niste recomandari…
Va multumesc mult.
Buna ziua, sigur ca puteti apela la un psiholog pentru acest lucru. Din ce oras sunteti?
Bucuresti. Multumim!
scuze, m-am semnat cu celalalt nume
Gina Daniela
Gina, iti trimit pe mail datele de contact ale psihologului din Bucuresti
Buna ziua am o fetia de 5 ani care este mai timida si nu intra in vorba cu alti copii in parc prefera se se joace singuta cand suntem la serviciu mai sta la bunici. Este si cam plingaciosa cand nu ii convine ceva se pune pe plins decit sa spuna ce vrea si trebuie sa ghicesc io ce ar vrea .
.va rog frumos sa imi dati un sfat cum sa procedez cu ia sa nu mai fie asa de retrasa
va multumesc
Buna ziua,
Cred ca in primul rand va trebui sa intelegeti care este cauza timiditatii ei, si mai ales de ce anume plange (in ce momente plange, cine o face sa planga, cat de des plange, etc.). Un comportament timid poate avea in spatele lui mai multe cauze, si pana nu va dati seama ce anume o face atat de retrasa nu putem sti ce e cel mai bine de facut. Poate daca ati detalia mai mult situatia as putea sa inteleg despre ce este vorba (daca nu doriti sa o faceti public, puteti sa imi scrieti si pe adresa de mail). Daca credeti ca timiditatea ei o impiedica in mai multe aspecte ale vietii, cred ca este oportun si sa o duceti la un psiholog, care poate sa observe exact despre ce este vorba.