Skip to content

Despre parintii autoritari

by Raluca Drăghici on 27 aprilie, 2011

parintii autoritari“Daca nu ii tii in frau, copiii or sa ti se urce in cap!” ii spune in parc doamna M. unei mamici tinere, care ii striga de zece minute baietelului ca este timpul sa plece acasa. Fetita doamnei M. construieste cuminte un castel in nisip. Tocmai cand incepe sa il consolideze, doamna M. o ia de mana si ii spune ca vor pleca acasa. Fetita se uita cu parere de rau la castel, ofteaza, si pleaca.

Cum poate ti-ai dat seama, doamna M. este un parinte autoritar, si acest lucru o ajuta sa stea linistita ca fetita nu face prostii si nu ii iese din cuvant. Daca este o atitudine buna sau nu, vom vedea dupa ce intelegem mai bine ce inseamna sa fii un parinte autoritar:

Caracteristicile parintelui autoritar

  • Doreste sa controleze cat mai mult din comportamentul copilului
  • Stabileste singur regulile de conduita si se asigura ca sunt strict respectate de copil
  • Nu ii permite copilului sa puna in discutie regulile
  • Greselile sunt intotdeauna urmate de pedepse
  • Dorinta de independenta a copilului este vazuta ca o tendinta de razvratire si nesupunere
  • Este putin receptiv la nevoile copilului, si actioneaza in functie de propriile presupuneri referitoare la nevoile copilului
  • Incearca sa isi controleze copilul prin inducerea sentimentului de vina sau rusine

Reactii la autoritarism

Cele mai comune reactii ale copilului cu parinti autoritari sunt supunerea, supunerea aparenta si rebeliunea.

Copiii supusi se straduiesc sa respecte regulile, si sa nu ii iasa din voie parintelui. Ei devin perfectionsti, exigenti fata de ei insisi si de ceilalti, dar cu o incredere in sine scazuta. Deseori se simt vinovati ca nu sunt suficient de buni.  La maturitate tind sa devina si ei parinti autoritari.

Copii aparent supusi sunt ascultatori numai cand parintele autoritar este de fata, insa in momentul in care nu mai sunt in raza lui de actiune se poarta exact invers fata de cum li se cere. Este cazul tipic al copiilor care acasa sunt foarte cuminti, dar la scoala sunt foarte rai. Acestia se dezvolta duplicitar, si pot fi buni manipulatori.

Copiii razvratiti isi infrunta parintii, chiar cu riscul de a fi pedepsiti. Ei devin opozitionisti si incapatanati. Pentru ca sunt respinsi si pedepsiti, au o imagine negativa despre sine, desi incearca sa para siguri pe ei.

In trecut, sa fii parinte autoritar era un lucru foarte obisnuit, si societatea incuraja aceasta atitudine. Dupa ce au fost subliniate dezavantajele asupra copiilor, s-a trecut in extrema cealalta, in care orice conduita ferma este condamnata ca fiind prea autoritara. Cert este ca autoritarismul are atat avantaje, cat si dezavantaje. Sa incepem mai intai cu partile bune:

Care sunt avantajele copilului cu parinti autoritari?

  • I se ofera copilului un mediu bine organizat si structurat
  • Se previn unele situatii periculoase sau de risc
  • Copilul cunoaste reguli si norme clare de comportament
  • Copilul isi formeaza unele deprinderi si comportamente dorite de parinti
  • Ordinea si disciplina sunt insusite si respectate de copil
  • Creste eficienta executarii unor sarcini de lucru
  • Parintele primeste respect si supunere, si isi indeplineste obiectivele propuse

Care sunt dezavantajele copilului cu parinti autoritari?

  • Copilul se simte constrans, dorinta lui de independenta este infranta
  • Parintii infraneaza curajul si initiativa copilului, transformandu-l deseori intr-un executant supus al sarcinilor
  • Copilul asculta in primul rand de frica. El este temator si uneori chiar timorat in prezenta parintilor
  • Prin imitare, copilul devine si el autoritar si neierator cu cei care ii gresesc
  • Copilul devine perfectionist si considera orice greseala un esec personal
  • Stima de sine si increderea in sine a copilului sunt scazute

Daca avantajele de a fi autoritar se observa pe termen scurt, dezavantajele au repercursiuni de lunga durata asupra copiilor. De aceea trebuie sa  fim consienti de aceste dezavantaje si sa incercam sa le reducem. In continuare ai cateva sugestii care te pot ajuta.

Ce poti imbunatati daca esti parinte autoritar:

  • Inlocuieste frica cu respectul. Conditia de baza in castigarea respectului este intelegerea de catre copil a motivelor care stau la baza unei reguli. Intelegand logica din spatele regulilor, copilului ii vine mai usor sa le accepte si sa le asculte.
  • Motiveaza-l pe copil sa respecte regulile. Teama de pedeapsa sau vinovatia nu il fac sa isi dea seama de ce e bine sa se poarte intr-un anumit fel.  Mult mai indicat este sa ii spui la ce anume il ajuta aceste reguli.
  • Nu invinovati copilul pentru orice esec! Pentru copii, greselile sunt oportunitati de a invata ceva nou, si nu trebuiesc considerate niste esecuri personale.
  • Formeaza-ti asteptari realiste fata de copil. Oricat s-a stradui, copilul nu se va comporta mereu asa cum iti doresti. In loc sa il invinovatesti ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor, mai bine sa te intrebi serios cat de pertinente si realiste sunt asteptarile fata de el.
  • Nu fa abuz de autoritatea ta de parinte. Chiar daca sunt mici, copiii au acelasi drepturi fundamentale ca si noi. Au dreptul la exprimare libera, la autonomie, la satisfacerea propriilor nevoi. Daca nu are ocazia sa se manifeste asa cum simte, revolta copilului va aparea, mai devreme sau mai tarziu, sub forme incontrolabile.
  • Permite-i copilului sa iti comunice nevoile si dorintele lui, chiar daca nu i le poti indeplini pe toate. In felul acesta te asiguri ca ceea ce faci pentru el ii este folositor, si ii permiti si lui sa se exprime liber.
  • Aminteste-ti de momentele cand iti era teama de parinti, si gandeste-te daca vrei ca si copilul tau sa simta acelasi lucru fata de tine.

Provocarea parintilor autoritari este sa fie fermi fara sa fie duri, sa inspire respect si nu teama, sa ii indrume pe copii fara sa le stirbeasca libertatea, si sa aiba asteptari realiste si potrivite fata de copil.

(sursa foto)

7 Comments
  1. Nemes permalink

    BUNA ZIUA!

    avem o fetita de 2 ani si cateva luni, care se pare ca ar fi timida. Cu noi este extrem de dezinvolta, vorbareata, curioasa, se manifesta foarte vocal, insa cand apar persoane straine se inchide, intra in tacere, raspunde intrebarilor cu un glas mai stins, raspunsuri scurtate si ezitante. Ne-am dat seama de aceasta timiditate de cand merge la gradinita. Acolo initial ni s-a spus ca stie foarte multe, vorbeste frumos, dar acum ni se spune ca e retinuta, participa la tot dar cam trebuie sa i se spuna in mod special „Fa si tu”. Cred ca nu are initiativa sau curaj sa faca orice doreste acolo, insa daca i se spune face orice si face chiar bine. Cum o putem ajuta? Cum sa fim cu ea? Ma intristeaza ca are asa un potential urias si il vedem doar noi. Cum sa o incurajez? Noi nu suntem prea autoritari cu ea, nici rigizi, chiar am lasat-o sa experimenteze mult, am spus Nu doar pt ceea ce era periculos si ea mereu a fost linistita din fire. Tin sa mentionez ca si noi, parintii, am fost destul de timizi in mica copilarie, am depasit etapa, insa.
    Va multumesc anticipat pentru recomandari.

Trackbacks & Pingbacks

  1. De ce sunt copiii agresivi?
  2. Crizele de furie ale copilului
  3. Mecanismele care mentin agresivitatea copilului
  4. Baietii care cresc fara tata
  5. Ce facem cand copiii ne mint?
  6. Cum trebuie sa reactionam atunci cand copilul nostru ne minte | La Psiholog

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.