Tulburările de alimentație ale copiilor
Poate că unii dintre voi suneti familiarizaţi cu „bătălia” dintre părinţi şi copii când vine ora mesei. Pe prima baricadă sunt copiii, care fie refuză orice fel de mâncare, fie sunt extrem de selectivi. Armele lor sunt refuzul îndârjit de a mânca, plânsul în spasme, aruncarea alimentelor pe jos, sau jocul nesfârşit cu lingura în farfurie.
Pe cealaltă parte se află părinţii, care încearcă să îşi înduplece copiii să mănânce prin fel de fel de trucuri (o linguriţă pentru mama, una pentru tata), sau apelează la ameninţări sau la forţă (îndesându-i copilului mâncarea cu forța în gură). În urma acestei bătălii copiii ies mereu învingători. Chiar dacă au fost forţaţi să mănânce, mereu pot apela la arma finală, vomitând tot ceea ce au mâncat, spre disperarea părinţilor.
Pentru copil, să trebuiască să mănânci o mâncare atunci când nu ai poftă este un supliciu. Pentru părinţi, nimic nu este mai îngrijorător decât să vezi că micuţul refuză mâncarea, punându-şi singur în pericol sănătatea. În plus, refuzul hranei este pentru unii părinţi echivalentul unei respingeri, având în vedere că a hrăni este una dintre responsabilităţile de bază ale unui părinte. Îngrijorările părinţilor şi îndârjirea copiilor agravează în timp problema, putând să se ajungă chiar la anorexie. Cercetările au arătat că o mare parte dintre copiii care au fost foarte pretenţioşi la mâncare când erau mici au dezvoltat probleme alimentare mai târziu.
Părinţii, medicii şi psihologii s-au întrebat care sunt cauzele refuzului de a mânca la copil, şi mai ales ce anume pot face ca să nu se ajungă în această situaţie. Fiind o problemă complexă, s-au descoperit foarte multe cauze ce pot sta la baza acestei situaţii. Fiecare copil care nu mănâncă are propriile lui motive de a face acest lucru, fie de natură medicală, fie de natură psihologică.
Printre cauzele fizice se numără intoleranţa la anumite elemente (spre exemplu la gluten), prezenţa unor boli ce scad apetitul, lipsa unor vitamine în corp. În urma unui control medical se poate determina dacă există cauze organice ale lipsei apetitului, precum și remediile care există.
Situaţia este mai complicată când este vorba despre factorii psihologici ai refuzului de a mânca. La fel ca în cazul agresivităţii, există cauze ce determină problema, precum şi cauze ce amplifică şi accentuează această problemă. De aceea, de cele mai multe ori nu factorii declanşatori sunt cei mai importanţi, cât cei care accentuează şi agravează problema. În funcţie de gravitatea problemelor, este necesară consiliere psihologică sau psihoterapie.
În următoarele articole îți voi prezenta principalele cauze psihologice ce determină şi menţin tulburările de alimentaţie, precum şi ce anume poţi face ca părinte pentru a preîntâmpina apariţia acestor probleme.
Dacă cunoşti şi tu copii care au probleme de alimentaţie, ar fi interesant să ne spui din propria ta experienţă, pentru că discuţia să nu rămână numai la nivel general.
Te invit în continuare să citești despre:
- De ce nu vor copii să mănânce?
- Cum se agraveaza tulburarile alimentare ale copiilor?
- Cum îi formezi copilului obiceiuri alimentare sănătoase?
(Sursa foto)
Buna ziua!
Puteti sa-mi recomandati un specialist care sa ma jute cu fetita mea de 11 luni care refuza complet sa manance?
Va multumesc din suflet si astept cu interes un raspuns.
buna ziua, din ce oras sunteti? Cred ca la aceasta varsta e mai important sa mergeti prima oara la un doctor pediatru si abia apoi, daca va spune ca nu e nimic de natura fizica, la un psiholog
Va multumesc mult pentru raspunsul prompt! Eu sunt din Ramnicu Valcea. La pediatru am mai fost, ce-i drept nu foarte des. Am fost si la medicul de familie la controale aproape lunar. Toti doctorii mi-au spus ca e sanatoasa. Pediatrul mi-a sugerat sa o duc la cresa ca sa-i vada pe ceilalti copii si poate sa manance si ea. Deocamdata nu am posibiliatea asta. Ma tem ca e o problema psihologica pentru ca am inceput diversificarea foarte repede si oarecum fortat pentru ca nu aveam ce sa-i mai dau sa manance. San nu am mai avut brusc iar biberon nu a vrut sa accepte. Acum cred ca uraste lingurita si ideea de masa in general. Are un interes foarte scazut pentru alimente. Mananca foarte foarte putin si doar pacalita cu jucarii sau cu televizorul care sa-i distraga atentia. Imi doresc foarte tare macar un sfat.
probabil ca fetita va simte tensiunea din timpul mesei si devine si ea stresata. Poate o vreme ar fi indicat sa ii dea alticineva sa manance, astfel incat si ea si dvs. sa puteti sa va relaxati.
Apoi sa evitati pe cat posibil reactiile ei puternice de respingere a mesei. cand vedeti ca incepe sa refuze mancarea si sa planga, renuntati o vreme sa o mai hraniti, pana se linisteste. Cand are o dispozitie buna reincepeti sa ii dati de mancare. Dureaza mai mult timp dar nu va fi o stare permanenta si situatia se va ameliora in timp. In nici un caz sa nu o fortati sa manance, pentru ca astfel lucrurile doar se vor inrautati.
Va doresc rabdare si optimism 🙂
Multumesc mult pentru sfaturi! Sper si eu ca in timp sa mai creasca si sa ne ” intelegem ” mai bine la capitolul masa.
Cu multa placere
Buna ziua as dori si un nr de tel unde va pot contacta . Va multumesc si astept răspuns !
Buna ziua, vroiam sa va trimit datele de contact pe mail dar adresa pe care mi-ati lasat-o este invalida. Va rog sa ma contactati din nou pe adresa ralucavasiliu.psiholog@gmail.com
Buna ziua!
Am un baietel de 5 ani jumatate care refuza sa manance altceva decat supa strecurata, lapte si din cand in cand orez. Mar ras si bea suc de portocale. Din comert ar manca numai ceva care are ciocolata, biuscuiti, bomboane, caramele. As dori consiliere psihologica in acest sens. Daca ma puteti indruma undeva. Multumesc, o zi buna!
Buna ziua, sigur, spuneti-mi doar din ce oras sunteti
Buna ziua! Am un baietel de 2ani problemele au inceput de cand am inceput diversificarea(5luni) nu à fost prea interesat de alimente in general! Si din pacate am facut gesala enorma de ai pune desene in timpul mesei (nici asa nu e mare mancacios dar tot mananca putin) asa incat acum nu mananca doar daca ii pun desene ! Nu vrea sa manance singur si mananca doar mancare mixata! De 2 luni a inceput cresa unde adora sa mearga!problema e ca nu mananca nimic! Desii o mixeaza si ei nu vrea Nici macar sa guste! As dori daca se poate niste sfaturi cum sa -l dezvat de desene ! Va Multumesc anticipat!
Buna ziua. Am si eu o problema cu baietelul de 3 ani care refuza cu desavasire mancarea inca de la varsta de un an. Mancacios nu a fost nici pana la un an dar din ce in ce mai putina mancare. Din punct de vedere medical este sanatos,asa ca problema cred eu este de natura psihologica din moment ce nici macar nu gusta,nici la gradinita nu mananca. Meniul lui este urmatorul: lapte formula,supa pasata la biberon,dar a inceput si pe aceasta sa o refuze,fructe,iaurt natural,cereale cu lapte,putin cascaval afumat,rontaieli si….cam atata. Ma dispera si imi este teama sa nu se imbolnaveasca,i.am mai dat si vitamine,am incercat si cu infometare,i.am scos rontaielile,in alta zi nu i.am mai dat lapte,nu stiu ce sa fac cu el si incotro sa o iau. Un sfat sau o indrumare mi.ar fi de mare ajutor. Multumesc.
Buna ziua, fetita mea de 1 an refuza sa manace legume, carne si oua… Ii plac in schimb lactatele (branza, cascaval, iaurt…), fructele si biscuitii… Numai asta ar manca toata ziua. Nu mai stiu ce sa fac sa manance si legume, carne, ou… Suntem din Constanta. Va multumesc!
Buna ziua , sunt din București , am o fetița de 2 ani care nu mănâncă
Aproape nimic in afara de lapte din biberon.
As dori un nr de tel ptr consiliere psihologică
Multumesc
Buna Ziua!.. de ceva vreme ma lupt zilnic sa il fac pe cel mijlociu(4 ani jumate) sa manance si el ceva acolo cat de putin. Este foarte mofturos si a slabit in ultima vreme(are numai 18kg)Sunt disperata.. am ajuns Intr-un punct critic. Am mers la doctorul de fam, am facut analize fel si fel, am fost si la urgenta.. deci nu are nimic grav din ce banuiam, dar in ciuda faptului ca ii dau tot felul de vitamine si calciu, tot nu are pofta de mancare.. I-am facut si cateva cure cu Zentel.. Am incercat toate posibilitatile si mi-a mai ramas un singur gand cam de ce cred eu ca am ajuns aici.. Eu cred ca Lipsa tatalui sau l-a facut sa fie deprimat si nu stiu cum sa il fac sa inteleaga ca nu se v-a mai intoarce din moment ce a ales sa plece cu altcineva
Buna ziua, lipsa tatalui si neintelegerea faptului ca el a plecat da, poate duce la reactii somatice. cred ca e important sa luati in considerare macar cateva sedinte la psiholog, pentru a clarifica problema